Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Poeţi fermecaţi de iarnă. Lucreţia Bucur: ,,Iarăşi plâng ninsorile”(micropoeme)

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 30 Ian. 2018
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN
Publicat: 30 Ian. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Poeţi fermecaţi de iarnă

Lucreţia Bucur: ,,Iarăşi plâng ninsorile” (micropoeme)

 

 E relaxant ca în căldura toridă  a verii să citeşti o carte de stihuri despre troienele iernii, iar în iarna crâncenă, dacă e aşa ceva, rebegiţi  de frig, un op despre  nisipurile fierbinţi din Atacama, năpădite acum de flori după o ploaie miraculoasă. Anotimpul hibernal este unic între celelalte şi îşi are mistere şi sensuri şi simboluri mereu insolite.

De la Alecsandri încoace, deşertul alb n-a mai rămas neobservat de stihuitori. O face în aceeaşi manieră şi perspectivă poeta bistriţeană, dna. Lucreţia Bucur, cu volumul de mai sus, editat  la Editura Karuna, efuziunile lirice sedimentându-se pe trei paliere: unul general-admirativ şi constatativ privitor la priveliştea ambientală; unul sub zodia terifiantului, a sentimentului că potopul de ninsoare aduce un sfârşit de lume (tonalităţi alecsandrime)…şi în fine, ca prilej de rememorare a fiinţelor plecate sau populează din proximităţi  acest Univers.

Elementele motivaţionale sunt cele din lirica clasică: gerul straşnic, îngheţarea bolţilor, încremenirea, extincţia luminiscenţilor celeşti, brazdele câmpurilor, izvoarele adormite. „S-a albit pădurea  / De zăpada pură,/ Lacrimi de izvor…; natura e toată un basm / spus de bunicul la gura sobei/ Din îndepărtatat-mi copilărie.”(„E,totuşi, iarnă grea”)

Există pasaje ce licăresc prin inedit: „Mi-e inima-n munţi /Carpaţii-s în neguri şi ceaţă,/ Albiţi-s de albe zăpezi,/ Cu vârfuri sure, mângâiate de Zei,/ Străjeri de ţară / Ca albe mioare.”(„Mi-e inima-n munţi”). Nu trec neobservate colindele, Naşterea Salvatorului lumii, HRISTOS, cântecul sărbătoresc al firii. Iarna e folosită şi ca un pretext, un fundal cu finaluri autumnale, miez de sezon, pe care se proiectează apoi amintiri, personaje ce au marcat o existenţă auctorială ( în micropoemele „Eram tineri”; „Tu dormi, bunul meu prieten”;”Mărite Domn”; „Pentru cel tânăr„).

Din creionările pictoriale („Căci şi poezia este pictură„-spune cu sagacitate  concitadinul meu bistriţean, dl.Victor Ştir) radiază spiritualitatea celei ce contemplează, mai adesea într-un registru melancolic, pe care nu-l poate exila, cum se face în „Fugi de-aici, melancolie!”

Nota generală a versurilor dnei. Lucreţia Bucur se integrează constatărilor general-umane, pe care cititorul potenţial le poate socoti ca fiind şi ale sale proprii. Interesantă şi ieşită din tiparele cu care ne-am familiarizat în parcurs este micropoemul „Dacă o rază de lumină…” Aceasta, prin interogaţiile marcate de un inedit cuantificabil: „dacă o rază de lumină / răsări-va în a ta cale,/ ai şti ce să faci cu ea? /Dacă soarele ar străluci  doar ţie…/ Ai fi fericit?/….Dacă în loc de umbre, ploi şi ninsori /ar fi doar soare/ …./ cui vei mulţumi?”

Şansa  unui răspuns este transferată cititorului, dând o notă de discreţie şi credem că în acest trend ar trebui să crească lirica poetei bistriţene, forţând trăirea cotidiană, spiritualizând realitatea ambientală.

Poetul englez Byron (George Gordon (1788-1824), căzut în luptă pe câmpurile Eladei, îşi punea teribila întrebare: „Oare nu suntem în iad?”. Dar… frumuseţea mirifică a lumii ce ne înconjoră, zîmbetul copiilor, nobleţea adulţilor (a multora), dumnezeiasca frumuseţe a chipurilor umane -toate ne spun că nu, nu este „hell”-ul, (iadul) aici.  Nici iad, nici Rai, ci  un loc în care iubirea lui Dumnezeu se revarsă  încă asupră-ne în toate zilele, loc pe care omul îl poate preface în cer sau  hades.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5