ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae Vălăreanu Sârbu
Poeme

Dragostea albastră

Dacă aş simţi gândurile străine
nu m-aş teme,
aş avea la mine posibilităţile de respingere,
e necesar între oameni să împarţi ce ai mai bun
şi să creşti în ochii lor
ca o floare udată la timp
care uimeşte prin frumuseţea dăruită.

Nopţile senine se bucură de stele,
întunericul se manifesta ca o umbră ascunsă
care nu presimte pericolul,
timpul are mângâierile lui nevinovate
până unde se-ntinde măreţia cuvintelor
pe care le rostesc din curtoazie obişnuită
în faţa tăcerii din privirile tale mirate
din care curge fericirea.

În fiecare ipostază de trăire lăuntrică
ştiu cum să rup din inimă
dragostea albastră
ce-mi risipeşte singurătatea
şi o lasă pradă lupilor flămânzi
din pădurile în care s-au tăiat arborii
şi hrana a plecat în bejenie.

Fug de invidie şi orgolii

Mă-mpac în gând cu duşmanii necunoscuţi,
pe cei care-i cunosc îi iubesc,
durerea lor e şi durerea mea
rămasă din păcatul originar.

Mă adăpostesc învăţăturile vechi,
fug de invidie şi orgolii
gust anafura păcii.

Pornirile rele îmi macină dorinţa,
vreau să scap de trufia potrivnică
la una cu voi împătăşesc bucuria
înţelepciunii din sufletele mari.

Vreau să citesc pe buzele voastre
dragostea întâlnirii
şi-n ochii senini de împlinire
Dumnezeu să-şi vadă lucrarea.

Cândva o să-mi înţelegeţi cu toţii limba

Am plecat în lume
nepregătit de luptă,
a fost ca-ntr-o călătorie cu peripeţii
în care poţi să mori din greşală.

Am intrat în viaţă cum ai muşca dintr-un măr coricov
din curiozitate de gust,
am rămas un înstrăinat de realitate,
să mă caut în fiecare om întâlnit.

Caut mereu cu gândurile noutatea,
mă-nfăşor în tristeţe şi bucurie
şi doresc să locuiesc înlăuntrul cuvântului
cu o alinare de suflet bolnav.

Cândva o să-mi înţelegeţi cu toţii limba
pe care o vorbesc din priviri
cu aceeaşi durere înflorită-n răni
ce nu se văd înafară.

Naşterea şi moartea nu sunt doar început şi sfârşit
între ele viaţa dezvoltă micul infinit
cu adâncimi atât de mari
ce depăşesc cerul şi pământul.