Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Poem de Marin IFRIM: Roboții au nevoie de psihiatri. Taxe!

Poem de Marin IFRIM

 

 

 

 

Roboții au nevoie de psihiatri. Taxe!

La colțul străzii un cerșetor îmbrăcat impecabil îți cere votul. Vrea să
Devină și mai amărât decât e acum, parlamentar cu acte în regulă. Între
Timp, în apropiere, în Piața Centrală, gardienii alungă babele venite
Să vândă câteva ouă pentru a-și cumpăra rețete date de ultimii doctori
Rămași în țară. Viitorul parlamentar e păzit, ouăle sale de dinozaur roșu
Sunt pline cu gardieni mici, care, după alegeri, vor fecunda țara cu generali
Dumnezeu a creat totul, omul a devenit soliptic, și-a plagiat chipul
Nu și asemănarea. Astfel: a inventat lumina, a inventat frigul, căldura.
În contul său liric, cu excepția sa pe pământ nu există altă inteligență
Artificială. Aur, cupru, zinc, enzime, trigliceride etc. etc.,  toate în ideea
Că Cel de Sus nu a făcut cârtițele să facă găuri în soare și nici securiști
Frigorificați. Roboții au nevoie de psihiatri, sufletul de robot e plin cu
Turbă parlamentară, de inși care circulă sub viteza legală a melcului
Mai ales atunci când poporul merge avionul. Am fost implorat să devin
Cerșetor. Am refuzat. Ultimii cerșetori autentici deja au părăsit planeta
Sunt prea bătrân pentru a fura din zilele altora. Nici măcar în fața
Bisericilor, cu mâna întinsă ca un pistol cu apă. Închid ochii: văd
Mai întâi femeile și copiii. E destul loc pentru mâini cu liniile vieții
Îndreptate spre cer. Doamne, ce negri sunt cerșetorii albi. Cei îmbrăcați
La patru ace, în costume de miri ai poporului, cu burți pe inventarul țărișoarei,
Cu milă pentru buricele lor înalte cât fruntea de sub dotare. Tribuni de șoc,
Resturi de la masa hienelor academizate. Iluzia că toți cerșetorii sunt o certitudine,
E doar o aparență calificată. Într-o bună zi, planeta va avea câteva
Miliarde de politicieni și anexe ale acestora și doar vreo câțiva cerșetori.
Fiecare la locul său, cu mâna întinsă, cu seceta în palmă și foamea în
Firimituri cosmice, dând de lucru celorlalți după propria lor fericire. Ca fulgii
De zăpadă, cad funcții inumane peste bestii necalificate. E tare greu și
Pentru Cel de Sus, nici El nu mai înțelege de ce maimuța a înghițit mărul,
Într-un fel oral, și lumea s-a transformat în literatură de doi bani, cu Biblia la
Căpătâi, așa, de amorul răbdării eterne. Ceva a fost putred în rai, mai rău ca
În Danemarca. La colțul străzii, un cerșetor își cere drepturile de cavaler al
Spărgătorilor de suflete. Are o față neguvernabilă, e chiar guvernul. Taxe!

                                                



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Marin Ifrim face parte din cei puțini care știu descântece de bubă neagră, de pelagră, de pecingine. Le scrie pe bucăți de hârtie și le pune pe ici, pe colo. Uneori le anină-n copaci de hârtie.Alteori le aruncă pe Apa Sâmbetei.Face și desface cununii. Unele, având legături puternice, rezistă, dovadă că trebuiesc șapte preoți bătrâni să citească molifte, pentru iertarea păcatelor băgătorilor prin case, biblioteci, sertare, dulapuri, pereți și paturi. Îndeamnă la spovediri de milostenie. Recent a făcut o călătorie de inițiere în alte taine și, revenind, ne vorbește de datorii și de suflete de femei atotiertătoare, de prietenii între cuvinte, dar nu-și uită priceperea întru descântece de toate alea, de brâncă, de oftică, de drum lungă sau de minte scurtă, de jigănii și de muscă rea, de tăuni. De-un lucru se ferește, să scoată sânge, dar unele bube pleznesc de la sine, totul e să aibă timp să continue a zice de făcătură, de inimă rea, de gâlci și de nelovirea puroiului celor bube în cei sănătoși. În rest, cerșetori, taxe, guverne, ipocriți, tatuaje în limbi străine, case, vile, șosele care se dărâmă, lăcuste ce se anunță că vin. Este necesară, totuși,cunoașterea descântecelor, a celor știute de cei puțini, pe care se sprijină lumea normală.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5