Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Perpetua îndeletnicire a lui INO…

Primit pentru publicare: 26 aug.2015
Autor: Prof. V asile Filip, Iași
Publicat: 26 aug.2015

 

Perpetua îndeletnicire a lui INO…

Nu numai în cazul lui Ion N. Oprea (dar mai ales) este imposibilă delimitarea între gazetar și scriitor, pentru căîn tot ce a editat el pânăîn momentul de față ilustrează orealitate incontestabilă: jurnalistica și literatura sunt concomitent prezente. Ele par niște pârâiașe ce curg uneori independent, prin albii proprii; alteori devin tangente; adesea merg împreună, contopindu-se în firească armonie.

Unii exegeți susțin că jurnalistica este o îndeletnicire (meserie) care nu are legături cu literatura. Alți exegeți afirmă că, dimpotrivă,ea se întâlnește cu literatura mai ales în cazul reportajului sau comentariului – analiză de factura eseului. Dacă se are în vedere calitatea producțiilor gazetărești – spuse sau scrise – din toate timpurile (pe cele din vremea noastrăîndeosebi), au dreptate exegeții neînduplecați. Și nu am în calcul doar rigorile gramaticale, lingvistice sau de punctuație, ci și frumusețea Limbii Române. Simbolistica, plurivalența semantică, forța de sugestie, vigoarea metaforică, cantabilitatea vocabularului și a construcțiilor (nu neaparat numai a celor poetice) și încă o sumedenie de alte valori oferăși gazetarului șansa de a evita anonimatul și de a face din lucrarea sa un reper durabil într-o îndeletnicire demnă de a fi respectatăîn primul rând prin atitudinea vorbirii sau a scrierii.

Din aceste puncte de vedere, precum și din multe altele, cartea de acum, pe care Ion N. Oprea o oferă cititorilor, este nu numai un gest de respect față de îndeletnicirea de gazetar, dar și un îndemn (adresat în primul rând practicanților acestei meserii foarte pretențioase) de a se ocoli în chip conștient mentalitatea mai (dar nu prea) veche, potrivit căreia orice neșcolit (deci nechemat) se poate refugia în gazetărie. Că acolo libertatea e deplinăși poți scoate în public orice-ți vine pe gură sau pe pix. Poate chiar direct pe calculator (computer, laptop etc.).

Chiar dacă titlul pare restrictiv – „Revistele? Luminoase, instructive și educative…” – conținutul cărții este mult mai cuprinzător. Dar și mai adânc. Ba chiar și polemic, autorul implicându-se cu… toate armele în lupta de apărare a unei îndeletniciri demne de tot respectul. Și de toată încrederea, însăîn măsura în care producătorul de jurnalistică se dovedește merituos. Fiindcă pânăși Ion N. Oprea este cunoscut și recunoscut ca un tolerant… măsurat, lucid – cu alte cuvinte. Mai precis spus, fără compromisuri.

În paginile acestei cărți, cititorul poate întâlni (și reține) o mulțime de sfaturi, unele de prietenesc îndemn, pe care nu trebuie să le considere ca fiind niște dădăceli. Ele izvorăsc în egală măsură din buna intenție și are ca țintă ceea ce noi toți ne dorim. Presa românească – scrisă, vorbită, văzută; cotidiană sau periodică; literară sau doar informativă – se aflăîn fața unei importante hotărâri: ieșirea din mediocritate. Puterea despre care se spune că o are în societate să fie una asumatăși onorată prin talent, prin demnitate, prin respect, prin spus de substanțăși de frumusețe. Numele unora din marii noștri scriitori (Mihai Eminescu, de pildă) consemnate în acest volum, se constituie în ilustre modele, pe urmele cărora se poate păși. Dar numai cu tălpile (citește: mintea și sufletul) curate.

Așa cum a făcut-o de nenumărate ori, și de această dată Ion N. Oprea adună în jurul lui pe unii din cei mai devotați colaboratori. Membri activi ai Cenaclului de la distanță sunt prezenți, iar participarea lor este una din cele mai temeinice întru susținerea demersului autorului. Cu părere de rău, trebuie sămă limitez doar la un singur nume. Care, însă,este, în opinia mea, ilustrativ în sensul celor pe care le gândesc: prof. univ. Ioan Dănilă, din Bacău. Cu toate că profesorul se referăîn mod direct la presa culturală, remarca se potrivește în toate celelalte segmente ale scrisului și vorbitului jurnalistic: „În opinia mea, presa culturală, chiarși în varianta on-line, este o modalitate de a iniția, cultiva și menține conștiința civică. Alături ne stau înaintașii, cu ale lor valori morale și estetice perene pe care se cuvine să le acomodăm la contemporaneitatea noastră atât de imprevizibilă”.

Academic și delicat spus, dar cu țintă precisă…

4 august 2015

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5