Primit pentru publicare: 26 dec. 2016
Autor: Georgică MANOLE, redactor șef al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 26 dec. 2016
Editor: Ion ISTRATE

.

.

PETRE  OTU: „SUB  SEMNUL  LUI  MARTE”

De câte ori îşi propune să ajungă pe meleagurile natale, la Hăneşti (jud. Botoşani), istoricul militar Petre Otu vine încărcat şi cu cărţi pe care le donează instituţiilor culturale locale sau unor persoane apropiate.  În această conjunctură am primit recenta sa lucrarea „Sub semnul lui Marte / secvenţe de istorie militară românească” (Editura Militară, Bucureşti, 2016, 345 p.).  Volumul debutează cu o „Notă asupra ediţiei”, scrisă cu scopul declarat de a „orienta şi familiariza cititorul în ceea ce priveşte evoluţia armatei române şi a conflictelor la care a luat parte, începând cu 1877 – 1878 şi până la începutul secolului al XXI-lea”.  Intenţia este întărită şi de câteva precizări destul de lămuritoare: 1. „Lucrarea conţine o selecţie din studiile publicate în ultimii ani în reviste de specialitate din ţară – „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, „Gândirea Militară Românească”, „Impact strategic”, „Historia”, „Magazin Istoric”, „Revista de Istorie Militară”, „Revista Româno – Americană”(editată de asociaţia „Amicii Statelor Unite”), „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Studii şi Materiale de Istorie Contemporană” (ultimele două editate de Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române). De asemenea, am inclus şi comunicări prezentate la reuniuni ştiinţifice, nepublicate în volum şi nici în reviste”; 2. „Studiile acoperă ca secvenţă temporală secolul al XX-lea, cel mai violent din istorie, după cum scria Paul Johnson, politica a înlocuit religia ca principală formă de fanatism”; 3. „Problematica abordată este destul de largă şi vizează aspecte ale evoluţiei structurilor militare româneşti, ale participării armatei române la conflictele militare ale secolului abia încheiat – războaiele balcanice (1912-1913), prima şi a doua conflagraţie mondială, Războiul Rece (1947 – 1991) -, la soluţionarea unor crize internaţionale după încetarea confruntării bipolare”. Autorul  ţine să precizeze că studiile respectă forma în care au apărut în revistele de profil şi că există şi  „opinii depreciative la adresa parcursului nostru ostăşesc”, însă aspectul n-ar trebui să supere pe cineva pentru că adevărul trebuie  redat  aşa cum a fost.

Cele 29 de studii au fost grupate pe  5 părţi, în funcţie de plaja temporală sau tematica abordată: „Probleme de organizare militară”(3 studii), „Războiul româno – bulgar(1913). Primul conflict militar al României independente” (2 studii), „Românii în „Războiul cel Mare” (9 studii), „România în al Doilea Război Mondial” (9 studii) şi „România în timpul războiului rece şi după…” (6 studii). Toată această arhitectură, pe lângă „Nota asupra ediţiei”, beneficiază şi de un „Studiu introductiv” în care autorul aduce unele clarificări., atât pentru cititorul avizat cât şi pentru nespecialişti ai domeniului. Se explică de ce  textele au fost grupate sub „semnul lui Marte” sau ce sunt ca ştiinţe „polemologia” şi „irenologia”. Pentru primul concept, cel de polemologie, autorul explică printr-o reluare, la subsol,  dintr-o traducere de Simion Pitea ( „Părintele acestei ştiinţe cu statut controversat este sociologul francez Gaston Bouthoul. În lucrarea „Cent millionns de morts”, el introduce acest concept pe care îl aprecia drept o ştiinţă care îşi propune să studieze războiul ca fenomen social în ansamblul său. După opinia sa, polemologia analiza „războiul, pacea şi conflictele internaţionale, trilogia inseparabilă a vieţii societăţii”).  Celălalt concept, cel de irenologie, este explicat pornind de la „…paşnica Irina, una dintre cele trei fete ale lui Zeus cu Themis, celelalte două fiind Eunomia, patroana bunei orânduieli şi Dike, zeiţa justiţiei. De aici şi numele ştiinţei păcii – irenologie. Ea studiază modalităţile de prezervare a păcii, de instituire a unor modele de organizare paşnică a societăţii umane, de eradicare a conflictelor, de promovare a înţelegerii”.

Bazat pe documente, conţinutul curge între istorie pură, momente din biografia unor personalităţi din afara istoriei sau polemici la limita cordialităţii, dacă ni se acceptă acest joc oximoronic al cuvintelor.  Mihail Sadoveanu este una dintre personalităţile din afara istoriei care îşi găseşte un loc în cartea lui Petre Otu (vezi „Mihail Sadoveanu cu arma şi până la sudul Dunării”, p. 79-85): „Un mare fapt ostăşesc” – aşa caracteriza marele scriitor Mihail Sdoveanu participarea României la cel de-al Doilea Război Balcanic, din vara anului 1913. O făcea din postura unui participant direct, aflat în mijlocul ostaşilor, nu în calitate de corespondent de război, ataşat unui comandament de corp de armată sau divizie, unde viaţa de campanie avea mai puţine servituţi. La cea dată, Sadoveanu era ofiţer de rezervă, comandant de pluton într-o unitate de elită a Armatei Române, ce purta pe blazonul ei însemnele biruinţelor şi jertfelor din Războiul de Independenţă. Este vorba de Regimentul 15 „Războieni” ce îşi avea bazinul de recrutare în regiunea Neamţului, acolo unde şi prozatorul a văzut lumina zilei”.  Eseul este şi o contribuţie la istoria literară, completând diversitatea de date din biografia marelui romancier, din care reţinem: 1. „a fost încorporat, la 4 noiembrie 1901, la Compania jandarmi pedeştri de la Iaşi”; 2. „la biroul de recrutare local  a aflat că este lăsat la vatră pentru noi ordine”; 3. „este sfătuit să depună actele pentru a rămâne în garnizoana Fălticeni” 4. „ a fost, însă, mutat la 1 ianuarie 1902 acelaşi an la Regimentul „Suceava” nr. 16”; 5. „este lăsat la vatră”; 6. „în martie 1902, s-a prezentat din nou, devine, după câteva săptămâni, soldat fruntaş cu sarcina de a asigura pregătirea recruţilor teritoriali”; 7. „la 1 mai 1902 a fost avansat caporal, iar în 16 noiembrie acelaşi an sergent”; 8. „în iulie 1902 pleacă împreună cu toată compania la Târgu Ocna pentru paza celor condamnaţi pentru delicte grave”; 9. „la 1 ianuarie 1904 este avansat sublocotenent în rezervă”; 10. „în 1906 publică în volum „Amintirile căprarului Gheorghiţă”; 11. „în perioada 10 august – 8 septembrie 1906, este concentrat în regimentul său, „Suceava” nr. 16”; 12. „are loc a doua concentrare în perioada  21-29 martie 1907, pentru „răscoale”; 13. „la 10 mai 1913, Sadoveanu a fost avansat la gradul de locotenent în rezervă şi mutat în Regimentul 15 „Războieni”, cu această unitate participând la campania din sudul Dunării”; 14. „ va fi reînscris în vechea sa unitate, Regimentul „Suceava” nr. 16”; 15. „la declanşarea Primului Război Mondial a fost chemat la Bucureşti, la cenzura militară, condusă de I. G. Duca, ministrul Instrucţiunii şi Cultelor în guvernul lui I. C. Brătianu”; 16. „la sfârşitul anului 1916, Sadoveanu a fost desemnat de către generalul Constantin Prezan să conducă grupul de scriitori şi ziarişti care să editeze un ziar militar”; 18. „ziarul se va numi „România”, iar din colegiul de redacţie au făcut parte: Octavian Goga(prim redactor), C. Congopol, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan, N. N. Beldiceanu, P. Locusteanu, George Raneti, C. Bucşan şi Virgil Bărbat”;  19. „primul număr a apărut la 2 februarie 1917, ultimul în martie 1918”; 20. „la 1 aprilie 1917, Sadoveanu este avansat căpitan în rezervă”.

Apelând la surse  precum A. M. R. (memorii şi registre) dar şi la opera lui Sadoveanu, Petre Otu face un istoric al prezenţei  marelui prozator în războiul balcanic. Problematica tezaurului  dus  la Moscova, destul de actuală şi azi, este prezentată în „Antonescu şi tezaurul evacuat la Moscova”, la care se adaugă alte studii precum „Palada, nu Coandă”, „Unii construiesc alţii dărâmă – destinul aliniamentului fortificat Focşani – Nămoloasa – Brăila”, „O carte tendenţioasă” etc., fac din recenta carte a istoricului Petre Otu una pentru toate gusturile care vizează istoria în general, cea militară în special.