Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (47)
- De mai multe zile oamenii de pe coastele Nărujelului aveau un singur subiect de discuție: alegerile pentru primăria proaspetei comune Nărujelu.
Erau cinci candidați pentru postul de primar. Fiecare candidat avea o platformă proprie. Erau candidați fără eexperiență politică. Ficare spunea ce-i trece prin minte. Cosmin se credea cel mai îndreptățit să fie ales. Discursul lui începea de fiecare dată cu o scurtă autobiografie:
Stimați locuitori ai comunei Nărujelu! A trecut mai bine de un an de când am ales acest loc de poveste ca să ne fie casă. Peste noi au trecut multe nenorociri într-un timp foarte scurt. Mulți au fost înghițiți de ape. Alții au fost uciși de jivine. De când avem biserică și au venit măicuțele din munte, nenorocirile s-au rărit. Vreau să fac din Nărujelu o comunitate model, cu oameni gospodari, cu familii frumoase. Votați-mă! - Evdochia consideră că e rândul ei să vorbească:
- – Numele meu vine din vremea lui Decebal. Diferența este că sunt încă tânără. M-am gândit să redeștept instinctul plăcerrilor lumești. Cu speranța că tinerii vor dori să aibă copii cu propriile neveste. Stabilimentul meu nu trebuie privit ca un loc de destrăbălare. Cei în putere trebuie să redescopere farmecul iubirii totale.
- Alin îl lăsă să vorbească pe inginerul agronom Alecu Sofronie:
- – Oameni buni! Eu mă pricep la lucratul pământului. Valea aceasta este pământul făgăduinței. Solul este bun, apă avem! Mai e nevoie de hărnicie. Vom cultiva de toate. Și dacă nu voi fi primar , eu știu ce am de făcut.
- Alin ridică mâna ca la școală:
- -Eu sunt cel mai tânăr. Am o frumusețe de soție și doi băieți gemeni. Ai mei au ales cercetarea cosmosului. Eu și Axinia am rămas pe pămînt. Nu cred că voi fi ales primar. Voi pune însă umărul la greu.
O viforniță se stârni din senin și privitorii se îndreptară grăbiți spre case.
Era o sărbătoare înaintea celui mai aspru post. Biserica era aproape goală. Sătenii erau furați de febra electorală. Majoritatea vota pentru prima oară. Preotul conștiincios își ținea slujba după tipic mereu cu aceeași acribie. Cele câteva bătrâne se închinau odată cu preotul, convinse că așa trebuie. - Jntrând în biserică, Alin se întristă văzînd slujitorul Domnului vorbind unei săli cu doar câțiva enoriași. Aduse boxa de la bursuci, cuplă microfonul și glasul preotului cu inflexiuni divine transformă Valea într-un uriaș altar de catedrală. Vifornița se opri și oamenii ieșiră din case pentru a-și asculta preotul.
- Pe timpul predicii, Alin observă că bursucii se uitau atent la el. Erau ridicați în două piciorușe, vrând parcă să-l salute. Furat de chițcăitul bursucilor, Alin nu observă momentul venirii Axiniei. Se trezi înlănțuit de brațele fine ale prea tinerei mămici Axinia . care lăsase gemenii în grija unor fete tinere pe care nu le văzuse niciodată. Toate îl invidiau pe Alin că are așa soție tânără și frumoasă.
- Axinia fură și ea cucerită de joaca bursucilor bucuroși că sunt priviți de doi tineri frumoși.
- Axiniei îi veni o idee:- Alin, am o rugăminte:Dacă mă iubești, lasă bursucii liberi!
- Propunerea îl luă prin surprindere. Și el se gândise la asta , dar se temea de reacția comunitarilor.Ridică trapele și bursucii puteau să iasă. Erau toți la uși, dar nu ieșea nici unul. Se temeau parcă de libertate. Alin și Axinia îi luară în brațe. Bursucii se simțeau bine în brațele celor doi trineri. Abia spre seară cei câțiva zeci de bursuci îndrăzniră să zburde în jurul padocului. La căderea întunericului, toți bursucii reveniră în cuști, obosiți și flămîzi.
VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania