Pro Saeculum, o revistă cât o bibliotecă (II)

Într-o vreme în care totul se îndreaptă spre interior, viața curgând anost în spații  concentrice, cu bucurii puține, în aer plutind frica de infecție cu fel de fel de viruși, apariția unei reviste la date fixe, cu o paletă largă de teme, cu multe colaborări venite de la cărturari autohtoni și de pe alte coordonate trebuie privită cu mult respect și recunoștință față de de cel puțin două doamne:  Nina Deșliu și Rodica Lăzărescu. Și numărul pentru aprilie-iunie 2020 răspunde din plin exigențelor unei publicații ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Este o admirabilă revistă „de literatură, cultură și artă” .

Sumarul publicației este expus încă de pe coperta 1, oferind cititorului vânător de titluri un prim cârlig ispititor pentru a deschide revista și a merge mai departe. Nume și titluri fac un promo convingător: Dumitru Radu Popescu, prozator de manual, Victor Ravini, „Miorița„-Capodoperă universală”, Nicolae Gheran, Constantin Călin, Tudor Vlad, Ioan Dumitru Denciu, Constantin Coroiu, Nicolae Mareș, Ioan Adam, Ioan Baba, Ioan Scurtu.  Deschizând revista și scanând vizual Cuprinsul ești pus în situația de a nu ști ce să citești mai întâi. Sunt 244 de pagini, o revistă cât o bibliotecă. Fiecare material lecturat e de fapt o invitație la alte lecturi, autohtone sau de aiurea. Beletristică, istorie, critică literară, artă toate la un loc îți creează un confort intelectual de cea mai bună calitate.

Slujitorii acestui proiect de excepție rămas ca o datorie față de cei care l-au gândit trudesc cu dragoste și migală promovând fascinația cuvântului meșteșugit. Formatul revistei este flexibil, alternând rubricile, pentru a capta ab initio atenția iubitorilor de frumos, într-o Vrance ce pare încremenită în timp. Cum să nu fii curios când provocarea începe chiar din titlu. Tonul este dat de cea care duce greul ordonării materialelor, lăsând Ninei Deșliu grija ca ele să vadă lumina tiparului. Admirabil cuplu!  Rodica Lăzărescu alege un titlu subtil pentru deschidere: „Ca o sticlă în ocean…”Este un pretext subtil pentru a introduce în actualitate o opinie a președintelui Academiei Române, academicianul Ioan Aurel Pop, istoric renumit și fin analist al vieții sociale.

După acest material de reflecție, ni se oferă un poem  dramatic, semnat de Dumitru Radu Popescu, „Dimineața”.
Urmează un eseu de Magda Ursache, cu trimiteri la blestemul epidemiologic ce s-a abătut asupra Planetei.   „La vreme de încercare”. Plecând de la afirmația academicianului Ioan- Aurel Pop, din „Săptămâna patimilor”, cum că bătrânii nu sunt periculoși, autoarea reiterează tema Socrate.  Primind paharul cu otravă, marele filozof le-a spus discipolilor: „Care dintre noi se îndreaptă spre un bine mai mare  nu știe decât Zeul”. Autoarea se întoarce la Petre Țuțea, un Socrate al nostru: „ Dumnezeu, libertatea și viața sunt termenii reali ai existenței” .

Într-o astfel de revistă e greu să te oprești asupra unui autor sau material. Când e vorba de Ioan Scurtu, memoria istoriei nu poate trece neobservată.  Marele istoric lasă linii directoare pentru viitorime. Trianon 100  e bun prilej de a vorbi cu vocea istoricului despre „ Minoritpțile naționale și unirea Transilvaniei cu Romania”.

Revista Pro Saeculum, înnobilează urbea Focșaniului Unirii. Oameni care au fost îți trec prin față ca niște mărețe umbre. Mihai Ralea este un nume peste care critica românească nu are dreptul să treacă în grabă.  Florin Mihăilescu  în „revizitări critice II” dă cezarului ce i se cuvine. Filologii, și nu numai, regăsesc în studiul autorul citat pe cel care definea rolul criticului pe înțelesul tuturor. Criticul trebuie să emită noi puncte de vedere asupra unei opere. Așa se explică faptul că un scriitor este pus mereu între oglinzi paralele.

Din această revistă cât o bibliotecă e greu să recomanzi un anume articol. Totul e interesant, nou, bine documentat. Singura varianta rămâne o înșiruire cât de cât orientativă, menită să suscite interesul cititorului.Iată câteva fișe din această bibliotecă foileton:

Ioan Dumitru Denciu, „Recurs vrâncean”,Maria Nițu,„Stați în casă!”, Ionel Necula,„ Cioran-Trepte ale alunecării în Neant”, „Victor Ravini, „Miorița_capodoperă universală”, A. Gh. Olteanu, „Reflecții asupra mitului”, George Mihăiță, „În general fac bine…”,Constantin Coroiu, „ Războiul între ură și milă!, Rodica Lăzărescu, „ Și-am tot lăsat, pân-a fost viu…”

Prezentări de scriitori, versuri, proză, noutăți , cronici literare și muzicale,de toate. E un bulgăre de cultură înfășurat în formatul caleidoscop, care te obligă să citești tot. Fiecare titlu nou te cheamă să-l descoperi. E greu, e foarte greu să renunți la ceva. E o revistă care se citește în timp. Vrâncenii ar trebui să ceară difuzarea acestui tezaur publicistic prin toate unitățile de distribuire  a presei. Nu ar fi deplasată propunerea ca să fie înființat clubul Pro Saeculum, în care iubitorii de cultură să vină lunar și să dezbată câte ceva din sumarul revistei. Viața culturală a Vrancei s-ar înviora, iar plăcerea decodării cuvântului meșteșugit ne-ar face zilele mai frumoase.

Vasile Lefter