Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Opinii de jurnalist:
Revista Elanul de la Giurcani, Vaslui, într-o nouă prezentare, altfel i-s hainele, alții truditorii…

Primit pentru publicare: 25 Mai 2021
Autor:  Ion N. OPREA, Iași – Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 26 Mai 2021
©Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Opinii de jurnalist:
Revista Elanul de la Giurcani, Vaslui, într-o nouă prezentare, altfel i-s hainele, alții truditorii…

                   În 2008, când am editat Ediția a II-a a volumului „Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene…” am scris și despre Elanul, revistă de cultură, editată de Asociația culturală „Academia rurală Elanul” și „Școala Mihai Ioan Botez” din Giurcani, comuna Găgești, județul Vaslui”, care în octombrie 2006 ajunsese la numărul 56, și, ținând seama de conținutul ei, ca și de trecutul revistelor editate de la Șuletea de Virgil Caraivan, recomandam ca pe frontispiciul ei  să i se adauge subtitlul: revistă de cultură și știință.

                     Din 2008 au trecut 13 ani, Elanul își continuă apariția într-o nouă prezentare, dar fără a i se mai arăta menirea – cultură și știință – dar cu veșmântul schimbat, de la cele 20 de pagini, apariție  lunară acum  este trimestrială, cu 90 de pagini nr. 1 (227), gândite de un colectiv redacțional și dânsul modificat, cu mai puțini vasluieni în caseta redacțională pentru că…înțelegem, localnicii nu s-ar prea da la treabă, cum motivează prof. unv.dr.ing. Vlad A.Condrea de la Universitatea din Cluj-Napoca, cel care, de pe postul de colaborator scrie editorialul „Un început în…continuitate!”în loc ca acest lucru să-l facă redactorul –șef adjunct, ceea ce înseamnă că, după plecarea la Cer a redactorului –șef Marin (Didi) Rotaru și a lui Dan Ravaru de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui, multe s-au schimbat. Academia rurală de la Giurcani ca și Școala „Mihai Ioan Botez” nu mai prezintă interesul pe care îl aveau, ierarhiile în decizii nu mai au importanță, iar în ce privește crezul în muncă nu mai are perspectiva de odinioară când scriam „Elanul este o revistă de cultură, în paginile ei se publică articole de arheologie și istorie, recenzii, cronici culturale, poezie, proză”.

               Elanul început în aprilie 2021, ca o continuare a celui de odinioară, are în Cuprins 7-8 articole care răspund temei importante, e drept, necesară numărului 1, 227,  a Revistei editate de Asociația Culturală „Academia rurală Elanul” cu titlul general „Științele Vieții și ale Pământului”, scrise de diferiți oameni de știință, lucrători la universitățile  și muzeele din Cluj-Napoca, Mureș, Bistrița, ca și cum cei din restul Tării ar fi în concediu, ba și sub cenzura imperativului „orice reproducere chiar și fragmentară, fără acordul scris al autorilor va fi urmărită conform legilor în vigoare”, ceea ce înseamnă că actualii se desprind greu de trecutul deloc prea îndepărtat.

           Așa, ca cel care fragmentar am făcut, până acum,  câteva preluări, care-mi vor fi consecințele?

          Rău este că în cele 90 de pagini n-am întâlnit pentru citit și comentat nimic beletristică, nici proză, nici poezie, nicio ilustrație, parcă Vasluiul nu ar fi zona unde au trăit și s-au manifestat plenar Eminescu, Vlahuță, Sadoveanu, Creangă, Ispirescu, Tonitza, Luchian, Bulgaru…

            Că editorii Elanului nu s-au oprit la atât, citiți-l, trebuie reținut,  în numărul de „început în…continuitate!”, poate pe parcurs, știindu-se, cei doi, Marin Rotaru ca și Dan Răvaru cât au lucrat au crescut oamenii , au făcut jurnaliști, etnografi, au iubit peisajul, nu i-a ostracizat prin nemuncă, ei au dat nu au luat bucuria și satisfacerea travaliului.