Poem de Marin IFRIM

Roboții au nevoie de psihiatri. Taxe!

La colțul străzii un cerșetor îmbrăcat impecabil îți cere votul. Vrea să
Devină și mai amărât decât e acum, parlamentar cu acte în regulă. Între
Timp, în apropiere, în Piața Centrală, gardienii alungă babele venite
Să vândă câteva ouă pentru a-și cumpăra rețete date de ultimii doctori
Rămași în țară. Viitorul parlamentar e păzit, ouăle sale de dinozaur roșu
Sunt pline cu gardieni mici, care, după alegeri, vor fecunda țara cu generali
Dumnezeu a creat totul, omul a devenit soliptic, și-a plagiat chipul
Nu și asemănarea. Astfel: a inventat lumina, a inventat frigul, căldura.
În contul său liric, cu excepția sa pe pământ nu există altă inteligență
Artificială. Aur, cupru, zinc, enzime, trigliceride etc. etc.,  toate în ideea
Că Cel de Sus nu a făcut cârtițele să facă găuri în soare și nici securiști
Frigorificați. Roboții au nevoie de psihiatri, sufletul de robot e plin cu
Turbă parlamentară, de inși care circulă sub viteza legală a melcului
Mai ales atunci când poporul merge avionul. Am fost implorat să devin
Cerșetor. Am refuzat. Ultimii cerșetori autentici deja au părăsit planeta
Sunt prea bătrân pentru a fura din zilele altora. Nici măcar în fața
Bisericilor, cu mâna întinsă ca un pistol cu apă. Închid ochii: văd
Mai întâi femeile și copiii. E destul loc pentru mâini cu liniile vieții
Îndreptate spre cer. Doamne, ce negri sunt cerșetorii albi. Cei îmbrăcați
La patru ace, în costume de miri ai poporului, cu burți pe inventarul țărișoarei,
Cu milă pentru buricele lor înalte cât fruntea de sub dotare. Tribuni de șoc,
Resturi de la masa hienelor academizate. Iluzia că toți cerșetorii sunt o certitudine,
E doar o aparență calificată. Într-o bună zi, planeta va avea câteva
Miliarde de politicieni și anexe ale acestora și doar vreo câțiva cerșetori.
Fiecare la locul său, cu mâna întinsă, cu seceta în palmă și foamea în
Firimituri cosmice, dând de lucru celorlalți după propria lor fericire. Ca fulgii
De zăpadă, cad funcții inumane peste bestii necalificate. E tare greu și
Pentru Cel de Sus, nici El nu mai înțelege de ce maimuța a înghițit mărul,
Într-un fel oral, și lumea s-a transformat în literatură de doi bani, cu Biblia la
Căpătâi, așa, de amorul răbdării eterne. Ceva a fost putred în rai, mai rău ca
În Danemarca. La colțul străzii, un cerșetor își cere drepturile de cavaler al
Spărgătorilor de suflete. Are o față neguvernabilă, e chiar guvernul. Taxe!