Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    percheziţie generală

    Luminița ZAHARIA

     

     

    percheziţie generală


     

    între proză şi prozac
    stă numai un “c” sărac
    – c de la carbocif, vrei să zici?….
    că tare te-ai umflat în pogonici!
    – vorbeam de manipularea limbii, ce ştii tu!
    azi nu mai există subiecte tabu
    pînă şi versul se negociază
    marile teme se reşapează
    inserţia pozelor de pe net e-n mare vogă
    vechile legi ale inspiraţiei pure
    se abrogă
    nu se mai ştie cine pe cine plagiază
    sentimentul sincer se mimează
    se asamblează cuvinte, imagini şocante
    preluate, prelucrate, abracadabrante
    se inventează grade de comparaţie între poeţi
    se agaţă diplomă lîngă diplomă
    pe sărmanii pereţi
    unde altădată stăteau picturi inocente
    se rup în rime didina şi terente
    poezia a devenit ciorbă la ceaun
    globalizată, mestecată ca un tutun
    ieftin, traficat în piaţa mare
    jerpelit, pastelul cere de mîncare
    nici epopeea nu mai e ce a fost
    cine nu ciupe niţel e un prost

    propun să înfiinţăm
    – ca şi cum ar fi o fiinţă, vrei să spui?!
    …o poliţie a versului, serioasă
    cînd nu e poetul acasă
    (în casa sufletului său, se înţelege)
    să se aplice o marţială lege
    să i se cotrobăie în fiecare sertăraş
    în buzunarul de la piept, în pantofii de oraş
    în ochi, în urechi, în gene
    în splină şi în spleen, în damigene

    eu, de pildă, mă ofer fericită
    să fiu prima poetă cotrobăită
    şi scriu negru pe alb că accept
    să-mi încarcereze inimioara în piept
    dacă vor găsi un vers cît de mic –
    pseudovers, ca nechezolul în ibric! –
    sau un iamb care să nu-mi semene mie…

    trăiască minunata poezie!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. marin ifrim spune:

      Un poem satiric tare dureros, mai real decât pretinsele poeme ale lui Cărtărescu. Doamna Zaharia scrie ca și cum și-ar critica propriul copil literar, dă nuanțe morale unui hobby prea frecventat de neaveniți. E vorba despre un poem de protes, e ceva antologic, un strigăt excepțional al cuvintelor venite dintr-o conștiință evidentă.Felicitări. Sunt solidar cu asemenea atitudini.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5