Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

percheziţie generală

Luminița ZAHARIA

 

 

percheziţie generală


 

între proză şi prozac
stă numai un “c” sărac
– c de la carbocif, vrei să zici?….
că tare te-ai umflat în pogonici!
– vorbeam de manipularea limbii, ce ştii tu!
azi nu mai există subiecte tabu
pînă şi versul se negociază
marile teme se reşapează
inserţia pozelor de pe net e-n mare vogă
vechile legi ale inspiraţiei pure
se abrogă
nu se mai ştie cine pe cine plagiază
sentimentul sincer se mimează
se asamblează cuvinte, imagini şocante
preluate, prelucrate, abracadabrante
se inventează grade de comparaţie între poeţi
se agaţă diplomă lîngă diplomă
pe sărmanii pereţi
unde altădată stăteau picturi inocente
se rup în rime didina şi terente
poezia a devenit ciorbă la ceaun
globalizată, mestecată ca un tutun
ieftin, traficat în piaţa mare
jerpelit, pastelul cere de mîncare
nici epopeea nu mai e ce a fost
cine nu ciupe niţel e un prost

propun să înfiinţăm
– ca şi cum ar fi o fiinţă, vrei să spui?!
…o poliţie a versului, serioasă
cînd nu e poetul acasă
(în casa sufletului său, se înţelege)
să se aplice o marţială lege
să i se cotrobăie în fiecare sertăraş
în buzunarul de la piept, în pantofii de oraş
în ochi, în urechi, în gene
în splină şi în spleen, în damigene

eu, de pildă, mă ofer fericită
să fiu prima poetă cotrobăită
şi scriu negru pe alb că accept
să-mi încarcereze inimioara în piept
dacă vor găsi un vers cît de mic –
pseudovers, ca nechezolul în ibric! –
sau un iamb care să nu-mi semene mie…

trăiască minunata poezie!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

1 comentariu la acestă însemnare

  1. marin ifrim spune:

    Un poem satiric tare dureros, mai real decât pretinsele poeme ale lui Cărtărescu. Doamna Zaharia scrie ca și cum și-ar critica propriul copil literar, dă nuanțe morale unui hobby prea frecventat de neaveniți. E vorba despre un poem de protes, e ceva antologic, un strigăt excepțional al cuvintelor venite dintr-o conștiință evidentă.Felicitări. Sunt solidar cu asemenea atitudini.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania