Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    POEM DE MARIN IFRIM. Misoginul cratițelor rim(el)ate din Râmnicu Sărat ot Gara Anghel Saligny

    POEM DE MARIN IFRIM
     

     

     

     

    Misoginul cratițelor rim(el)ate din Râmnicu Sărat ot Gara Anghel Saligny

    poem cu dedicație anonimă

     

    Închid ochii când mă despart de imagini grele. Nu pot privi clipa în ochi.
    Am lăsat în urmă lacrimi înfiletate pe retine. Am suferit ca să scap de
    Durere, ca la spitale în care nu există decât garanția coșciugului din firma
    De vizavi. Am garant sută la sută tute în versuri. Le-am citit sonetele
    Sărate și le-am lăsat cum le-am găsit, cu vata în nasul rimelor. Acum mi se
    Plătește fiecare clipă. Facerea de bine intenționat. Pupăcioase, băgăcioase,
    Introduse și introductive, aceste specimene nu mai au azi decât un rost: să le
    Moară trecutul, amintirile, vorbele din urechile lui Ulise al lor.
    Câtă silă. Am în minte multe versuri de femei de bun simț. Am și versurile
    Unor curve de profesie, niște cuvinte peste care nu-ți poți așeza
    Culinaristica de la catedră. Sunt uimit. Avem mari poetese, poezia
    Încă are muc și sfârc. De ce mi se pune sub ochi lecturi gonflate, nu pricep.
    La cratiță, femei cu versuri în vârful degetelor, acolo e sula literelor
    Nu mintea unui misogin care vă dă lecții de limba și literatură română
    De la origini și până la finele lumii care dă să vină. ​Ce vremuri. Mă adresez
    Vouă ca și cum aș ține cont de golul din pântecul creierului vostru. Gata, închid
    Textul și mă duc la crâșmă, în locul acela în care voi nu faceți față, că sunteți
    Dincolo de nașterea părinților voștri. Sunteți parfumate cu gânduri negre. Ce vă
    Văd. Mă rog să trăiți mult. Foarte mult. Imposibil de mult. Doar ca să simțiți
    Cum ați furat zilele celorlalți. Oriunde în lume. Numai ca să fiți voi pe aici,
    Prin jur. Sărate artificial. Voi sunteți moartea care scrie poezii și alte cuvinte.
    Nu vreau să muriți. Vreau să vedeți oameni fericiți de cuvinte, cuvinte fericite
    De oameni. Voi nu sunteți scriitori nici măcar al crucilor din cimitire. Nici tămâie
    Și nici măcar gropar. Sunteți doar o moarte perpetuă. Vă muriți pe voi în fiecare
    Secundă. Plângeți . Plângeți pe dos. Bucurați-vă plângând. Aveți tot ce vă trebuie
    Mai puțin sufletele celor care oricum nu dau nici doi bani pe voi . Amin.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5