Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Oricum categorisite, curtezane, concubine, metrese/amante, Ian Graham spune în „Vieţí scandaloase…” …că dezmăţul amoros n-a fost propriu doar lumii antice şi  culturii franceze ori engleze

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 4 (124), Aprilie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Oricum categorisite, curtezane, concubine, metrese/amante, Ian Graham spune în „Vieţí scandaloase…” …că dezmăţul amoros n-a fost propriu doar lumii antice şi  culturii franceze ori engleze

    Primit pentru publicare: 19 Apr. 2019
    Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
    Publicat: 19 Apr. 2019
    © Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    IV

    „Dar ce era concubina?”, citim întrebarea în  „Vieţi scandaloase…” după ce autorul, Ian Graham,  traducere Ciprian Şiulea, detaliase ce înseamnă femei curtezane, concubine, metrese, amante, şi ni se răspunde, ca şi mai sus, „concubina era o soţie secundară, întâlnită în  Grecia şi Roma Antică, în China imperială”, dar dându-şi seama, cred, că şi astăzi întreaga lume nu duce lipsă de aşa ceva, textul cărţii devine foarte explicit, ceea ce e bine: „Nu există linii de demarcaţie clare şi rapide între definiţiile curtezanei, concubinei şi amantei. Ele se suprapun. Curtezanele ar putea fi descrise drept amante de profesie… Curtezanele şi amantele regale se bucurau de o viaţă încântătoare de libertate şi independenţă la care majoritatea femeilor din vremea lor abia dacă puteau visa, dar plăteau un preţ pentru asta. Dacă unele femei erau încurajate de familiile lor să devină amante sau curtezane, altele erau în schimb renegate şi dezmoştenite. De asemenea, ele erau adesea ostracizate de înalta societate”.

    Textul din carte este susţinut cu exemplele la care ne-am referit şi noi în cazurile relatate până acum, dar cum Ian Graham vine şi cu alte exemple, le facem şi noi cunoscute, ca îndemn că  „Vieţi scandaloase…” trebuie neaparat citită… Să nu uităm trecutul.

              Reluăm firul întrerupt tot  din…Grecia.

              Thais, şi ea curtezană sau concubină, cu voia lui Ian, ni se reaminteşte, este cea care „l-a însoţit pe  Alexandru cel Mare”, în anul 330 î.e.n., o hetairă, amantă a comandantului macedonean Ptolemeu I. Soter, cu grad de general, care împreună cu ea l-au însoţit pe Alexandru   în campania contra perşilor, luând parte la incendierea Persepolisului, capitala persană, ea care, în prealabil, a rostit un discurs prin care l-a încurajat pe Alexandru să ardă oraşul,  ei, Alexandru şi Thais fiind primii care au aruncat primele torte care au mistuit Persepolisul, victorie, sărbătorită, conform obiceiului învingătorilor, prin mari jocuri, ospeţe şi sacrificări închinate zeilor care i-au ajutat în ce realizaseră.

               Din perioada bizantină se fac referiri la celebrele Thais, alta nu cea de mai sus, care-mi deschide inima către opera Thais de Jules Massenet, considerată ca „una din cele mai frumoase lucrări ale muzicii clasice”,  Thais şi Teodora, care, se subliniază, „au furnizat şi păstrează subiecte de studiu pentru istorici şi romancieri”. Într-adevăr, mă gândesc la ce face fantezia, uneori, faţă de realitate. Teodora, soţia lui Iustinian I, amândoi prezentaţi  de Procopius din Cezareea, el „ca lipsit de scrupule, risipitor şi incompetent”, ea, „drept imaginea vulgarităţi şi plină de dorinţi sexuale nestăvilite”…, …”un geniu malefic, de o mare răutate cu supuşii”, deşi în adevărata istorie ei sunt prezentaţi pozitiv, amândoi fiind cinstiţi şi sărbătoriţi de biserica ortodoxă română, ea canonizată şi amintită în Calendarul bisericesc, în fiecare an , la 14 noiembrie, el ca un creştin convins, întemeietor de episcopie, conducător de adunări bisericeşi, sinoade,  codificator şi întemeietor al dreptului bisericesc, cel care a reconstruit şi lăsat lumii o bijuterie, biserica Sfânta Sofie, monument al arhitecturii universale.

    Ajunşi la epoca  Renaşterii sunt evidenţiate, prezentate, îndemn de studiu,  ceea ce a proliferat în Italia, nu numai la Veneţia, de unde sunt citate  curtezane precum Veronica Franco, Tulia d-Aragona, „unele acuzate de practicarea vrăjitoriei şi a magiei”, dar care, nu-i mai puţin adevărat, cochetând cu arta, „au scris poezii, au furnizat subiecte  de roman sau filme”, şi, revenind la Veneţia, îl reaminteşte pe Pietro Aretino, condotierul le litere şi pe pictorul Tiziano care a trăit şi el ceva timp acolo…

    La mijlocul  scolului al XV-lea aproape 10% din populaţia femnină a Veneţiei îl  reprezentau curtezanele şi prosituatele, ele locuiau în cartiere speciale şi li se ordona  „să stea la ferestre, cu picioarele afară şi cu sânii goi, pentru a fi mai atractive bărbaţilor”, printre acestea a fost şi Veronica Franco, 1546-1591, „curtezană cu fire de artistă” care a sfârşit în mizerie, acuzată de vrăjitorie, cu un trup „slăbit de boli”.

        “Am fost căsătorită devreme, cu medicul Paolo Panizza, după ce mama mea a oferit o zestre adecvată pentru acest mariaj. Nu am avut copii cu soţul meu, de care m-am despărţit curând după căsătorie, pentru a-mi exercita  profesia de curtezană. În al 18-lea an al vieţii mele, am rămas însărcinată cu unul dintre iubiţii mei, probabil Jacomo Baballi, dar niciodată nu am fost complet sigură. Aşa cum era obiceiul pentru femeile gravide, am scris primul meu testament, în octombrie 1564, deoarece se poate muri oricând în timpul naşterii. Am cerut ca Jacomo di Baballi, negustorul nobil din Ragusa să administreze cu grijă interesele financiare ale pruncului care urma să fie adus pe lume şi ca semn al iubirii mele i-am lăsat moştenire un diamant. Fiul meu Achille s-a năcut, iar eu m-am recuperat bine. Pe al doilea fiu l-am născut şase ani mai târziu. Tatăl lui este Andrea Ton, căsătorit cu aristocrata veneţiană Beatrice din Lezze. Am avut şase copii, dar patru dintre ei au murit, şi toate naşterile s-au petrecut în zilele de vineri”, relata Veronica Franco, potrivit site-ului feminist Project Continua.

               Ea îşi deplângea astfel viaţa de curtezană într-una  din scrisorile păstrate. …”nu există niciun destin strălucitor pentru o femeie ca ea. „Chiar şi atunci când soarta ar trebui să fie complet favorabilă şi blândă cu o femeie tânără,  ea are o viaţă care întotdeauna se dovedeşte a fi o mizerie. Este un lucru cel mai nenorocit, contrar raţiunii umane, de a supune corpul şi munca la o sclavie terifiantă chiar şi numai la gândul de a trăi astfel. A te face pradă pentru atât de mulţi oameni, cu riscul de a fi dezbrăcată, jefuită şi chiar ucisă. Cu riscul ca un bărbat, într-o zi, să îţi poată smulge tot ce ai dobândit într-atât de mult timp, împreună cu aşa multe alte pericole de a fi rănită, lovită de bolile contagioase, să mănânci cu gura altuia, să dormi cu ochii altuia, să te mişti după voia altuia, evident grăbindu-ţi naufragiul minţii şi al corpului, ce mai mare mizerie de atât poate fi? Ce bogăţie, ce lux, ce delicii pot compensa cu mult toate astea? Crede-mă, printre toate nenorocirile din lume, acest lucru este cel mai rău”, relata Veronica Franco, potrivit site-ului feminist Project Continua.

    Tulia d/Aragona

    Pietro  Aretino

    Tiziano

    Tiziano şi moştenirea lui

               Iată o listă a metreslor care erau  şi concubinele celor cu cae se cuplau, împărţind  patul conjugal cu soţia legitimă, fapt acceptat de societatea timpului:

    Agathokleia (concubina lui Ptolemaios’ IV.)

    Lucreția d’Alagno

    Salome Alt

    Katharina von Altenbockum

    Anaïs de Brienne

    Diane d’Andouins

    Tullia d’Aragona

    Maria Wilhelmina von Auersperg

    Katharina Bagration

    Catherine Henriette de Balzac d’Entragues

    Bärbel von Ottenheim

    Charlotte de Beaune-Semblançay, Contesă de Sauve

    Marie-Jeanne Bécu, Contesă du Barry

    Catherine Bellier

    Catherine Éléonore Bénard

    Charlotte-Jeanne Béraud de la Haye de Riou, Marchiză de Montesson

    Elizabeth Blount

    Marie Thérèse Françoise Boisselet

    Mary Boleyn

    Maria Antonia von Branconi

    Aimée du Buc de Rivéry

    Jacqueline de Bueil

    Irène du Buisson de Longpré

    Jane Burden

    Maria Cantemir

    Inês de Castro

    Biette Cassinel

    Vanozza Giovanna de Candia, Contesă dei Cattane

    Françoise de Châlus

    Odette de Champdivers

    Chelidonis

    Arabella Churchill

    Jennie Churchill

    Claire Clairmont

    Mary Anne Clarke

    Elizabeth Conyngham, Contesă de Conyngham

    Diana di Cordona

    Constantia von Cosel

    Anna Maria Crouch

    Anna Canalis di Cumiana

    Moll Davis

    Gladys Marie Deacon

    Marie Luise von Degenfeld

    Blanche Zélia Joséphine Delacroix

    Marion Delorme

    Eleonore Denuelle

    Gaby Deslys

    Christine Deviers-Joncour

    Jane Digby

    Katharina Dolgoruki

    Margaret Drummond

    Filippa Duci

    Freda Dudley Ward

    Agnes Dunbar

    Éléonore Duplay

    Grace Elliott

    Margaret Erskine

    Charlotte des Essarts

    Lucie-Madeleine d’Estaing

    Gabrielle d’Estrées

    Eudokia Ingerina

    Sarah Fairbrother

    Pauline Fairfax-Potter, Baroneasă de Rothschild

    Giulia Farnese

    Maria Fitzherbert

    Françoise de Foix

    Veronica Franco

    Thelma Furness, Vicontesă Furness

    Cecilia Gallerani

    Elizabeth Rosanna Gilbert

    Teresa Giuccioli

    Vasili Vasilievici Golițîn

    Catherine-Charlotte de Gramont

    Catherine Grand

    Wilhelmine von Grävenitz

    Daisy Greville, Contesă de Warwick

    Joanna Grudzińska

    Leonor de Guzmán

    Nell Gwyn

    Emma Hamilton

    Katarina Hansdotter

    Marie de Hautefort

    Marguerite-Catherine Haynault

    Emilie Sofia Högquist

    Franziska von Hohenheim

    Henrietta Howard

    Esther Imbert

    Ise (poetă)

    Karoline Jagemann

    Dorothea Jordan

     

    Mizzi Kaspar

    Janet Kennedy

    Alice Keppel

    Louise de Kérouaille

    Agnes Keyser

    Aurora von Königsmarck

    Wiebke Kruse

    La belle ferronnière

    La Belle Otéro

    Louise de La Béraudière du Rouhet

    Louise de La Vallière

    Lillie Langtry

    Agnes Le Louchier

    Augusta Leigh

    Wilhelmine von Lichtenau

    Anna Petrowna Lopuchina

    Jacquette Löwenhielm

    Isabelle de Ludres

    Magda Lupescu

    Jeanne Baptiste d’Albert de Luynes

    Magdalena Sibylla von Neitschütz

    Antoinette de Maignelais

    Louise Julie de Mailly-Nesle

    Pauline Félicité de Mailly-Nesle

    Diane-Adélaïde de Mailly-Nesle

    Marie-Anne de Mailly-Nesle

    Françoise d’Aubigné, marchiză de Maintenon

    Constance Malleson

    Hortensia Mancini

    Maria Mancini

    Olympia Mancini

    Marozia

    Lucy Mercer

    Valerie Meux, Baroneasă Meux

    Anna Mons

    Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan

    Lola Montez

    Charlotte-Marguerite de Montmorency

    Françoise de Montmorency-Fosseux

    Sophie Amalie Moth

    Anna Nahowski

    Nakayama Yoshiko

    Maria Antonovna Narîșkina

    Fleurette de Nérac

    Maria Obrenovici

    Virginia Oldoini

    Marie-Louise O’Murphy

    María de Padilla

    Olga Valerianovna Paley

    Camilla Parker-Bowles

    Alice Perrers

    Clara Petacci

    Anne de Pisseleu d’Heilly

    Clara Elisabeth von Platen

    Jeanne-Agnès Berthelot de Pléneuf

    Gertrud von Plettenberg

    Diane de Poitiers

    Madame de Pompadour

    Antoinette de Pons

    Rahel la Fermosa

    Alexei Grigorievici Razumovski

    Félizé Regnard

    Emilie von Reichenbach-Lessonitz

    Renée de Rieux, „demoiselle” de Châteauneuf

    Rosa Dorothea Ritter

    Anne de Rohan-Chabot

    Anne Couppier de Romans

    Rosamund Clifford

    Julie de Saint-Laurent

    Ida Saint-Elme

    Contesa de Salisbury[8]

    Margherita Sarfatti

    Marguerite de Sassenage

    Nicole de Savigny

    Karoline von Schlotheim

    Melusine von der Schulenburg

    Katharina Schratt

    Marie Angélique de Scorailles

    Catherine Sedley, Contesă de Dorchester

    Sybille de Sélys Longchamps

    Isabella Seymour-Conway

    Jane Shore

    Dyveke Sigbritsdatter

    Agnès Sorel

    Henrietta Frances Spencer

    Gaspara Stampa

    Koo Stark

    Marguerite Steinheil

    Frances Stewart, Ducesă de Richmond și Lennox

    Jane Stuart

    Catherine Swynford

    Eleonore Talbot

    Zoé Talon

    Hedvig Taube

    Contesa de Thoury

    Louise-Jeanne Tiercelin de La Colleterie

    Jeanne de Tignonville

    Marie Touchet

    Eva von Trott

    Ecaterina Gavrilovna Cislova

    Katharina Valenta

    Maria von Vetsera

    Barbara Villiers

    Elizabeth Villiers

    Frances Villiers

    Claude de Vin des Œillets

    Sophie Volland

    Waldrada

    Amalie Sophie von Wallmoden

    Lucy Walter

    Maria Walewska

    Marie-Thérèse Walter

    Catherine Walters

    Margarete Weisskirchner

    Henrietta Maria Wentworth, Baroneasă Wentworth

    Agneta Willeken

    Maria Zambaco

    Henric al VIII-lea, cel mai gras monah al Angliei

    Recapitulând, cartea reţine, dintre regii englezi, Henric al VIII-lea este renumit pentru bogăţia de soţii, la numai 17 ani s-a căsătorit cu Caterine de Aragon la 11 iunie 1509, dar cum regina nu reuşea să aibă copii Henric s-a îndrăgostit de  Anne Boleyn, ca să aibă un copil legitim, căsătorie realizată cu aprobarea papei – atunci nu exista instituţia divorţului civil, Anne a fost încoronată la 1 iunie 1533 iar la 7 septmbrie 1533 se naşte prematur o fiică, Elisabeta – cum o chema pe mama lui Henric, poate un act de onoare – dar cum soarta-i devenise pecetluită, pe firmament apăruse altcineva pentru inima şi sufletul lui, anume o Jane Seymour, un număr de cinci bărbaţi, inclusiv un frate al reginei, sunt arestaţi, acuzaţi de relaţii intime cu suverana, iar la 2 mai 1536 însăşi regina este arestată, învinuită de vicii şi trădarea coroanei, bărbaţii sunt executaţi pe  17 mai, iar regina, fără întârziere, judecată şi decapitată pe 19 mai 1533 , la 8 dimineaţa.

    Caterine de Aragon

    Anne Boleyn

    Catherine Howard

              După aceasta, cei doi, chiar a doua zi s-au declarat logodiţi, iar zece zile mai târziu s-au căsătorit, dar Jane moare la 24 octombrie 1537 după o naştere nereuşită, când avea fie 22, fie 29 de ani. Regele nu mai aşteaptă,  se căsătoreşe, prin corespondenţă, cu o prinţesă germană, pe nume Anne de Cleves, pe care, când soseşte în Franţa, o găseşte „complet neatractivă”, dar se căsătoresc la 6 ianuarie 1540.

            La 26 iulie 1540, Henric  se va căsători cu o tânără, pe nume, Catherine Howard, vară primară şi domnişoară de onoare  a fostei Anne Boleyn, dar cum noua regină, se descoperă, avea o relaţie de pat cu un tânăr curtean,  Thomas Culper, termină prin a fi executaţi la 13 februarie 1542, când ea împlinise de abia 17 sau 22 de ani, datele fiind  diferite.

               În 1543 Henric  se căsătoreşte pentru ultima dată cu o văduvă, Catherine Port,  o căsătorie care nu se ştie dacă s-a consumat fizic. Explicabil, ultimii ani de viaţă i-au fost lui Henric, regele,  însoţitori bolile acumulate, obezitatea în special, a sfârşit la 28 ianuarie 1547 când avea 55 de ani.

             Elisabeta, fiica Annei Boleyn, rămasă fără mama de când avea trei ani, a ajuns regină a Angliei şi Irlandei, 17 septembrie 1558 şi până la moartea sa, 24 martie 1603, timp de 44-45 ani, a fost cunoscută şi sub numele de „Regina Fecioară” pentru că ştiindu-se infertilă nu a fost căsătorită niciodată, deşi  a avut numeroase oferte, a fost ultima din familie care a domnit.

                                           Ion N. Oprea, 16 aprilie 2019

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5