Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEME, de Ioan BULIGA

Poetul
E cel ce stă cu capu-n mâini ,
Un sfânt în veşnici rugăciuni
Pictat de pe icoană .
Şi într-a nemuririi ramă
E luminat jur împrejur
De cîte-n mintea-i se destramă
In firul de gândire pur .

El n-are zi în calendar ,
De viaţa lui n-are habar ,
Şi n-are clopot de vestire ,
Intreaga lui bună cinstire
E slova ce în urmă lasă
Brodată-n firul de gândire .

In vremea lui, nu-i de-nţeles
Căci e a timpului ce vine ,
Gândirea lui e mereu mâine
Cătând un adevăr în rime
Ce-n astăzi nu-l poate găsi .
Căci astăzi e, mâine speranţă ,
Ce idealul poate fi .

A murit poetul

A murit Vieru , a murit poetul
Reîntregirii noastre româneşti ,
Te rugam pe tine , dragă Eminescu
In iubirea-ţi sfântă să ni-l ocroteşti .

Fii acolo frate celui ce-n iubire
Ţi-a urmat cărarea Marii Românii
Pentru care însuţi ai plătit cu tine
Jocului politic, falsei nebunii .

A murit poetul visurilor noastre ,
Visuri de iubire şi de preamărire
Şi-i jurăm la criptă pe pământ şi oase
Că ni-o arde veşnic visu-i de unire.

A murit poetul într-un miez de noapte
Pentru al privi cerul plin de stele
Şi ai lumina drumul lui apart
In a veşniciei noapte printre ele .
………………………………
Ştefan doamne , ocroteşte
In domnia-ţi moldovană ,
Fiu de neam ce te iubeşte
Biet răzăş, Vieru-l cheamă .

Frate fii pentru Vieru
Neam de răzăş Moldovan ,
Şi mai trage-odată fieru
Contra vânzător de neam .

Fă hotarul înc-odata
Ca în vremuri de domnie ,
Adă frate lîngă frate ,
Scoate glia din robie .

Şi-ţi jurăm la căpătîiul
Fratelui neam moldovan ,
Să păstrăm neatins hotarul
Ci-ocroteşte al nostru neam .

De demult

Mărită doamnă, eu îţi scriu
Nu să înviu clipele rele,
Ci vrerea mea e să te ştiu
Părtaşa gândurilor mele .

Apoi să ştii că sunt prea bine
Doar dorul iarăşi m-a cuprins ,
Căci veni toamna şi la mine
Şi părul mi-i aproape nins .

Dar gândurile tot m-alungă
Prin cele timpuri de demult
Şi-ncepe chinul să m-ajungă ,
Nu scap de ce m-am tot temut .

Azi e tîrziu , chiar dac-aş vrea
Să iau viaţa de-nceput ,
Nu te-aş afla alăturea
Că toate-au fost cândva , de mult .
……………………………
Alese-s dorurile mele
Pentr-o iubire de-nceput
Ce hoinărit-a printre stele ,
Chiar dacă fost-a de demult .

La moartea poetului
Adrian Păunescu

Aprinde candela române
Oriunde-n lume te-ai afla ,
Pentru poetul ce-i rămâne
Memoria în memoria ta .

După ce ai scris de noi
Şi în cânt ne-ai desfătat ,
A venit ziua deapoi
Cînd la ceruri te-ai urcat .

Tu poete răstignit ,
Om de mare omenie ,
Cîţi din cei ce te-au hulit
Se închina astăzi ţie ?

Aşa cum ne-am închinat
Domnului ca să te ţie
Cu curajul neîntinat
Să mai scrii o poezie .

Să laşi carte peste veacuri
Despre evul ce-a trecut ,
Despre moartea fără leacuri
Şi poporu-n luptă frânt .

Cartea ta , o alinare
Cu mult greu puteai s-o iei
Cînd scriai cît e de mare
Dureros , suta de lei .

Cîţi părinţi n-au plâns ,
Poete
Pe cerneala slovei tale
In acele nopţi de veghe
De durere şi încântare ?

Vestitor de eră nouă ,
De Crăciun însângerat ,
Fostai pentru ei himeră
Şi-n nescris te-au exilat .

Ai rămas cu a tale slove
Strâns lipite de popor ,
Care va putea să-ţi cânte
Sus, în ceata sfinţilor .

Căci acolo întâlnivei
Eminescu şi Coşbuc ,
In durerea poeziei
Marilor care se duc .

Iară noi, în urma voastră
Vom căta să mai veghem
Ca la rându-ne neştearsă
Urma voastră s-o lăsăm .
……………………….
Dormi în pace drag poete ,
Cartea ta de lacrimi plină
Ii vom pune o pecete
Şi-o vom da din mână-n mână .

Orâduirea

In lumea asta zbuciumată
Ce văd îi fără de-nţeles ,
Văd ţarina ce nu-i lucrată
Şi toamna ce nu-i de cules .

Văd moşii gârboviţi de şale
Cătând la roada muncilor ,
Dar nici pe deal şi nici pe vale
Nu văd codane-n munca lor .

Şi nici feciorii văd pe câmpuri ,
Nu cântă-n deal şi nici pe vale ,
Nu chiuie ca-n alte timpuri
Codanei ce căta în cale .

Nu-s carele de roduri pline ,
Nu-s satele de altădat ,
Iar casele-s posomorâte
De parcă-s scoase la mezat .

Ograda-i plină de tăcere
Nu sunt nepoţi în joaca lor ,
Pe trunchiul mucezit de vreme
Infipt e ruginit topor .

La culmea şurei stă să cadă
Coasa lăsată în rugină ,
Pustiu e-n pod şi în ogradă
De bălării grădina-i plină .

Coteţul câinelui pustiu e
Doar lanţu-nfipt e în pripon ,
Vecinii sunt într-o pustie
De parcă-n veşnicie dorm .

Uitat e lacătul pe uşă ,
Nu intră şi nu iese nimeni ,
Străbunilor nu le mai pasă
Până în ziua de armindeni .

Cînd vor lua în mâini toporul
Şi coasa vor lua în mâini ,
Cu a lor schelete zdrenţuite
Vor pune lanţuri iar pe câini .

Numai atuncea valea , culmea
Vor răsuna iar de cântat
Si curtea , casa şi grădina
V-or semăna din nou a sat .

Apoi mormintele s-o-nchide
Pe osemintele obosite
Şi-or adormi ca mai-nainte
Străbunii noştri-n cele sfinte .



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 20 de abonați

4 comentarii la acestă însemnare

  1. daniela spune:

    In tine, draga tata, s-au impletit armonios dragostea pentru stiintele exacte si harul de a-ti exprima sentimentele in versuri. Cind cineva este poliglot, te intrebi in ce limba gindeste – despre tine stiu ca gindesti in limba poeziei. Sper ca cei care isi mai amintesc de marii poeti ai neamului nostru, sa se bucure de faptul ca azi te-ai lasat gindurile sa se iteasca din sertarul in care s-au adunat prin vremuri si sa se plimbe nestingherite prin lume. Sintem mindri de tine!

  2. cornelia spune:

    Ma bucur ca ai reusit sa aduni si sa pastrezi gadurile si framantarile avute de-a lungul anilor si azi le poti impartasi si altora .
    Sper sa urmeze altele si altele …

  3. fam. Adochitei spune:

    V-am cunoscut, v-am apreciat, cand v-am cerut ajutorul m-ati ajutat, sunteti o persoana de admirat si tot respectul din partea familiei noastre.
    Adevăraţii luptători nu se opresc
    niciodată,
    Adevăraţii români nu-şi lasă tradiţia uitată,
    Adevăraţii poeţi transmit lumina din cuvinte,
    Adevăraţii oameni păşesc doar înainte!

  4. RODICA MARIN spune:

    MI-ATI FOST CA SI UN TATA ,AM AVUT MULTE DE INVATAT DE LA DUMNEVOASTRA,TOTDEAUNA V-AM AVUT CA EXEMPLU IAR ASTAZI SINT MINDRA CA VA-ATI ATINS SCOPUL VIETII .FELICITARI SI MULT SUCCES SI PE ACEST DRUM.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5