Primit pentru publicare: 08. oct.2015
Autor: Ion N. OPREA, membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 08 oct.2015

Cât de mici, mai ales neputincioși dar și dezinteresați suntem, ne dăm seama vizualizând, firește, noi virtual, Podul de la Hangzhou-China, vis-à-vis de piciorul podului lui Apolodor de la Drobeta-România, cu reconstrucția lui, încă neîncepută…

Despre Podul lui Traian, proiectare, construcția, folosirea lui și ce spun istoricii și tehnicienii despre el, despre Apolodor, am rezervat un întreg capitol “De bello dacico” profesorului Gheorghe Clapa, în Addenda, p. 263…, la recentul volum “Dacii și noi. Comentarii” la lucrarea “Adevărata obârșie a poporului roman”, de Valeriu D. Popovici-Ursu”, editura Pim, Iași, 2015, fără ca tema să fie epuizată, referitoare la obiectiv.

Podul din golful Hangzhou-China, cu o autostradă cu 6 benzi pe o distanță de 120 km. între Shanghai și Ningho, podul transoceanic, cu 6 benzi de circulație plus două de siguranță, rezervate utilizatorilor pentru urgențe și înlăturarea blocajelor, o capodoperă a arhitecturii moderne, început în 2003 și inaugurat în mai 2008, opera a 600 de ingineri, proiectanți, arhitecți și alți creatori chinezi, care a costat Statul 1,70 miliarde U.S., care traversează apele pe o lungime de 36 km., realizat în forma literei “S”, pentru a rezista la taifunuri și uragane, nu se compară cu lucrarea de pe tertoriul nostru. Chiar la mijlocul podului, cu o suprafață de 10.000 m.p. – o stație de benzină, un restaurant, un hotel, săli de conferințe și confort și pentru întâlniri în doi, aici pe ocean, – un turn de observație de unde se pot vedea mareele extraordinare și balansul podului suspendat, o minune a întregii nature și o atracție majoră a ochilor, viteza fluvială aici fiind de 30 km./h, cu un zgomot de mare tunet, cum spun sursele, care m-au readus la Drobeta noastră.

Conceput  de un celebru  athitect sirian – iată și aici, astăzi, legătura tradițională cu Siria – favorit al împăratului Traian, podul  de la Drobeta Turnul Severin a fost ridicat repede, între anii 103-105, Traian se grăbea, visteria la Roma îi era goală iar aurul și argintul Daciei, a lui Decebal,  era foarte ispititor, nu doar strălucitor. Unde erau dacii, atunci când arhitectul și muncitorii lui, timp de doi ani, au lucrat nestingheriți pe malul stîng al Dunării, încălcând armistițiul daco-roman din anul 102?

Răspunsul l-au găsit istoricii actuali, nu cei oficiali: nici atunci locuitorii meleagurilor, dacii, nu erau tocmai uniți, “în cuget și-n simțiri”, unii cu alții, dacii din zona Olteniei și Mehedinților, certați cu Decebal,  le-au asigurat romanilor, lui Traian, tot concursul să ridice podul care va înlesni în 105 invazia puhoaielor…

Considerat o minune a tehnicii acelor timpuri, cum spune și profesorul Gheorghe Clapa în lucrarea citată – podul acesta, mai bine-zis piciorul podului roman de la Drobeta,  este astăzi în pericol de dispariție, că scrie presa 2015: “Din cauză că autoritățile sunt incapabile să realizeze proiectul  de reabilitare, finanțat din bani europeni!”

Să ne înțelegem, se obțin bani mulți și gratuiți de la Uniunea Europeană, interesată și ea în reabilitarea lucrării, ca și NATO încă din anii 90, se fac și votează legi în Parlament, iar Consiliul județean Mehedinți, cu o armată de funcționari, dar și destui mâncători de bani publici, nu reușesc să termine, la timp, o lucrare de proiectare. Și, dacă lucrarea, restaurarea, nu va fi terminată până la sfârșitul anului – suntem în octombrie 2015 –  întreaga sumă de sute de mii de euro va fi pierdută!

„În momentul în care scriem  acest text, cu obidă și revoltă, lucrările nici n-au început, deci sunt mari șanse ca banii să fie pierduți. Cine  poartă răspunderea? Pe  cine va trage DNA la răspunere?”, se întreabă presa de două ori.

Oricine ia cunoștință de cele, toate, scrise mai sus, își dă seama, cât de mici, cât de departe ne situăm de China, despre al cărei pod am vorbit. Construit nu de parlamentarii și Guvernul de la București care ajung, oricând,  lesne la Hangzhou!