Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Oglinda Scriitorilor Botoșăneni (1). Ionică Tăutu (1795 – 1830)

    Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE


    Oglinda Scriitorilor Botoșăneni (1). Ionică Tăutu (1795 – 1830), Botoșani: Arena Cărții – 2020

    Primit pentru publicare: 01 Febr. 2021
    Autor: Dorina RODU, redactor șef adj. Rev. Luceafărul     
    Publicat: 02 Febr. 2021

    © Dorina Rodu, © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    Sub egida Muzeului Scriitorilor Botoșăneni au apărut la Botoșani primele cărți din colecția Oglinda Scriitorilor Botoșăneni, Editura Arena Cărții, director Dorina Rodu. 

    Oglinda Scriitorilor Botoșăneni (1). Ionică Tăutu (1795 – 1830), Botoșani: Arena Cărții – 2020, editor Dorina Rodu, Grafica și execuția coperții, Dorina Rodu; prefața Ion Istrate; tipar, DIMI. Pe prima copertă, imaginea manuscrisului unei scrisori semnate  de Ionică Tăutu (posibil între anii 1826-1830).
    Drepturi de autor: ©2020 Muzeul Scriitorilor Botoșăneni, ©2020 Editura Arena Cărții, © Dorina Rodu, © Ion Istrate

    Oglinda scriitorilor botoșăneni, Vol. 1, utu, Ionică (1795 – 1830)

    Cuvântul aducerii aminte

    „Istoria pentru noi trebuie să fie un izvor nesecat de poezie sănătoasă, un șir de icoane sfinte de unde să căpătăm totdeauna învățătură de adevăr și insuflare de virtute.” – Ion Luca Caragiale

    Plaiurile botoșănene, înzestrate cu o muncă energică în ale scrierii și o lumină creatoare bogată, încă din vechime, având personalități de seamă din diferite domenii, renumite și peste hotare (e destul să-i reamintim aici pe Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, Ștefan Luchian ș.a.), însă, cu toate că sunt arhicunoscuți și extrem de importanți, atât ei cât și operele lor, nu doar în ei stă istoria (fie literară sau nu) botoșăneană, ci mai sunt și alte personalități marcante în spațiul botoșănean despre care se știu mult mai puține lucruri, fiind mai puțin mediatizate, sau chiar mai puțin cunoscute publicului larg, dar aportul lor fiind unul semnificativ pentru județul nostru.

    Aceste meleaguri sunt precum un epicentru unde se cumulează și se simte românismul, valoarea indubitabilă a Botoșaniului în ceea ce privește această piramidă a personalităților de aici, care, unii mai mult, alții mai puțin, au contribuit la scrierea istoriei literare și nu numai a acestei deosebite regiuni. Ei au lucrat la crearea celulei de bază, a temeliei creatoare botoșănene, de unde, astăzi, dar și în viitor, generații contemporane și viitoare ar putea învăța nu doar despre literatura veche, despre istoria acestui județ, ci și despre importanța evenimentelor consemnate, despre contribuția unor personalități marcante în spațiul local, cât și în cel național, poate fără de care, lucrurile ar fi stat cu totul și cu totul diferit și, desigur, istoria botoșăneană, literară sau nu, ar fi fost mult mai săracă. Toate aceste personalități au contribuit (contribuție, fie ea mai mult sau mai puțin complexă), fiecare în parte, la clădirea literaturii, artei, botoșănene de astăzi; poate zbătându-se cu greutățile vieții de zi cu zi din acele vremuri, creând au reușit să pună temelia (poate chiar și mai mult) unei semnificative istorii piramidale, care, părerea mea, se va continua a construi până la sfârșitul timpului. „Însă aici au trăit şi oameni care şi-au asumat destinul de-a rămâne în acest loc, deşi ar fi putut trăi în metropole consacrante, făcând aceasta în mod conştient spre a ridica obştea locală către marea cultură, atât cât le-a stat în putinţă, ca să şteargă cât mai mult acele diferenţe, prăpăstioase şi mult clamate, dintre centru şi provincie, să scoată, prin dinamismul lor neobosit şi superior, Botoşani de pe lista locurilor unde nu se întâmpla nimic, ridicându-l către o viaţă culturală de invidiat. Prin atitudinea şi faptele lor ei preced şi chiar conştientizează cu mai mult de un deceniu ceea ce s-a numit conceptul de localism creator, formulat în anii 30 de către marele profesor Al. Dima şi salutat cu entuziasm de către Mircea Eliade”[1]. Ei bine, acești oameni, atât de importanți pentru Botoșani, nu ar trebui dați uitării nicicând.

    Printre toate aceste personalități se regăsește și iluministul Ionică Tăutu, născut în localitatea Cerchejeni, în județul Botoșani, în luna noiembrie, unele surse susținând faptul că s-a născut în anul 1795, iar altele în anul 1798. Conform volumului „Dicționar de literatură română” – coord. Dim. Păcurariu, Editura Univers, București, 1979 – Ionică Tăutu (Ionică Tăutul) s-a născut la Botoșani în luna noiembrie a anului 1795 și a fost „Om politic și pamfletar. Fecior de boiernaș, coborând dintr-o veche familie moldovenească, atestată din epoca lui Ștefan cel Mare, inginer hotarnic, secretar al agenției române de la Constantinopol, la un moment dat pretendent la tronul Moldovei, I. T. se stinge înainte de a fi apucat să publice ceva. Spirit agil, posedând o cultură politică neobișnuită în vremea sa, atașat ideilor liberale, dar ostil revoluției, simpatizant al lui Benjamin Constant, el joacă un rol proeminent în alcătuirea proiectului de Constituție din 1822, zis al <cărvunarilor> (atribuit de N. Iorga lui Iordache Drăghici), care urmărea restrîngerea privilegiilor marii boierimi și efectuarea de reforme. Printre scrierile sale se numără pamfletul Strigarea norodului Moldovei – de o impetuoasă desfășurare verbală, discursul de un cald lirism rostit cu prilejul suirii pe tron a lui Ioniță Sandu Sturza, și un tratat de politică (neîncheiat), sprijinit pe autoritatea lui Montesquieu, în care teoria lui Rousseau asupra pervertirii individului de către societate e combătută, fiind aprobată, în schimb, ideea contractului.”[2] În anul 1829 încearcă să candideze pentru a ocupa tronul Moldovei, însă nu reușește, deoarece nu primește acceptul de a se întoarce în țară, tot în acest an a încercat să propună Porții un început de independență pentru Țările Române. În anul următor, 1839, la Istanbul, Ionică Tăutu moare la 20 aprilie, din cauza tuberculozei. Având în vedere importanța sa, N. Isar văzând în el „gânditorul politic care a dezvoltat ca nimeni altul teoria capitulațiilor”[3], I. Tăutu este una dintre personalitățile care nu ar trebui lăsate în umbra uitării.
    _____

    Note:
    [1] Lucia Olaru Nenati: „Oameni ai Energiilor Luminate”, articol publicat în revista Noua Arhivă Românească, 7 mart. 2007
    [2] Dim. Păcurariu (coord.): „Dicționar de literatură română”, Editura Univers, București, 1979, pag. 392
    [3] N. Isar: „Principatele Române în epoca luminilor”, Editura Universității, București, 1999, pag. 149



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5