Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Paşi spre infinit, despre revista din Bârlad în  UZP – 2017 dar şi într-o carte a mea din 2008

Primit pentru publicare: 10 Dec. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru fondator de onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 10 Dec. 2019
© Ion N. Oprea, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.

Vorbind despre “revista revistelor”, UZP  nr. 7 din 2017, cu titlul “Paşi spre infinit” –cosmosul pe înţelsul tuturor, pp. 50-51, aminteşte că “lansarea  primului număr s-a făcut în cadrul Taberei Internaţionale “EuroEclipsa 99”,la Târgovişte, în prezenţa a 200 de astronomi amatori şi profesionişti din patru continente.

De atunci, ca urmare a succeselor înregistrate, premiile obţinute de-a lungul timpului nu au fost puţine, spune revista UZP şi le aminteşte: “Titlul de LAUREAT al Concursului Naţional de reviste şcolare organizat de Ministerul Educaţiei, Premiul de Excelenţă oferit de Comisia Naţională a României  pentru UNESCO şi Trofeul de Excelenţă la Concursul Naţional “Anelisse”… ele evidenţiază importanţa revistei “Paşi sre infinit” pentru promovarea valorilor culturale şi ştiinţifice în şcoală şi comunitate, creşterea performanţei în educarea tinerii generaţii”.

Este amintit în şi de UZP “Suplimentul Astro-Art”, editat anual, care împreună cu revista  oglindesc preocuparea tinerilor în domeniul cosmopoeziei, astrodramaturgiei poetice şi astromitologiei, publicaţia ajungând la al 36 număr al său, vârsta deplinei maturităţi – 18 ani.  

Despre “Paşi spre infinit”, cum am spus în titlu, am scris şi eu  într-o carte a mea, “Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene, 1870-2008,”, Ediţia a II-a revăzută şi întregită, Editura PIM, Iaşi, pp.388-391,iată-i conţinutul, medalionul în cauză vorbeşte nu numai despre publicaţia bârlădeană, ci şi despre unele personalităţi ale timpurilor: 

“Paşi spre infinit, revistă de astronomie, editată de Asociaţia Astronomică “Sirius” (A.A.S.) de la Liceul teoretic “Mihai Eminescu” Bârlad, semestrială, ajunsă la al VIII-lea an de activitate în anul 2006, când ajunge la cititori numărul 15 al său.

Directorul revistei, profesorul Ioan Adam, redactor şef prof. Ioan Puflea, redactor şef adjunct Alina Chirica şi înv. Marinica Giuşcă, secretar general de redacţie Bogdan Munteanu, care se ocupă de tehnoredactare computerizată, iar Constantin Andrei Popa se ocupă de grafica coperţilor şi postere.

Revista dispune de un larg colectiv redacţional nominalizat la locul potrivit, indicându-li-se însărcinările: redactori, fotoreporteri, traducători, corespondenţă internet, culegători de texte. Totodată este arătată componenţa Consiliului director al Asociaţiei Astronomice “Sirius”: preşedinte – prof. Ioan Adam, vicepreşedinte – înv. Marinica Giuşcă, secretar înv.- Gabriela Marin, economist Mariana Balan, după care sunt enunţaţi coordonatorii departamentului administrativ, responsabilii comisiilor de resort, consilierii de activitate.

Tipărită la SC Irimpex SRL Bârlad, cu indicarea sponsorilor şi sediul redacţiei:Liceul “Mihai Eminescu”, strada cu acelaşi nume, nr.1 Bârlad.

Format 21×30 cm., în 60 de pagini, plus coperţile, cu o ilustraţie bogată de bun gust.

Din numerele consultate rezultă că axa publicaţiei are ca bază şi desfăşurare prezentarea unor documente de iniţiere a cititorilor, da şi de completare a cunoştinţelor celor cunoscători, de către autorii în materie: “Orientarea pe bolta cerească” – un ciclu de materiale semnat de Viorel Alexandru Lazanu şi profesorul Ioan Adam, “Sistemul solar”, ajuns la episodul 4 şi semnat de dr.Cristina Blaga; “Global Flyer sau în jurul lumii fără escală”, de Cătălin Mosora; “Periplu printre inele – misiunea spaţială Cassini-Huygens, cu iscălitura regretatului Harald Alexandrescu; “Cometele, ajuns la secvenţa nr.4, de Virgil V. Scurtu; “Fizica şi astronomia în contextul interdisciplinarităţii şi nu numai…, de prof. Mircea Tănăsescu, cu un mic portret al omului de ştiinţă Benoit Madidelbrot, născut în Polonia în 1924; “Fenomene astronomice în activitate” de prof. Ioan Adam şi Georgian-Alin Melinti; “Astronomia şi şcoala – rolul învăţării astronomiei în şcoala mileniului III, un ciclu semnat de colectivul prof. Ana Pică – Sibiu, dr. Vasile Pop – Cluj-Napoca, dr. Tiberiu Oproiu, Cluj-Napoca etc.

Alături de documentare, ca cele enumerate, stau în chenar, un fel de note de călătorie, semnate, probabil, în majoritate, de elevi preznţi la evenimente: vizita olimpicilor români  în Belgia – 24-28 ianuarie, 2004, la George Robert Butunoi, “Jurnalul de excursie la Iaş”, de Oana Vârlan, Silvia-Nicoleta Dulgheru, cu opriri şi detalieri de la Planetariu, Observatorul Astronomic – unde au rămas cu impresia unui muzeu părăsit şi care, dacă ar fi mutat la Bârlad, pe “Dealul Morilor”, ar deveni, sigur, şi o sursă de bani de pe urma lui, printr-o mai bună organizare a activităţii de cercetare dar şi de “explorare” a lui; “Jurnal de Olimpiade” 14-18 aprilie 2004, la Cluj-Napoca, de Daniel Bălăşoiu; “Jurnal de excursie Galaţi, 5 iunie 2004”, de Oana Vârlan; Jurnal Expediţia ştiinţifică “Eclipsis-2006” în Turcia (Antalya-Manavgot) 23 martie -1 aprilie, de Vlad Mărgărint, dar şi materiale de genul “Simpozionul “Victor Anestin, primul jurnalis de ştiinţă din România”, de Ştefan Neculai.

Dezvoltând subiectul, Ştefan Neculai punctează câteva repere privind şi apariţia  jurnalismului de ştiinţă în România. “Dicţionarul presei româneşti precizează că publicistica românească a împlinit două veacuri şi jumătate, în 1981, de la apariţia pe teritoriul nostru a primului periodic românesc,” numit “Calendar” întocmit şi tipărit în anul 1731 de dascălul Petcu Soanul din Scheii Braşovului, în Transilvania, înainte de activitatea reprezentanţilor Şcolii Ardelene, devansând cu aproape 100 de ani “Curierul românesc” a lui Ion Heliade – Rădulescu şi “Albina românească” publicat de Gheorghe Asachi, ambele datând din 1829.

Cititorii află şi despre faptul că în 1839, la mai puţin de un an de la atestarea oficială a fotografiei în Franţa, în Albina românească din Iaşi a apărut un articol despre inserţia fotografiei, că în 1840 în “Gazeta de Transilvania” din Orşova a apărut un articol despre procedeul claguereotipiei , că Popp Carol de Szathmari a avut atelier fotografic pe actuala Calea Victoriei, el fiind considerat primul fotoreporter de război din lume.

Bine documentat, folosind prezenţa la Simpozion ca Invitat, a lui Cătălin Mosora, jurnalist de ştiinţă la radio Europa FM, ca să vorbească despre Victor Anestin ca cel care a avut prioritatea în domeniul jurnalismului de ştiinţă, autorul Ştefan Neculai reaminteşte că Anestin, fiul autorului craiovean Ion anestin, s-a născut în 1875 la Bacău la 19 septembrie, că a absolvit cursul liceal la Craiova, după care a lucrat ca reporter, corector sau secretar de redacţie la ziarul “Adevărul”, “Dimineaţa”, “Viitorul”, “Minerva” şi “Universul”, iar în 1906 a înfiinţat revista “Orion” în care a semnat numeroase articole, cu observaţii personale asupra cometelor şi stelelor.

Tot Victor Anestin a înfiinţat în 1908 “Societatea Astronomică Română, iar în 1913 altă societate cu numele “Prietenii Ştiinţei”, dar şi biblioteca “Ştiinţa pentru toţi” de la Câmpina. Revista “Ştiinţa tuturor” apărută la 20 octombrie 1918, la Craiova, avea să fie ultima iniţiativă de cultură a celui care bolnav şi sărac, moare la 7 noiembrie 1918. S-a bucurat de aprecierea unor personalităţi Flamarion Lowel, Berberich, Brenner, Ţiţeica, C. Istrate, I. Simionescu etc.

Unele documentare au o subtilitate care nu întâmplător, acuză, ca în cazul de la Observatorul astronomic din Iaşi, unde citim întâmplarea din “neuitatul an 1966”, când “sub privirea pasivă a tuturor astronomilor din ţară, a fost alungat de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi dr.doc. Victor Nadolschi, care făcuse cerere la observatorul din Iaşi, “după care unitatea de cercetare a intrat într-o lungă “eclipsă totală” care durează şi azi”, scria Virgil V. Scurtu – Iaşi, în numărul 15/2006 al revistei.

Menţionăm şi caracterul multidisciplinar al materialelor găzduite, care se referă nu numai la astrologie ci şi la “Colaborarea transfrontalieră pentru protecşia calităţii apelor de suprafaţăp din bazinul hidrografic al râului Prut.” Concursul Naţional de grafică, pictură şi fotografie astronomică, ediţia a IV-a, Bârlad, 11 martie 2006”, “Concursul prin corespondenţă “Green Planet”, ediţia a II-a, Moscova, aprilie 2006”, “Participarea la lansarea cărţii Informania cu pledoarie pentru jurnalismul de ştiinţă la Radio EuropaFM, autor Cătălin Mosoia, Editura Humanitas, “Simpozionul Naţional Educaţia şi astronomia în mileniul III”, ediţia  VI-a, Bârlad 6-7 mai 2006” etc.

Incitante mi se par şi materialele care încep cu o întrebare “Care este viitorul omenirii?”, “Suntem oare singuri în Univers?”, faţă de care ne liniştim când lecturăm materialele despre “credinţele ţăranului român despre cer şi stele,” dezlegăm astro-enigmele” ori  „cronogramele” dlui Sergiu Coloşenco, cosmopoeziile sau privim fotografiile realizate în diferite prilejuri şi publicate în reviste. Cu o mică observaţie: o scurtă cronică de identificare a persoanelor din fiecare fotomontaj ar fi necesară pentru a servi nepoţilor şi strănepoţilor noştri când vor răsfoi peste ani revista în cauză”.

Pentru conformitate, 7 decembrie 2019