Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

POEM DE MARIN IFRIM. Misoginul cratițelor rim(el)ate din Râmnicu Sărat ot Gara Anghel Saligny

POEM DE MARIN IFRIM
 

 

 

 

Misoginul cratițelor rim(el)ate din Râmnicu Sărat ot Gara Anghel Saligny

poem cu dedicație anonimă

 

Închid ochii când mă despart de imagini grele. Nu pot privi clipa în ochi.
Am lăsat în urmă lacrimi înfiletate pe retine. Am suferit ca să scap de
Durere, ca la spitale în care nu există decât garanția coșciugului din firma
De vizavi. Am garant sută la sută tute în versuri. Le-am citit sonetele
Sărate și le-am lăsat cum le-am găsit, cu vata în nasul rimelor. Acum mi se
Plătește fiecare clipă. Facerea de bine intenționat. Pupăcioase, băgăcioase,
Introduse și introductive, aceste specimene nu mai au azi decât un rost: să le
Moară trecutul, amintirile, vorbele din urechile lui Ulise al lor.
Câtă silă. Am în minte multe versuri de femei de bun simț. Am și versurile
Unor curve de profesie, niște cuvinte peste care nu-ți poți așeza
Culinaristica de la catedră. Sunt uimit. Avem mari poetese, poezia
Încă are muc și sfârc. De ce mi se pune sub ochi lecturi gonflate, nu pricep.
La cratiță, femei cu versuri în vârful degetelor, acolo e sula literelor
Nu mintea unui misogin care vă dă lecții de limba și literatură română
De la origini și până la finele lumii care dă să vină. ​Ce vremuri. Mă adresez
Vouă ca și cum aș ține cont de golul din pântecul creierului vostru. Gata, închid
Textul și mă duc la crâșmă, în locul acela în care voi nu faceți față, că sunteți
Dincolo de nașterea părinților voștri. Sunteți parfumate cu gânduri negre. Ce vă
Văd. Mă rog să trăiți mult. Foarte mult. Imposibil de mult. Doar ca să simțiți
Cum ați furat zilele celorlalți. Oriunde în lume. Numai ca să fiți voi pe aici,
Prin jur. Sărate artificial. Voi sunteți moartea care scrie poezii și alte cuvinte.
Nu vreau să muriți. Vreau să vedeți oameni fericiți de cuvinte, cuvinte fericite
De oameni. Voi nu sunteți scriitori nici măcar al crucilor din cimitire. Nici tămâie
Și nici măcar gropar. Sunteți doar o moarte perpetuă. Vă muriți pe voi în fiecare
Secundă. Plângeți . Plângeți pe dos. Bucurați-vă plângând. Aveți tot ce vă trebuie
Mai puțin sufletele celor care oricum nu dau nici doi bani pe voi . Amin.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania