• Aerul respiră Oltul ce aduce balade lângă butoaie cu vin
• Amintirea respirată când m-am născut  pe ulița cu pietre vrnite din povești
• Mă cheamă să mă întorc  la strada întoteauna cu pelin
• Unde vocile copiilor au rămas amintirii în curtea școlii.
• Căruța trasă de un nechezat de cal umplută cu struguri
• Din care furam gustul mustului seara scurs din lin 
• Pe când pulpele fetelor jucând pe struguri aminteau de ruguri
• De foc aprins de dor în piepturi de adolescenți la prima iubire.
• Aceste toate au încăput într-o bulă de aer respirat 
• Când mama m-a adus pe lume și soarele își rupea raza în stuguri
• Pe strada cu amintiri și legende asemeni unui sat
• Mă fac să mă întorc la tine acum la tâmple cu multe meșteșuguri.

• Orașul ieșit încet din legende  uitate și dulci povești 
• Mă face să mă întorc venind de departe și nu-l găsesc,
• Toate m-i se par ieșite din cărți îngălbenite și livrești,
• Îmi rămâne sufletul în pahare goale și nu-l părăsesc 
• Orașul meu din legendă rămas în gesturi tinerești.
• În orașul natal când mă întorc aud diferite povești:
• La volanul autoturismului meu
• Cutreer ţara şi distanţele se-nfăşoară pe roţi
• În urmă rămâne miriştea nedesţelenită
• Şi oameni miraţi pe la porţi.

• Privesc uneori prin lunetă şi văd
• Omul mâncând cartofi, aruncând cojile pe jos.
• -Doamne, vezi ? Mănânc numai cartofi, sunt prăpădit!
• Iar Dumnezeu îi răspunde sfios:
• -Priveşte în urmă, altul mănâncă cojile, mulţumit!

• Autoturismul merge mai departe
• Iar eu citesc viaţa ca din carte:
• Prin parbriz văd două întâmplări:
• În propria-i vilă, Ion se scoală spre prânz
• Ia o gură de wisichi şi scuipă:
• -Miroase a ploşniţă! Îşi zice:
• -Mama iei de viaţă!
• De-ţi vine să-l plângi de milă.
• Se împarfumează şi se urcă în propria-i limuzină
• Plecând la servici unde este patron.
• Mai ia un wisichi cu ghiaţă
• După care înjură: Mama ei de viaţă!

• Ioan, stă la etajul zece şi cântă
• Omoară o ploşniţă de pe o uşe frântă.
• -Ce frumos miroase, a wisichi!
• Liftul nu merge, coboară pe jos.
• Se agaţă de un autobuz jegos.
• Gândindu-se la o invenţie ingenioasă,
• Exclamă: viaţa e frumoasă!

*

• La volanul autoturismului ce nu-l am
• Povestesc oamenilor despre un cal bălan.
• Când trupul o ia înainte să plec spre orașul adoptiv
• Rămâne sufletul pe strada copilăriei când poetul emotiv
• S-a întors  în orașul natal
• cu toate păsările lui zburătoare
• aceleaşi râu îi aduc la mal
• amintiri din clipe arzătoare.

• S-a întors poetul pe strada copilăriei
• şi e o altă adresă pe casa lui
• bronzul toamnei sună în frunza viei
• şi galbenul scrisorilor a trecut în gutui.

• …Ceaţa timpului,val după val,
• peste nuci încet se lasă
• prin inimile oamenilor din orașul natal
• trece poetul,amintire,spre casă.

Al.Florin Țene