Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Note referențiale. Pr. Prof. Nicolae Feier – teolog, savant şi cercetător istoric – în două ultime  cărţi de excepţie

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Pr. Prof. Nicolae Feier – teolog, savant şi cercetător istoric – în două ultime  cărţi de excepţie

Primit pentru publicare: 21 Ian. 2019
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN, Bistrița
Note referențiale
Publicat: 22 Ian. 2019
© Vasile Găurean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate
[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

 

    Cea dintâi dintre acestea, apărută la Ed. Karuna, 2018, LUMINA LUI HRISTOS LUMINEAZĂ TUTUROR (Reflexii duhovniceşti), este un admirabil florilegiu de eseuri  cu temele credinţei şi trăirii ortodoxe la împlinirea în 2018, a  20 de ani de rodnică propovăduire creştină prin intermediul postului de televiziune AS-tv Bistriţa, însumând peste o mie de ore de transmisie spre sufletele iubitorilor de HRISTOS şi  Biserica Sa dreptmăritoare. Aceasta este doar o rază luminoasă şi puternică din solara şi prodigioasa activitate a Părintelui profesor (la amvon, editorial, conferenţiar, mass-media),.

    La fel ca celelalte lucrări teologice anterioare (Episcopii în  mănăstirile străvechi ale Ţării Bistriţei, Anaforaua liturgică…;  Stai neclintit în credinţă…; Puterea rugăciunii,  Perlele coroanei Liturghiilor ortodoxe) – se bucură şi aceasta de binecuvântarea Ierarhului Mitropolit Andrei, care i-a şi sugerat titlul, după însăşi  mărturisirea autorului. Îi fericesc pe cititorii care vor avea în faţă această admirabilă colecţie de reflecţii duhovniceşti pe cele mai stringente aspecte ale trăirii creştine, venind să răspundă celor mai presante  întrebări şi nelinişti ale inimii noastre.

   Toate rătăcirile şi ereziile îşi au sorgintea doar în două lucruri: fie  lipsa de cunoştinţe teologice, fie păcatele omeneşti proprii: mândria, trufia, vanitatea, pofta de mărire. Părintele Nicolae Feier previne şi  explică celor ce se depărtează de Maica Biserică („atraşi de luminiţele luciferice de pe marginea Căii vieţii„) primejdiile sufleteşti la care se expun şi pe care le conştientizează când este prea târziu. În demersul explicativ, domnia  sa porneşte de la nobleţea omului creştin, aşa cum clamează Panihidele: “Chipul slavei Tale sunt, deşi port rănile păcatelor”. Aceasta este gloria omului creştin prezent şi aşezat într-o perspectivă escatologică.

     Exprimarea cu limpezimea cristalului,  sagacitatea cu care discerne adevărulrile dogmatice din arcanele vieţii acestui veac tulburat şi neguros, dragostea fierbinte pentru neamul românesc  drept credincios, pentru HRISTOS şi Biserica Sa dreptmăritoare,  atestă pe Teologul de anvergură, care de pe amvon, din  cărţile sale, din spectaculoasele renovări bisericeşti, din ctitorii ecleziale (Gledin, Bistriţa) şi monumentale  (splendidul PANTEON Al BISTRIŢENILOR) nu încetează a ne uimi şi a ne face să dăm slavă lui Dumnezeu pentru harul lucrativ ce rodeşte în viaţa  domniei sale. Dăltuirea în mamrmură de Carrara şi granit îşi află explicaţiile biografice ale personalităţilor şi într-o carte cu acelaşi titlu (poate după modelul lui Traian, care a scris De bello dacico, transpusă apoi pe Columna din Forumul imperatorului).

   Pe drept cuvânt, Mitropolitul de vrednică aducere-aminte, Bartolomeu Valeriu  Anania spunea: „Părintele Nicolae Feier este Raiul de cuvinte nepereche al plaiurilor bistriţene.” Elogiul venea în contextul demersurilor  preotului bistriţean pentru canonizarea Sfântului Pahomie de la Gledin, demers justificat nu prin  file de dosar, ci printr-o carte  cu acelaşi titlu, ce prezenta în integralitatea sa pe acest  mare ierarh al Bisericii Naţionale, născut pe plaiurile bistriţene.

     Aniversând   două decenii de activitate în  mass-media, merită să privim retrospectiv la anii de neîntreruptă şi polimorfă activitate a părintelui prof. (şi inspector şcolar- 12 ani)  Nicolae Feier. De toată lauda străduinţa în a scoate la lumină valorile naţionale şi eclesiale acoperite de pulberea vremii, acribia cu care a săpat în documente istorice spre a afla trecutul nostru naţional şi bisericesc.  Am putut conştientiza din acest volum, ca şi de la amvon sau din mass-media, pe oratorul “puternic în cuvânt”(Sf. Ap. Pavel), modest, cald şi uman. Realizăm în a ne afla în faţa unui Teolog de excepţie, o coloană de lumină a vieţii noastre spirituale a acestui spaţiu nord-transilvan. Este cel căruia îi datorăm efectiv înscrierea în Calendare a Sfinţilor şi Martirilor acestor locuri (Sf. Pahomie Gledinarul şi Martirii năsăudeni), ctitor şi conferenţiar aici şi peste hotare (Italia, Germania, Istanbul) poet surprinzător de talentat, cel ce scoate din uitare înfloritoarea viaţă monahală a străbunilor din judeţul nostru, lupta şi jertfa lor pentru limba naţională şi credinţa bimilenară.

     Înşirăm aceste gânduri cunoscând că avem atâţia preoţi  minunaţi, cu har şi dăruire pentru Biserica Ortodoxă a neamului, însăşi domnia sa fiind parte a triadei de slujitori cu suflet mare şi har, de la “Coroana” , alături de Părintele Protopop Alexandru Vidican şi Pr. Protoiereu paroh, Vasile Beni. Tocmai în aceasta stă de altfel frumuseţea  bolţii celeste, împodobită cu făcliile stelelor de variabilă luminiscenţă, fiecare având farmecul lor.

     A doua lucrare a Părintelui  Nicolae Feier, despre care facem vorbire este CASINA ROMANĂ  DIN BISTRIŢA (Catedrala Coroanei şi Casina Română în lupta pentru unitatea spirituală  şi naţională a românilor bistriţeni). Apărută în Anul glorios al Centenarului Marii Uniri, într-o superbă editare (Ed. Nosa Nostra, Bistriţa), această lucrare aduce în prim-planul atenţiei conlocuitorilor noştri  şi nu numai, momentele înălţătoare la care au fost parte bunii şi străbunii noştri, dar şi mari bărbaţi ai neamului, născuţi în acest mirific areal (având uneori şi studiile urmate aici):  viitorul Patriarh Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod , mitropolitul Nicolae Bălan…

 Primul studiu asupra Casinei Române bistriţene  îl datorăm ca un capitol în volumul omagial: Bucuria de a sluji Biserica şi neamul românesc. Părintele Feier la 60 de ani.(Ed. Nosa Nostra din  Bistriţa).

  Recunoscându-i eforturile şi meritele, prof. dr. Dorel Cosma se exprima astfel:”Părintele Feier pune pentru prima dată în evidenţă acest segment de istorie românească a Bistriţei, reînviindu-l după aproape 100 de ani de uitare”(pag.161).

 Ctitor material şi spiritual, părintele Nicolae ne îndeamnă să sărbătorim nu doar momentul de zenit al Unirii de la Alba Iulia,  ci “să celebrăm ce s-a întâmplat la noi, la Bistriţa, în ziua de 29 octombrie 1918, când s-a constituit în Casina Română Sfatul Naţional Român”   moment succedat de proclamarea Bistriţei ca primul oraş liber din “închisoarea popoarelor” Imperiului  Austro-Ungar. Toate, într-un context de evenimente mari şi înălţătoare, la care au participat masele sub conducerea unor bărbaţi cu suflet mare, nominalizaţi într-o listă a Sfatului Naţional Român .

   În Casina Română s-au adunat mereu după 1904 şi în anii premergători Unirii, marii bărbaţi ce intuiau prăbuşirea în cenuşă a Imperiilor vecine şi vrăjmaşe: Iuliu Maniu, Elie Miron Cristea, Iuliu Hossu, Nicolae Bălan, Al. Vaida-Voievod, Iosif Vulcan, av. Victor Onişor, Gavril Tripon, protopopul Grigore Pletorsu, G. Coşbuc. Casina a funcţionat în actualul sediu al Protopopiatului Ortodox, refăcut, inscripţionat şi  readus în atenţie de factorii culturali locali tot la iniţiativele generoase ale Părintelui Nicolae Feier. Avem în acest volum preţioasele fotocopii ale credenţionalelor delegaţilor bistriţeni pentru Marea Adunare de la Alba Iulia (împuterniciri) cărora li s-a adăugat şi un Steag tricolor sfinţit .Sunt readuse în memorie o seamă de documente uitate (între care cele ale lui Pavel Tofan, apărute la Cluj în 1959)

   Prin efortul restaurator al Casinei bistriţene, rămasă în ruină după “ostilităţile judiciare”( cf.Dorel Cosma) ale unor revendicări, s-au aflat câteva încăperi secrete ale Casinei bistriţene, seiful aparent şi cel ascuns, în care au stat cei 500.000 de lei-aur trimişi de Casa Regală şi Guvernul român de la Iaşi, pentru a suplini penuria financiară a luptătorilor pentru Unire.( Ar fi timpul ca şi noi să lucrăm nu neapărat la renovarea a 2400 de grădiniţe şi alte lucruri moarte la fraţii moldoveni transpruteni, ci la sufletele şi la “altele”, cunoscând zicerea mintoasă a lui Alexandru Macedon, că “nicio cetate nu rezistă în faţa unui măgar încărcat cu aur”).

  De un interes aparte este spaţiul acordat în volum Catedralei străvechi de la Coroana, a cărei istorie coboară până în vremile străbunilor geto-daci. Viaţa monahală a acestor ţinuturi era extrem de bogată. Sate ca Domneşti şi Herina erau sate de călugări (“morksdorf”), “păstrate cu sudoarea şi sângele acestor locuitori”, -cum recunoştea un document săsesc, ţinut unde se aflau mănăstiri -la Şieu-Măgheruş, Chiraleş (Kir eleisis, locul unei mari bătălii purtate de un voievod local, Osul cel mare) Şintereag, Bistriţa ,(“marea Mănăstire de la Bistriţa”, despre care aminteşte şi Nicolae Iorga în Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria”): Bessi  daci (preoţi), monoteişti, (“dintre  care se alegeau regii numiţi bassilei –bazilei” după mărturiseirea lui Iordanes), n-au avut dificultăţi a se ataşa  trup şi suflet credinţei dreptmăritoare în HRISTOS, Mântuitorul nostru.

 .Lăcaşul mănăstiresc al preoţilor bessi –(besser ica =Biserica –n.a. ) avea Hramul Adormirea Maicii Domnului –Împărăteasa (Panta Nossa în greceşte)”. Chiar şi  atunci când lăcaşul Coroanei a fost răpit de cei veniţi cu sabia şi dat minoriţilor franciscani, ce au modificat în stil gotic lăcaşul, Hramul a rămas acelaşi, perpetuându-se până azi. (La lucrările de renovare, când s-a dat jos tencuiala veche, au ieşit la lumină vechile ancandramente ale ferestrelor, pe care le-au umplut minoriţii cu cărămidă, dar capitelurile dorice dinăuntru atestă şi vorbesc  despre o altă epocă, extrem de veche. Creştinii ortodocşi organizau din vechime impresionante pelerinaje la 15 august, la Adormirea şi Încoronarea Maicii Domnului, “până au fost interzise de către papalitate în 1765”.

   În faţa şiirului incredibil de nedreptăţi, abuzuri revoltătoare, de crime, legi şi discriminări faţă de neamul românesc în lungul şi latul istoriei, autorul vine cu mângâierea cuvintelor Bisericii din Noaptea cea mai Înaltă a anului: Să iertăm toate pentru Înviere –privind la ţinta vieţii noastre, HRISTOS”.

   Constrângerile redacţionale fireşti nu ne permit a detalia atâtea date  istorice de mare interes şi frumuseţe spirituală, cu deosebire pentru noi, cei din această zonă nord-transilvană, vatră străveche a istoriei naţionale. Şi încă o menţiune…

 Într-o vreme când goanna după averi viscoleşte,  Părintele profesor nu a ezitat să se sacrifice pecuniar şi material, aşa cum a făcut pentru splendidul Panteon al Bistriţenilor(unde contribuţia autorităţilor a fost de doar 5.000 de lei) ori oferindu-şi casa pentru sediul temporar al Protopopiatului Ortodox (contra sumei de… un leu vechi).
  Încheind aceste modeste rânduri, mărturisesc a fi avut privilegiul de a citi,  practic, toate volumele editate de Părintele profesor Nicolae Feier, câteva, istorice, depăşind o mie de pagini. Abordarea teologică şi istorică, tot dintr-o perspectivă creştină, îmi permite a aprecia superlativ vastitatea şi profunzimea cunoştinţelor teologice şi istorice ale autorului,  caracterul novator, sagacitatea nativă şi cea dobândită prin studii, fervoarea, patosul patriotic, onestitatea comunicării tuturor izvoarelor inspiratoare şi conexarea lor la ideea fundamentală. Nu pot ezita deci a-l recunoaşte ca un Teolog de impresionantă anvergură, Savant şi cercetător istoric marcant, prin profunzimea şi vastitatea cunoştinţelor şi cunoaşterii (acest percept pus în centrul gândirii  filosofice greceşti şi universale). Multe dintre cărţile domniei sale sunt surprinzătoare prin faptul că oferă o PERSPECTIVĂ radical diferită faţă de ceea ce am cunoscut până acum, când nu puteam privi de obicei dincolo de explicarea unor sorginţi semantice slave, săseşti sau maghiare ale istoriei noastre.

                   

   



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5