• Să fii membru nu-i o pleașcă-
• Gratis nu ți se oferă.
• Fă-te, deci, un om de gașcă
• Într-o lume efemeră.

•                    Cele de mai sus mi-au fost inspirate de mărturisirea lui Ion N. Oprea de pe prima pagină a volumului cu numărul 70 din Antologii „Istorii, comentarii, miscellanea” „Cu jalba-n proțap, la ușa Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași.
•                   Se spune că o asemenea aspirație ar presupune niște costuri, nu atât materiale, cât morale. Cum  cu morala stăm cam așa, rămâne să…numărăm șansele…
•                   Scrie Mihai Batog-Bujeniță pe coperta a patra a cărții:”Neobosit culegător al bogatelor roade din lanul planetar al culturii de limbă română, scriitorul Ion N. Oprea, Iași, le așează cu  măiestrie și infinită grijă între coperțile monumentalei sale lucrări: „Istorii, comentarii, miscellanea” ajunsă, iată, la cel de-al 70-lea volum. Lucrul său selectează din miile de pagini apărute prin truda unor condeie aflate pe cam toate continentele lumii texte relevante pentru arta creației scrise pe care, așezându-le într-.un fel de cronică, dorește să le ofere o binemeritată nemurire spre bucuria celor ce vor veni după noi, cei care vor găsi aici nume, dar și scrieri care merită să treacă peste timpuri”.
•                  La rândul său, Gheorghe A. Stroia (Editura Armonii Culturale), remarcă: „Ion N. Oprea reprezintă unul dintre jurnaliștii valoroși ai momentului care, în pofida efortului său de a fi publicat peste 90 de cărți, nu este încă membru al Uniunii Scriitorilor din România, nu are deci, așa după cum cu supărare mărturisește, nu se consideră încă scriitor cu acte în regulă.” Și, își amintește solicitantul  un răspuns al unui fost șef al Filialei ieșene, Valeriu Stancu,, că totul este bine și l-a sfătuit să aibă răbdare. „Și, neavând încotro, am răbdare cât…paguba-n ciuperci”. Dar s-a mai petrecut o… minune: în ziua de 28octombrie 2020, „m-am trezit  cu coletul postal returnat fără explicații…”. Ce conținea acel colet? Cărți doveditoare a unei activități deja costisitoare…
•                Stand de vorbă cu un prieten al meu și al lui Ion N. Oprea, am ajuns la concluzia – bazată pe argumente reale – că gazetarul/scriitor a ocupat nu numai Moldova cu scrierile sale, ci întreaga țară. Ba, chiar a depășit granițele ei, hălăduind pe întreg continentul, unde este citit și apreciat, de pildă,  de profesorul Mihai Pop, trăitor în Germania, fost profesor în România,  în scrierile acestuia, apropierea sufletească a autorului, dragostea față de om, inteligența, profunzimea, seriozitatea, stima pentru meticulozitate și epitetele cele mai potrivite atribuite pe merit, scriitorului Ion N. Oprea.
•                De remarcat faptul că asemenea aprecieri nu sunt receptate cu fală și împăunare de andrisant, care își vede mai departe de treburile sale,socotite ca utile semenilor de pretutindeni. Chiar dacă a depășit cifra 90, vârsta sa nu s-a istovit de vlagă, condeiul  dovedindu-se încă în stare să mai consemneze fapte și nume demne de paginile nemuritoare ale istoriei unui neam care își certifică cu demnitate existența, într-o țară, într-un continent, într-o lume. El depășește pragurile și trece peste obstacole precum un atlet/ campion ce nu concurează un titlu, ci pentru afirmarea unei idei perene. Așa cum  remarca, în anul 2012, colonelul ® ing. Ioan Timofte, „Domnul Ion N. Oprea și-a înțeles destinul, și-a înțeles menirea”. Dar, oare,  cei care au ajuns, indiferent prin ce mijloace, să se suie pe scaunele înalte ale literaturii românești, au înțeles adevăratele costuri ale acestui  infinit univers spiritual/moral? Răspunsul se poate descifra.„lecturând” realitățile…cele necosmetizate…dar dureros de adevărate…
•                În acest fel fiind așezate lucrurile, paguba-n ciuperci rămâne în continuare doar o manieră populară de a recepta/suporta apărările  într-un domeniu care are o  cu totul  altă menire. Ținta nu poate fi însă  neluată în seamă decât doar în cazul când mintea și simțămintele sunt tulburi.Și, din păcate, se mai pot întâlni și astfel de cazuri, ce merită a fi luate în atenție de științele medicale, singurele ce pot tămădui asemenea metehne. Gluma-i glumă, dar trebuie să aibă și ea un capăt. Altfel…
•                Altfel e vai de capul nostru…

Vasile Filip,                                                            Iași, 18 august  2023