Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (31)
- Toți membrii comunității „Dor de lume” erau prezenți la masa de dimineață, cu excepția rebelilor Alin și Axinia. Nimeni nu era îngrijorat. Alin cunoștea bine colina și avea mulți prieteni printre viețuitoarele pădurii. Cea mai agitată era maica stariță Evdochia. Absența Axiniei îi diminua autoritatea în fața celorlalte măicuțe. Va trebui să-i țină Axiniei o predică de moralitate cu amenințarea de a o exclude din comunitate.
- Ceilalți prezenți la masa de dimineață erau bine dispuși. Se formaseră perechi-perechi și Maica Evdochia simțea că autoritatea sa se va duce pe apa Nărujelului. Dacă se va întâmpla așa, va trebui să plece la un schit de maici pentru a nu cădea în păcat și a nu abdica de la preceptele credinței ortodoxe.
- A înțeles totuși că cei de aici nu prea le au cu cele sfinte și sunt atrași de plăcerile carnale. Se vede că prima care nu rezistase ispitei fu cea mai tânără. Bănuia doar. Certitudini nu avea.
- Pe la prânz își făcură apariția și rebelii Alin și Axinia. Maica Stareță îl rugă pe Cosmin să adune comunitatea. Nimeni nu știa ce s-a întâmplat. Convocarea își produse efectul imediat. Grupuri-grupuri, „Dor de lume” se îngrămădise în zona de relaxare. Cosmin , ca un lider ce era dădu cuvântul Maicii starețe.
- – Bună ziua, oameni buni! Mă iertați pentru deranj. Mă gândeam că venirea noastră în Vale va aduce doar curățenie și bucurie. Se vede că m-am înșelat. Una din călugărițele mele, cea mai tânără și-a petrecut noaptea cu un bărbat. Nu știu dacă a păcătuit trupește, dar regulile sunt reguli. Nu putem continua așa. Una din noi trebuie să plece. Alegeți!
- – Maică stareță Evdochia! Ați vorbit corect și frumos. Ați greșit doar locația. Aici nu este mănăstire, ci doar o așezare laică cu oameni credincioși sau mai puțin credincioși. Unii merg la slujbă duminica, alții nu. Avem reguli laice. Vrem să întemeiem familii aici, să facem copii și să oferim un model de comuniune socială.
- Toți cei de față aplaudară.
- Maica Evdochia ceru iar cuvîntul:
- – Oameni dragi din enclava „Dor de lume”! Nu mai plec nicăieri. Locul meu e aici. Nu sunt prea bătrână. Voi avea grijă de voi ca de proprii mei frați. Poate într-o zi veți afla povestea vieții mele.
- Aplauzele nu mai conteneau. Fostele călugărițe făcură cerc în jurul fostei starițe și o invitară la un dans străvechi din vremea tracilor. La mănăstire, Evdochia le învățase cuvintele:
- „ Undeva departe / Dincolo de moarte / Cu nume ciudat / Greu de pronunțat
- Ce-mi făcuși Marie? Te-ai măritat / Cu-n tâlhar din sat .
- Lumea toată știe/ Frumoasă Marie că iubitul tău/ Fu dușmanul meu.
- Dansul călugărițelor fu preluat în toată poiana. Evdochia simțea că și-a regăsit bucuria de a trăi. Atrași de gălăgia de lângă apa Nărujelului, păpușarii veniră și ei cu niște strigături amenințătoare, avertisment.
- – Cine azi se veselește? Mâine groapa netezește.
- Păpușarii nu-s strigoi/
- Ei vor fi mereu cu voi.
- VASILE LEFTER MEMBRU, UZPR
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania