Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Pat Shipman la Oradea, de acolo la Alba Iulia, Aiud, editată prin grija unei doamne Adriana Duna

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143), Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Pat Shipman la Oradea, de acolo la Alba Iulia, Aiud, editată prin grija unei doamne Adriana Duna

Primit pentru publicare: 19 Nov. 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 20 Nov.  2020

© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Pat Shipman la Oradea, de acolo la Alba Iulia, Aiud, editată prin grija unei doamne Adriana Duna, antreprenoare, cartea anunțată acum și în biblioteca mea

Cum mi-am anunțat cititorii în Luceaărul din 7 iulie 2020, apoi în volumul  18 din „Istorii, comentarii, miscellanea”, p.177,  – care l-am trimis și la Aiud pentru doamna Duna,  Pat Shipman care ne-a dat Mata Hari, femeia fatală, scriam, acum la indemn local  ne poartă spre izvorul Nilului cu Lady Florence Baker din Aiud-România, luna viitoare va apărea cartea scrisă de englezoaică  despre viața  Floricăi Sas din Aiud.

             Am sprijinit această idee nu doar pentru că ea a pornit din Aiud, dar și pentru că Florica Sas a fost o personalitate însemnată a vremii ei, 1845-1916. Florica, alături de soțul ei, a devenit un personaj important și la curtea regală din Anglia, unde mai sunt persoane care își aduc aminte de ei…

        Pat Shipman

          Despre autoare, în rezumat aflăm, Pat Shipman are șapte lucrări apărute înaintea acesteia, pe care le nominalizează – Omul care a găsit veriga lipsă și Prinzând aripi, căreia i-a fost conferit  premiul  Phi Beta Kappa pentru știință și alte  distincții pentru volume scrise în colaborare.

           Adriana Duna

             Cartea respectivă, „Până la inima Nilului cu Lady  Florence Baker și explorarea Africii Centrale”, de Pat Shipman, traducerea din engleză– Teodora Muth – apărută la Oradea, 2020, tipar Book Expert, 412 pagini, cartonată, bogat ilustrată, cu autograf și un scris de mână foarte citeț, „Din inima Transilvaniei vă mulțumesc  pentru surpriza plăcută. Felicitări pentru ceea ce faceți!. Aiud, 26 octombrie 2020, Adriana Duna”, se află la mine.

           Este exact așa cum a descris-o Danut Zuzeac în Adevărul.ro Suceava,14 decembrie 2016,   de unde am luat informații pentru OBELESC, 2018, p. 826, folosind ce a scris antropologul  Pat, profesor la Universitatea din Pensylvania, adunând date din jurnale,reconstituind documente, hărți și fotografii, realizând o cronică vie  a viețíi timpului acela, reliefând personalitatea celor doi eroi principali Aparițía acestui volum dă prilej  istoricilor și literaților, cronicarilor de specialitate și celor de întâmpinare, să scrie despre cartea cu Florica Sas de la Aiud-România, să-i mulțumească celei cu inițiativa pentru ce a făcut, ca și autoarea care a adresat mulțumiri celor care i-a stat alaturi la realizarea operei, inclusive soțului ei.
*
Rămasă orfană la numai 7 ani, Florica din Aiud ajunsă în haremul unui om bogat, de aici, după zece ani,  scoasă la vânzare la târgul de sclave de la Vidin pentru a o vinde Sultanului, întâmplarea sau poate destinul fac să se întâlnească cu un explorator englez, un anume Samuel  Beker cu care fuge în lume, dar pentru că acesta nu știa ce este haremul, și-l închipuia a fi altceva decât în realitate, ni se pare interesantă discuțía lor de clarificare, și, din carte, o redăm, poate nici cititorii noștri nu cunosc  ce este acel harem, ca însuși  Sam, cu vreo 37 de ani mai mare ca ea, își imagina eronat că haremul  este un bordel plin de prostituate, unde fetele și femeile care îl populau se depravau. Un loc ce clocotea de erotism și sexualitate.

           -Crezi că toate  femeile din Imperiul Otoman sunt  concubine și nu fac decât dragoste, cât e ziua de lungă?  Haremlik-ul este  adăpostul  din casă, locul cel mai sigur, unde toate femeile și copiii trăiesc departe de lumea exterioară, aici fiind  incluși și bărbații. Incolo, eram ferite de lume. Nu ni se permisese niciodată să merg nicăieri în afara haremului…Era atât de frustrant să nu ai niciodată un moment de  libertate, de intimitate, în care să nu vadă nimeni ce faci sau să audă ce spui. Știam că oricare dintre fete ar fi ieșit afară, ar fi fost considerată imorală și întinată, ea și-ar fi pierdut complet valoarea, nu ar mai fi fost respectată, ar fi fost ruinată.

           -Nu ai mai vazut niciodată un alt bărbat, de când ai intrat în harem?, a întrebat Sam înmărmurit, încă nelămurit.

            -Sigur că nu! Altfel, cum putea  o fată   să-și păstreze virginitatea?,  cuvânt la auzul căruia Sam s-a îmbujorat auzindu-l folosit, pe care o fată englezoaică nu l-ar fi pronunțat în prezența unui bărbat ca el.

            După discuții și alte lămuriri, cel care avea să-i devină soț, prieten la  toate,  a rămas lămurit, a înțeles cum e viața…
*
  Fără  Copyright  expes exprimat, cititorul observă că îl are, atenție amplasarea celor 65 de ILUSTRATÏI din p. 411, care, indicând pagina unde-s folosite,unele conțín zicerea „Reprodusă cu permisiunea lui…”

          Cuprinsul, care include textele de Multumiri, Nota autoarei, plus o Cronologie  a evenimentelor, este atent structurat, pe 23 de capitole, nu prea întinse, astfel că păstrează tot timpul interesul cititorului. Interes care este suplinit și de mărturisirea autoarei care în sinceritatea ei, scrie pentru acei dintre cititorii care consideră că biografiile cele mai fidele nu conțin nimic altceva decât evenimente dovedite prin documente, îndrăznesc  să afirm contariul. Asa  cum spunea  Bernard  Malamud toate biografiile sunt ficțiuni, în ultima instanță, deci, cartea aceasta, ca și altele,  dincolo de fapte trăite are în ea și destule ipoteze documentare care o îmbracă.

             Reținând din nota autoarei indicația conform căreia orice întrebare sau nedumerire legată  de sursa citatelor, opiniilor, evenimentelor și presupunerilor poate fi soluțíonată  prin  consultarea notelor de final, evidentiez și eu utilitatea lor care se întind pe destule pagini, de la 377 la 402, profesionist distribuite.

          Bibliografia de pe cele șase pagini, publicată și nepublicată, ne ajută  să găsim suplimentul de informațíi dacă simțim necesar.
Există până  și o notă asupra arhivelor.
De interes nu numai cetățenesc sunt sfaturile pe care cei cu Editarea noii edițíi –  ORADEA – le pun  pe coperta a IV-a a volumului:
…„ Dacă ne este greu să abandonăm zona de confort în care ne-am obișnuit să trăim, pentru a aduce în viețile noastre ineditul, avem nevoie să citim această carte de aventuri ce s-au petrecut în realitate.

            Dacă ni se pare că au dispărut modelele demne de urmat, avem nevoie să citim această carte, care retrezește la viața o femeie excepțíonală, născută pe meleagurile  Transilvaniei,  ca Barbara Maria Sas.

            Iar dacă putem acum să ne bucurăm de această bogată lectură, se cuvine să aducem un cuvânt de mulțumire doamnei Adriana Duna, prin intermediul căreia Lady  Florence  Baker se reîntoarce acasă, alaturi de noi, spre a ne împărtăși povestea sa”.

          Deci, o carte utilă, mulțumim și noi Cenacliștii de la distanță doamnei  Adriana Duna, atí dovedit că în România nu numai că se citește, ci se și tipărește mult și repede, de calitate, că știți și reușiți să vă faceți cunoscută prin investiții deosebite.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania