ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Prof. Vasile GĂUREAN

De pe Marte, scrisoare către pământeni

Electronic vă scriu vouă, celor de-acasă,
Epistolie ca-n antice vremuri,  dintâi.
Aici ajuns-am cu nava. Amartizând  pe partea
Fără de soare-a lui Marte, adormit-am,
Trudit, siderat, de câte în drumu-mi văzui,
Pân’ce o rază de soare în ochii-mi bâtu.
Se cerne pe-aici o bolnavă, firavă lumină,
Slăbită de spaţii, de-ai zice că nu e nici ziuă
Şi nu e amurg, mai mult înserare-n deşertul
Acesta de piatră cu munţii granitici, bazaltici.
Aproape suntem de  înaltul Olimpus Mons.
Vulcanul e mort, dar de trei ori mai ’nalt
Decât este  la noi pe Pământ Everestul.
Prăfos este Marte, nici urmă de ceva războinic.
Canioane fără de capăt, pulberi şi munţi
Gigantici, spărgând undeva depărtările.
Doar în adâncuri percepem cu scanere, foşnet
Misterios  ca de ape, tăceri pe acol’tulburând.
În amiază văzurăm un roi de roşii, furioase
Tornade, grăbit uragan de pulberi înalte,
Everestice-n cerul prăfos, zguduindu-ne nava.
Fost-a viaţă vreodat’ pe câmpiile aste?
Semănate cu colţuri de stâncă şi-ardezie?
Mai fi-va viaţă cum fost-a vreodată şi râuri
Prin canioane pe cât Europa de-ntinse?
Putea-va omul centuri  van Allen  să facă?
Ozonice straturi, magnetice poluri şi alte
Protecţii? Stratosfericul cer al planetei
Să-l poată-ntări ca viaţa să poată-nflori?
Minerii pământului poate veni-vor aici,
Marţieni să se facă şi-n albă, curată
Cămaşă umbla-vor pe-aici, fraţii mei.
Apă există. Mai mult în adâncuri  stă
Mama vieţii, condiţia ei ”sine qua non!”
Ehei! ca o adiere, dorul de voi mă înearcă
Mirifica lume unde Fiul cerescului Tată-a
Venit iubitor şi ca unul din noi s-a-ntrupat.

Vremea e însă-a porni. Colo spre seară
Târcoale  pe-orbită lui Marte mai da-vom
Cu nava. O noapte şi-o zi pe aici vom petrece.
Dară, cu bine rămâneţi! Domnul cu voi fie-n
Duhul lui Sfânt şi astăzi şi mâine şi-n veci!

(Din vol. Odisee spaţială- De pe Pământ la marginile Universului)