Dor de Oltenia mea
Autor: Al Florin Țenelnvitaţie la lectură
- Mă mai întorc uneori unde la naștere
- am respirat prima bulă de aer curat
- și Oltul scapără lumini pe coame de dealuri
- pe când îmi adun amintiri pe urmele din sat
- iar frunzele toamnei se bronzează pe maluri.
- Stau la umbra nucului de mult tăiat meditând
- și aud țăranul săpându-și bordeiul
- mă arde tristețea istoriei din gând
- știind că vremurile au fost iuți ca ardeiul
- și că în anul acesta n-a mai înflorit teiul.
- Doamne, îmi este pielea tăbăcită de soare
- de vânturi și arșițe de pe lângă Jiu
- chiar dacă mă mai întorc pe –o câte-o cărare
- mă salută Jianu cu hangerul într-un târziu
- haiducul furându-mi creionul să nu mai scriu.
- Aud piatra cioplindu-se singură văzându-l pe Brâncuși
- și stâlpul prispei înălțându-se-n coloană
- pe când câmpia deal se face în urcuși
- iar istoria evadează dintr-o consoană
- și vremea o veghează Ecaterina cu-n cartuși.
- Mă odihnesc uneori la umbra viței de vie
- Și sug la sânul unui strugure must pelin
- De amețește clipa pe-o pagină de poezie
- Când îl ascult pe Gib venit pe-un cer senin
- Să-mi zică de Rusoaica fermecată de Răgălie.
- Mi-e dor Doamne de un dor de dor
- Să mă întorc nici eu nu știu unde
- Mi s-a încurcat în tâmple o pană de cocor
- De-mi sunt gândurile înalte și rotunde
- Să mă întorc, nici eu nu știu, în zbor
- Și unde?
Al.Florin Țene
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Al Florin Țene
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail


