Primit pentru publicare: 15 nov. 2016
Autor: Valeriu BISTRICEANU
Publicat: 15 nov. 2016
Actualizat: 18 nov. 2016
Editor: Ion ISTRATE

POVESTIRE PENTRU COPII de VALERIU BISTRICEANU

SFARMĂ PIATRĂ

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, a fost acum trei mii de ani o împărăţie vestită pe malurile Nilului, o apă mare în nordul Africii, în Ţara Egiptului. Valea Nilului era un tărâm roditor şi Împăratul se numea Faraon şi era foarte bogat.

În vremurile acelea, era obiceiul ca Faraonul să-şi construiască o piramidă gigantică din blocuri de piatră, care să-i servească drept mormânt.

Piramidele din acele vremuri sunt admirate de turiştii din toate colţurile lumii şi în zilele noastre, pe valea Nilului.

Construcţia unei piramide dura mai mulţi ani şi erau folosiţi mii de robi, căci în acele vremuri existau stăpâni şi robi. Robii erau sclavi asupra cărora stăpânii aveau drept de viaţă şi de moarte, fără a da socoteală nimănui.

În interiorul fiecărei piramide sunt construite mai multe labirinturi şi încăperi secrete, pentru ca jefuitorii de morminte să nu ajungă la mormântul Faraonului. Exista obiceiul ca Faraonul să fie îmbălsămat şi mumia sa să fie depusă în camera mortuară din piramidă, cu toate comorile sale. Legenda spune că cei care construiau piramida, la sfârşitul lucrărilor erau ucişi pentru a se păstra secretul labirintului ce duce la mormântul Faraonului.

În acele vremuri, a existat un Faraon foarte ambiţios care şi-a dorit o piramidă cum nu se mai văzuse, numai că ce se construia ziua, se năruia noaptea.
Văzând aceasta, Faraonul s-a sfătuit cu înţelepţii de la curte, care l-au povăţuit să-l aducă pe Sfarmă Piatră, un pietrar vestit, singurul care va putea ridica piramida.

Faraonul a poruncit să fie adus Sfarmă Piatră, numai că acesta era condamnat la ocnă, pentru că furase o pâine, să o dea să mănânce copilaşilor care-i plângeau de foame.

Gărzile Faraonului l-au scos de la ocnă şi l-au adus în faţa Faraonului, care l-a privit cu mare interes pe uriaşul din faţa sa, căci Sfarmă Piatră era un uriaş cum nu se mai văzuse.

Faraonul i-a promis că, dacă va ridica piramida îl va elibera şi-l va face om bogat. Sfarmă Piatră s-a învoit, dar ştia ce-l aşteaptă când se va sfârşi construcţia piramidei, numai că în mintea sa încolţise dorinţa fierbinte de libertate. Sub conducerea lui Sfarmă Piatră, piramida a început să se înalţe încetul cu încetul către cer.

În acea vreme, la curtea faraonului trăia Moise, un copil găsit, care crescuse împreună cu copiii faraonului. Moise era evreu şi poporul evreu trăia în robie, în Egipt. Lui Moise i s-a arătat Dumnezeu şi i-a promis că-l va ajuta să scoată poporul evreu din robie.

Cei trei frăţiori iepuraşi, prietenii noştri, stăteau cuminţei la gura sobei şi ascultau cu mare interes povestea ce le-o spunea Mătuşa Boticroz, venită în vizită.

Sfarmă Piatră care era şi el evreu, s-a oferit să-l ajute pe Moise şi să fugă împreună cu poporul evreu din Egipt, să scape din robie.

Într-o seară întunecată, fără lună, robii evrei şi-au făcut câte o bocceluţă cu cele trebuitoare la drum. Sfarmă Piatră a spart zidul cetăţii într-un loc mai ferit şi, prin gaura făcută, s-au strecurat rând pe rând robii evrei în frunte cu Moise şi au luat-o pe o scurtătură către Marea Roşie. Când evreii au ajuns la malul mării, din urmă s-a ivit armata lui Faraon, care prinsese de veste despre fuga lor.

Atunci Dumnezeu a separat apele Mării Roşii şi a apărut un pod, pe care evreii au trecut în Ţara Făgăduinţei. După trecerea evreilor, apele mării s-au împreunat şi au acoperit podul, încât armata lui Faraon nu a mai putut să-i ajungă. Aşa au scăpat evreii din robie şi au ajuns în Ţara Făgăduinţei.

Şi eu încălecai pe-o şa şi vă spusei povestea mea.