Post Festum – Botoşani, Muzeul Judeţean, 20 august 2012

Gheorghe Median – protectorul patrimoniului botoşănean

Cronica evenimentului scrisă de Ana Maria MALUȘ

Expoziţia omagială Octav Onicescu – 120 de ani de la naştere şi Lansarea de carte Octav Onicescu – Scrisori către Luigia, ediţie îngrijită de Gheorghe Median şi apărută recent la Editura Agata, ambele sub patronajul Muzeului Judeţean, sunt evenimente care au marcat cu succes un început de săptămână puternic încărcată cultural.
Acest moment, organizat de Muzeul Judeţean, poate fi descris în fel şi chip, cu mii şi mii de cuvinte in altum, dar toate vor ajunge la aceeaşi concluzie: un eveniment de excepţie, cu participanţi de excepţie, pentru un om de excepţie.

Astfel că, ciudat este cum în timp, un lucru nefast se dovedeşte a nu fi altceva decât un necesar impuls către un demers de valoare. Această cale de convertire a parcurs-o şi colecţia Octav Onicescu, care, după desfiinţarea muzeului ce-i purta numele, a fost strămutată la Muzeul Judeţean Botoşani, oferindu-i astfel prilejul muzeografului Gheorghe Median de a o valorifica totalmente, „de a o îngriji cu mare răspundere şi competenţă”, aşa cum a afirmat directoarea acestei instituţii.
Dar, devenind custode al lucrurilor donate de familia lui Octav Onicescu, muzeul şi-a asumat o răspundere, un angajament pe care îl respectă şi astăzi. „Lucrurile donate de familia lui Octav Onicescu sunt în siguranţă, şi ele nu puteau fi în altă parte mai în siguranţă decât la muzeu” fiind cuvintele doamnei directoare, Lucica Pârvan, ca un mesaj liniştitor către urmaşii lui Octav Onicescu, mai ales către doamna Doina Onicescu, cea care la cei 86 de ani veghează şi acum atent asupra acestor bunuri de valoare.

Aşa cum menţionam mai sus, evenimentul a avut o dublă valenţă, întocmai pentru a marca această cifră rotundă de 120 de ani de la naşterea întemeietorului şcolii moderne de matematică, expoziţia având şi o tematică diversă: fotografii ale casei lui Octav Onicescu, manuscrise ale ilustrului matematician, dovezi ale colaborării cu alte reviste, nu numai cele de profil, pentru susţinerea „culturalizării maselor”, manuscrise şi scrisori către Luigia, scrisori din partea unor mari personalităţi, precum Nae Ionescu, Ion Plăcinţeanu, Ion Simionescu, Gheorghe Zapan, C. Noica ş.a., dar şi fotografii cu profesori şi renumiţi matematicieni contemporani savantului.

A doua parte a evenimentului a pus în evidenţă cartea ,,Octav Onicescu – Scrisori către Luigia”, o ediţie îngrijită de Gheorghe Median. ,,Toate aceste scrisori erau într-un plic, anexă la un document din colecţia Octav Onicescu. Iar acest plic, fiind unul voluminos, tot pica din raft. Şi astfel, mi-am propus să le citesc. Dar fiindcă scrisul era îngrozitor, am renunţat. Şi atunci Dumitru Lavric mi-a spus: Mai încearcă!” – aşa ne-a mărturisit autorul că a luat naştere această carte, un volum ce ,,cuprinde 99% texte inedite în care cititorul va întâlni spiritul de altă dată, al unor ani în care era altceva”. Şi nu în ultimul rând, acest demers scriitoricesc încununează împlinirea a 40 de ani de activitate a muzeografului – istoricul Gheorghe Median -, un om al cărui destin a fost legat de această instituţie, un om născut în Muntenia, dar care a învăţat istoria Botoşanilor: ,,Am vrut să-mi ofer mie ceva în acest an şi am reuşit, sperând în acelaşi timp să-i bucur şi pe botoşăneni.”

,,Octav Onicescu – Scrisori către Luigia” este şi o apariţie care s-a bucurat de o prefaţa scrisă de un valorificator al epistolarului cultural – prof. Dumitru Lavric. ,,O carte îngrijită cu acurateţe de Gheorghe Median. O carte ce oferă imaginea credibilă şi realistă a începutului de secol (…) de un autor căruia această îndeletnicire îi face cinste”, a subliniat prefaţatorul, accentuând mai ales faptul că ,,orice loc părăsit devine un loc mirific, aşa cum a fost şi Botoşaniul pentru Octav Onicescu”. Dar, Dumitru Lavric a mai oferit audienţei şi un plăcut cadou: un discurs academic, o vorbă desăvârşită cu puternice mesaje pentru cei prezenţi, precum şi o concluzie care să fie percepută în viitor..: ,,(…) aceste scrisori au fost tipărire la locul şi timpul cuvenit, autorul beneficiind de susţinerea muzeului, a cărei conducere a fost sensibilă la acest aspect şi, în al doilea rând, cartea nu a apărut orişiunde, ci la Editura Agata, o editură ce a rezistat peste ani şi care este specializată pe carte botoşăneană, scrisă de botoşăneni, la care, bineînţeles, se adaugă şi acest volum”.

Şi pentru ca această carte să îşi primească botezul după tradiţia locală, poeta Lucia Olaru Nenati a creat un moment inedit prin oferirea în dar autorului a două exponate deosebite: un interviu cu fiul lui Octav Onicescu şi un inedit interviu cu N. Teodorescu – ,,Cea mai puternică amprentă pe care o simt este cea aniversară – a patru decenii de slujire a unui înalt spirit”. Momentul a trezit şi amintiri, scriitoarae rememorând cu nostalgie momentul primirii primului premiu de poezie, care a fost oferit chiar de prof. Dumitru Lavric.

Cu toate că un asemenea eveniment s-a bucurat de prezenţa unor oameni deosebiţi ai culturii locale, totuşi prezenţa oficialilor locali: Ovidiu Portariuc – primarul municipiului Botoşani, Doina Federovici – vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Mihaela Huncă – inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean, a dat mai multă forţă impunerii ,,pe piaţa locală” a actului de cultură despre care vorbim. E bine să păstrăm în memorie: acolo unde sunt oficialii, este şi presa… Per a contrario, prezenţa domniilor lor asigură în mod cert şi mediatizarea evenimentelor culturale. Deci, nota bene, acest aspect ar trebui inclus şi în strategia de dezvoltare locală.

Şi, aşa cum nu eram obişnuiţi până acum, am avut parte de intervenţii speciale şi marcante ale principalilor invitaţi. Surprinşi am fost de discursul primarului Ovidiu Portariuc, o persoană a cărei pregătire profesională, după cum însuşi a afirmat, este inspirată de realismul lui Octav Onicescu, prin faptul că a absolvit studii economice, dar şi prin faptul că a fost elev al Liceului economic, instituţie ce poartă numele savantului. Dincolo de aceste cuvinte, am descoperit un alt Ovidiu Portariuc, diferit de cel ce apare în presă şi în comentariile străzii, o persoană ce poate cu măiestrie trece de la seriozitatea cu care a asigurat publicul că „Primăria va sprijini orice demers pentru valorile culturale pe care le avem, care nu sunt la fel de valorificate şi mediatizate”, la jovialitatea necesară captivării publicului: ,,Şi, probabil că, dacă Octav Onicescu ar fi trăit în vremurile noastre, ar fi apărut Stenogramele lui Octav Onicescu”.

Aşa cum menţionam, evenimentul a avut un public numeros, iar un scriitor nu poate avea o bucurie mai mare decât aceasta. Am întâlnit aici personalităţi de seamă, din ce în ce mai prezente în viaţa spirituală a urbei: prof. Dana Pietraru, scriitorarea Maria Baciu, prof. Gheorghe Burac, muzeografa Steliana Băltuţă, istoricul Ionel Bejenaru, prof. Cornelia Vizitiu, poetul D.M.Gaftoneanu, poeta Maria Moisoiu, Sergiu Balanovici, Al.D.Funduianu, Iulian Moldovanu, Danuţ Huţu – inspector şef la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, prof. Mihai Matei, pictorul Marcel Alexa, Constantin Adam, Octav Ştefănescu, Mihai Sava ş.a.
Şi… aşa cum în basme învingătorii petreceau trei zile şi trei nopţi, şi noi am fi rămas la acest eveniment până în ziua de miercuri, dacă Daniel Badale, actorul, nu s-ar fi rezumat doar la interpretarea unei singure scrisori din această carte. Un suspans actoricesc, care nu poate fi decât un îndemn pentru ca publicul să lectureze cu mai mult interes ,,Octav Onicescu – scrisori către Luigia”!