21 martie Ziua Internaţională a Poeziei
Autor, Prof. Lorincz Cristina

Se poate constata că fenomenul complex de receptare a textului liric pierde tot mai mult teren de ceva timp încoace. Acutizarea lanţului de reacţii frigide în raport cu poezia poate deveni unul dintre semnalele de alarmă propagate în rândul iubitorilor de lectură. Vorbind de poezie te gândeşti instantaneu la un anumit tip de sensibilitate aptă să intre într-un dialog vibrant cu universul liric investigat.Să ne fi pierdut în ultimii ani într-un mare grad sensibilitate? Să fi devenit între timp un tip de fiinţe incapabile de a mai avea reacţii emoţionale? Mă înspăimântă gândul că ia o tot mai mare amploare criza de timp, însingurarea în faţa sofisticatelor tehnologii, paradoxala lipsă de comunicare într-un vârtej al exploziei informaţionale. Omul a început să se claustreze tot mai mult într-un univers de gradul doi, construit artificial şi creat să imite perfect natura. Deschiderea către fascinanta întâlnire cu trăirea emoţională profundă pare a fi eclipsată, sufocată chiar de tendinţa omului de a se refugia într-un univers material cât mai confortabil.

Tocmai de aceea ar trebui să ne oferim privilegiul de a re-simţi starea de poezie. Probabil ziua de 21 martie- Ziua Internaţională a Poeziei ne oferă motivul- dacă aveam nevoie de aşa ceva şi prilejul să o facem. Ziua Mondială a Poeziei sau World Poetry Day este 21 martie şi a fost instituită de către UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), în anul 1999. Scopul pentru care s-a instituit această zi mondială a poeziei este acela de promovare a cititului, scrisului, publicării şi predării poeziei în lume. Pe 21 martie este Ziua Mondială a Poeziei şi peste tot în lume au loc evenimente pe această temă. Dar, dincolo de evenimente, dincolo de festivism ar trebui pur şi simplu să simţim.

Este momentul, să descoperim sau re- descoperim, fiecare dintre noi, Poezia, graţie căreia universul în care ne mişcăm iese din neutralitate, din banalitate iar ceea ce se întâmplă devine dintr-o dată mai vibrant, mai semnificativ. Nu este vorba despre o înlocuire a vieţii cu poezia, de o substituire ci dimpotrivă de o intensificare, căci literatura este mult mai adevărataă decât viaţa. Descoperim că lumea există, că e cu adevărat interesantă, miraculoasă, că te solocită la tot pasul şi că îţi ofera experimentarea stărilor de tot felul. Stări de bucurie frenetică sau de durere mocnită se regăsesc în liric…poezia vorbeşte despre o stare. Poezia vorbeşte despre noi: buni sau răi, fericiţi sau trişti, umili sau mândri, blânzi sau aspri, inteligenţi sau proşti, îndrăgostiţi sau nu…Vorbeşte despre noi, într-un anumit moment, într-un anume loc.

Şi atunci, de ce să nu citim poezie? Poezia nu este nici pentru mase, nici pentru elite, ci pentru acele spirite sensibile care caută. Citim poezie pentru că avem în noi puterea experienţei. Citim poezie pentru că lumea din jur e prea adeseori, îndeajuns de “prozaică” pentru a ne determina să căutăm un fel de compensaţie în scrisul poeţilor, care ştiu să facă poetic şi expresiv până şi urâtul şi impurul de care suntem asediaţi în viaţa de toet zilele. Şi nu în ultimul rând, citim poezie pentru că ne ajută să ne formăm ca oameni cât mai compleţi şi complecşi, înţelegând mai în profunzime lumea în care trăim şi cunoscându-ne mai bine pe noi înşine.

Prof. Lorincz Cristina, Colegiul Tehnic Iosif Şilimon, Braşov