Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

TABLETA (… de APRILIE). CERŞETORIA: IMPORT-EXPORT

Lefter, Vasile,TABLETA (… de APRILIE)
CERŞETORIA: IMPORT-EXPORT

    Cel puţin două profesii vechi, având în vedere inclusiv bogăţia formării de noi cuvinte prin derivare, cerşetoria şi prostituţia, nu sunt binevenite în nomenclatorul meseriilor, şi, drept consecinţă, practicanţii nu pot beneficia de carte de muncă, în ciuda faptului că desfăşoară activităţi concrete, uneori cu factori de risc. Veniturile fiind greu de controlat nu pot fi impozitate de binevoitorul stat democratic.   De aceea,  aceste două meserii cu state vechi de existenţă nu mai sunt considerate infracţiuni. Noul Cod Penal îi incriminează doar pe cei care exploatează minori, eventual pe proxeneţi..

   Cerşetoria ca marfă de export se concretizează prin grupurile de rromi, şi nu numai, aflaţi în continuă mişcare prin ţările mai cu dare de mână – Germania, Franţa, Italia, Spania etc.

Să nu credeţi că aiurea nu funcţionează concurenţa. Cerşetorii plecaţi din România au avut multe de învăţat. Bine mobilaţi intelectual şi fizic, au ajuns să dea lecţii.

Prin 1996, la Madrid, în metrou, urcă un bărbat şi o femeie cu mâna dreaptă întinsă. Colega mea de la Centrul de Schimburi Internaţionale (CIE) mă avertizează că  sunt din România. Cei doi au înţeles şi au trecut repede mai departe. Cum i-a recunscut? Simplu. Cerşeau fără să spună o poveste. Mai târziu, în filmul “Filantropica”, făcut de Caranfil, apare cheia cerşitului în ţările Uniunii Europene: ”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!” Superb! Cerşetorii migrează de pretutindeni!

   M-a amuzat zbaterea doamnei ambasador al României în Suedia, Răduţa Matache,  care cere interzicerea cerşetoriei în Suedia. Am considerat această iniţiativă ca o glumă. La tine în ţară se cerşeşte în draci şi tu vrei să dai lecţii? Cam mare pălăria!!

   Am exportat oameni, metode, dar să vedem ce am primit la schimb.

În primul rând şi cerşetorii autohtoni au început să spună poveşti, fără talent, e drept. Iată câteva sloganuri încă ameţitoare pentru cei creduli: ”De-o săptămână mănânc decât bătaie”, ”Sunt din altă localitate”, ”Mai am nevoie de doi lei ca să ajung acasă”, ”Am un copil pe moarte, ajutaţi-mă” ş.a.

Zilele trecute, venind dinspre Piaţa Moldovei, o femeie m-a acostat şi mi-a spus că vrea un pateu. Aproape că m-am blocat. Ştiam că vor pâine, bani de tren, dar de pateu nu mă întrebase nimeni. M-am gândit la mai multe sortimente, neştiind de care doreşte şi câţi bani îi trebuie. Altă dată, o cerşetoare îmi ceruse un leu ca să-şi cumpere un nurofen. I-am dat fără să mă gândesc la un medicament mai ieftin. Cea cu pateul a bombănit ceva. Vina a fost a ei că nu mi-a spus dacă vrea pateu de porc, pateu de gâscă sau pateu vegetal. Ghinionul a fost al ei că nu s-a documentat!

     Importul este benefic şi pentru cei care se întorc acasă expulzaţi sau de bunăvoie. Metodele aduse din Occident sunt mult mai fine. Povestesc turiştii-cerşetori cum în Germania, dimineaţa,  primeau flori de la “organizatori”, iar seara trebuia să le vândă şi să predea banii. În timpul zilei, cerşetorii ofereau trandafiri trecătorilor şi scoteau un cartonaş din buzunar pe care era un mesaj de ajutor pentru un copil cu o boală incurabilă. Luat prin surprindere, fericitul posesor al trandafirului scotea  câţiva euro din buzunar. Scopul era atins!

   Sunt şi cerşetori care trudesc pentru bănuţul câştigat. O cerşetoare face abdomene, un bătrân cântă la vioară, un tânăr stă manechin pe un soclu trezind interesul turiştilor etc.

Te poţi îmbogăţi din cerşit? Unii da, alţii ba! Unii au castele, alţii au canale!

Cele mai mari pomeni le oferă  însă Statul, prin sistemul de ajutoare. Mulţi au vile şi maşini de ultimul strigăt şi primăriile le oferă sprijin financiar. Să fie oare vreo cârdăşie?

   De ce oare nicăieri în România nu se face un recensământ al cerşetorilor, pe categorii de vârste şi sex?  În 1937,Nicolae Minovici putea să numere  în  Bucureşti 13000 de cerşetori, iar în prezent numărăm doar câinii vagabonzi. Nu cumva recensământul câinilor e mai rentabil ca recensământul cerşetorilor?

Toată lumea pune cerşetoria în legătură cu sărăcia. Fals! De ce la sate cerşetoria apare ca un fenomen cu totul izolat? Vezi bătrâni cu sapa în spinare lucrând pământul, iar în oraşe vezi zdrahoni plesnind de sănătate cu mâna întinsă, pentru a avea bani de cluburi, de droguri, de ţigări şi de scandaluri. Facem legi în Suedia, doamna ambasadoar? V-am trimis acolo să promovaţi valorile româneşti nu să vă erijaţi în salvatoarea Suediei de flagelul cerşetoriei.

 Cred că salvarea vine de la bătrânul Marx: ”Ceşetori din toate ţările uniţi-vă şi faceţi  un partid al celor pentru care munca e o ruşine”, având ca deviză celebrul slogan : « Deştepţii ar muri de foame, dacă nu ar fi proştii !”



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5