Nu de mult am primit de la jurnalistul și scriitorul Dumitru Buțoi un volum de versuri scris împreună cu Cristinel Vecerdea-Criv, din Timișoara, intitulat „Pandemie și Patriotism „, având ilustrațile semnate de Cristinel Vecerdea-Criv. 

Având pe copertă două nume, cooautori al versurilor, îmi aduc aminte de pseudonimul A. Mirea sub care se ascundeau doi poeți talentați:Șt.O.Iosif și  Dimitrie Anghel. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se „completau” în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de „reper” literar și temperamental, de care avea nevoie. Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim – A. Mirea – sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu.

Făcând acest periplu în istoria literaturii române, pentru a găsi similitudine și la acest volum cu poezii, am descoperit că autorul poeziilor este cunoscutul ziarist și poet  Dumitru Buțoi, iar Cristinel Vecerdea-Criv este un talentat  caricaturist care alături de versuri din volum lărgește paleta policromă a ideilor trasmise de poezii.

Cartea se deschide  cu un text cu titlul “O carte care (nu ) vă trebuie “, semnată Autorii, descoperim o frază, scrisă cu sinceritate: “O carte care nu vă trebuie, pentru că doar bășcălia și poezia au mai tras în țeapă pandemia. Dar noi am scris-o ca mărturie că milioane de români nu s-au înțepat degeaba am crezut în recomandările specialiștilor(… ) “

Un alt text, la început, este dedicate regretatului Doru Dinu Glăvan, intitulat”S-a stins un symbol al presei românești/ Un Om cu sufletul risipit prin oameni! “ care se încheie cu o frază scrisă cu sensibilitate și durere: “De-acum pe stadionul din Valea Domonului se va așterne tăcerea, orașul cu poeți, sciitori și jurnaliști, Reșița, citadela industriei românești, va fi mai trist cu un zâmbet va fi mai sărac cu o iubire pe care nicio o altă iubire nu o poate înlocui. “

Volumul este structurat în două cicluri:”Cuprins “și  “ Revoluția globulelor albe și roșii“, înglobând 51 de poezii.

Practic, volumul de poezii începe cu un poem “În memoriam Dorul-Dinu Glăvan “, intitulat “Împreună scriem istoria clipei “, poem scris cu sensibilitate și talent: “Cum se răstoarnă cerul peste noi/și-n ochii lui netulburați/de-atâtea viscole și ploi și aprigă ninsoare/și nu uita clipa istoriei/ ce i-a călăuzit destinul spre lumea de apoi/ senin și drept precum un vis frumos în așteptare! “

Materia a câștigat un glas esențial în poezia lui Dumitru Buțoi, poetul se crede un fluture, sau prizionier unui timp efemer”Ce trece năvalnic prin sufletul meu. “

  Dorul de Bucovina, primăvara, dragostea de țară sunt teme ce le abordează poetul-jurnalist, nu de puțin speriat de depedența patriei sale de puterile occidentale.

O poezie sensibilă, o descoperim pe ultima copertă a cărții, scrisă cu sufletul, în care eul își visează viitorul după ce trupul dispare, poetul are viziunea viitorul sufletului său: “Pe temelia numelui meu/ rostit cu sfială și deseori printre șoapte/ mâine se vor clădi/ biblioteci de cărți și fluturi… “(Destin )

Poemele din acest volum dar și  ilustrațiile cu tușe adânci ce conduc spre caricatură, ale lui Cristinel Vecerdea- Criv, pun ermina peste litografii de viață și sunt tot atât de “pietre de aducere aminte”, cum scria superb o poetă, încărcate de sentimente adânci evidențiate cu un zâmbet de ilustrațiile caricaturistului..

Al.Florin Țene