• Mă mai întorc uneori unde la naștere
• am respirat prima bulă de aer curat
• și Oltul scapără lumini pe coame de dealuri
• pe când îmi adun amintiri pe urmele  din sat
• iar frunzele toamnei se bronzează pe maluri.

• Stau la umbra nucului de mult tăiat meditând
• și aud țăranul săpându-și bordeiul
• mă arde tristețea istoriei din gând
• știind că vremurile au fost iuți ca ardeiul
• și că în anul acesta n-a mai înflorit teiul.

• Doamne, îmi este  pielea tăbăcită de soare
• de vânturi și  arșițe  de pe lângă Jiu
• chiar dacă mă mai întorc pe –o câte-o cărare
• mă salută Jianu cu hangerul într-un târziu
• haiducul furându-mi creionul să nu mai scriu.

• Aud piatra cioplindu-se singură văzându-l pe Brâncuși
• și stâlpul prispei înălțându-se-n coloană
• pe când câmpia deal se face în urcuși
• iar istoria evadează dintr-o consoană 
• și vremea o veghează Ecaterina cu-n cartuși.

• Mă odihnesc uneori la umbra viței de vie
• Și sug la sânul unui strugure must pelin
• De amețește clipa pe-o pagină de poezie
• Când îl ascult pe Gib venit pe-un cer senin
• Să-mi zică de Rusoaica fermecată de Răgălie.

• Mi-e dor Doamne de un dor de dor
• Să mă întorc nici eu nu știu unde
• Mi s-a încurcat în tâmple o pană de cocor
• De-mi sunt gândurile înalte și rotunde
• Să mă întorc, nici eu nu știu, în zbor
• Și unde?

Al.Florin Țene