Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POEME, de Ioan BULIGA

    Poetul
    E cel ce stă cu capu-n mâini ,
    Un sfânt în veşnici rugăciuni
    Pictat de pe icoană .
    Şi într-a nemuririi ramă
    E luminat jur împrejur
    De cîte-n mintea-i se destramă
    In firul de gândire pur .

    El n-are zi în calendar ,
    De viaţa lui n-are habar ,
    Şi n-are clopot de vestire ,
    Intreaga lui bună cinstire
    E slova ce în urmă lasă
    Brodată-n firul de gândire .

    In vremea lui, nu-i de-nţeles
    Căci e a timpului ce vine ,
    Gândirea lui e mereu mâine
    Cătând un adevăr în rime
    Ce-n astăzi nu-l poate găsi .
    Căci astăzi e, mâine speranţă ,
    Ce idealul poate fi .

    A murit poetul

    A murit Vieru , a murit poetul
    Reîntregirii noastre româneşti ,
    Te rugam pe tine , dragă Eminescu
    In iubirea-ţi sfântă să ni-l ocroteşti .

    Fii acolo frate celui ce-n iubire
    Ţi-a urmat cărarea Marii Românii
    Pentru care însuţi ai plătit cu tine
    Jocului politic, falsei nebunii .

    A murit poetul visurilor noastre ,
    Visuri de iubire şi de preamărire
    Şi-i jurăm la criptă pe pământ şi oase
    Că ni-o arde veşnic visu-i de unire.

    A murit poetul într-un miez de noapte
    Pentru al privi cerul plin de stele
    Şi ai lumina drumul lui apart
    In a veşniciei noapte printre ele .
    ………………………………
    Ştefan doamne , ocroteşte
    In domnia-ţi moldovană ,
    Fiu de neam ce te iubeşte
    Biet răzăş, Vieru-l cheamă .

    Frate fii pentru Vieru
    Neam de răzăş Moldovan ,
    Şi mai trage-odată fieru
    Contra vânzător de neam .

    Fă hotarul înc-odata
    Ca în vremuri de domnie ,
    Adă frate lîngă frate ,
    Scoate glia din robie .

    Şi-ţi jurăm la căpătîiul
    Fratelui neam moldovan ,
    Să păstrăm neatins hotarul
    Ci-ocroteşte al nostru neam .

    De demult

    Mărită doamnă, eu îţi scriu
    Nu să înviu clipele rele,
    Ci vrerea mea e să te ştiu
    Părtaşa gândurilor mele .

    Apoi să ştii că sunt prea bine
    Doar dorul iarăşi m-a cuprins ,
    Căci veni toamna şi la mine
    Şi părul mi-i aproape nins .

    Dar gândurile tot m-alungă
    Prin cele timpuri de demult
    Şi-ncepe chinul să m-ajungă ,
    Nu scap de ce m-am tot temut .

    Azi e tîrziu , chiar dac-aş vrea
    Să iau viaţa de-nceput ,
    Nu te-aş afla alăturea
    Că toate-au fost cândva , de mult .
    ……………………………
    Alese-s dorurile mele
    Pentr-o iubire de-nceput
    Ce hoinărit-a printre stele ,
    Chiar dacă fost-a de demult .

    La moartea poetului
    Adrian Păunescu

    Aprinde candela române
    Oriunde-n lume te-ai afla ,
    Pentru poetul ce-i rămâne
    Memoria în memoria ta .

    După ce ai scris de noi
    Şi în cânt ne-ai desfătat ,
    A venit ziua deapoi
    Cînd la ceruri te-ai urcat .

    Tu poete răstignit ,
    Om de mare omenie ,
    Cîţi din cei ce te-au hulit
    Se închina astăzi ţie ?

    Aşa cum ne-am închinat
    Domnului ca să te ţie
    Cu curajul neîntinat
    Să mai scrii o poezie .

    Să laşi carte peste veacuri
    Despre evul ce-a trecut ,
    Despre moartea fără leacuri
    Şi poporu-n luptă frânt .

    Cartea ta , o alinare
    Cu mult greu puteai s-o iei
    Cînd scriai cît e de mare
    Dureros , suta de lei .

    Cîţi părinţi n-au plâns ,
    Poete
    Pe cerneala slovei tale
    In acele nopţi de veghe
    De durere şi încântare ?

    Vestitor de eră nouă ,
    De Crăciun însângerat ,
    Fostai pentru ei himeră
    Şi-n nescris te-au exilat .

    Ai rămas cu a tale slove
    Strâns lipite de popor ,
    Care va putea să-ţi cânte
    Sus, în ceata sfinţilor .

    Căci acolo întâlnivei
    Eminescu şi Coşbuc ,
    In durerea poeziei
    Marilor care se duc .

    Iară noi, în urma voastră
    Vom căta să mai veghem
    Ca la rându-ne neştearsă
    Urma voastră s-o lăsăm .
    ……………………….
    Dormi în pace drag poete ,
    Cartea ta de lacrimi plină
    Ii vom pune o pecete
    Şi-o vom da din mână-n mână .

    Orâduirea

    In lumea asta zbuciumată
    Ce văd îi fără de-nţeles ,
    Văd ţarina ce nu-i lucrată
    Şi toamna ce nu-i de cules .

    Văd moşii gârboviţi de şale
    Cătând la roada muncilor ,
    Dar nici pe deal şi nici pe vale
    Nu văd codane-n munca lor .

    Şi nici feciorii văd pe câmpuri ,
    Nu cântă-n deal şi nici pe vale ,
    Nu chiuie ca-n alte timpuri
    Codanei ce căta în cale .

    Nu-s carele de roduri pline ,
    Nu-s satele de altădat ,
    Iar casele-s posomorâte
    De parcă-s scoase la mezat .

    Ograda-i plină de tăcere
    Nu sunt nepoţi în joaca lor ,
    Pe trunchiul mucezit de vreme
    Infipt e ruginit topor .

    La culmea şurei stă să cadă
    Coasa lăsată în rugină ,
    Pustiu e-n pod şi în ogradă
    De bălării grădina-i plină .

    Coteţul câinelui pustiu e
    Doar lanţu-nfipt e în pripon ,
    Vecinii sunt într-o pustie
    De parcă-n veşnicie dorm .

    Uitat e lacătul pe uşă ,
    Nu intră şi nu iese nimeni ,
    Străbunilor nu le mai pasă
    Până în ziua de armindeni .

    Cînd vor lua în mâini toporul
    Şi coasa vor lua în mâini ,
    Cu a lor schelete zdrenţuite
    Vor pune lanţuri iar pe câini .

    Numai atuncea valea , culmea
    Vor răsuna iar de cântat
    Si curtea , casa şi grădina
    V-or semăna din nou a sat .

    Apoi mormintele s-o-nchide
    Pe osemintele obosite
    Şi-or adormi ca mai-nainte
    Străbunii noştri-n cele sfinte .



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    4 comentarii la acestă însemnare

    1. daniela spune:

      In tine, draga tata, s-au impletit armonios dragostea pentru stiintele exacte si harul de a-ti exprima sentimentele in versuri. Cind cineva este poliglot, te intrebi in ce limba gindeste – despre tine stiu ca gindesti in limba poeziei. Sper ca cei care isi mai amintesc de marii poeti ai neamului nostru, sa se bucure de faptul ca azi te-ai lasat gindurile sa se iteasca din sertarul in care s-au adunat prin vremuri si sa se plimbe nestingherite prin lume. Sintem mindri de tine!

    2. cornelia spune:

      Ma bucur ca ai reusit sa aduni si sa pastrezi gadurile si framantarile avute de-a lungul anilor si azi le poti impartasi si altora .
      Sper sa urmeze altele si altele …

    3. fam. Adochitei spune:

      V-am cunoscut, v-am apreciat, cand v-am cerut ajutorul m-ati ajutat, sunteti o persoana de admirat si tot respectul din partea familiei noastre.
      Adevăraţii luptători nu se opresc
      niciodată,
      Adevăraţii români nu-şi lasă tradiţia uitată,
      Adevăraţii poeţi transmit lumina din cuvinte,
      Adevăraţii oameni păşesc doar înainte!

    4. RODICA MARIN spune:

      MI-ATI FOST CA SI UN TATA ,AM AVUT MULTE DE INVATAT DE LA DUMNEVOASTRA,TOTDEAUNA V-AM AVUT CA EXEMPLU IAR ASTAZI SINT MINDRA CA VA-ATI ATINS SCOPUL VIETII .FELICITARI SI MULT SUCCES SI PE ACEST DRUM.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5