Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Prof.dr. VASILE URSACHI, un emerit romașcan aparținând ținutului botoșănenilor

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Prof.dr. VASILE URSACHI, un emerit romașcan aparținând ținutului botoșănenilor

Primit pentru publicare: 06 Martie 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 06 Martie 2020
© Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


Prof.dr. VASILE URSACHI, un emerit romașcan aparținând ținutului botoșănenilor

     Istoricul prof. dr. Vasile Ursachi s-a născut în 30 decembrie 1934 în Havârna, Botoșani. Urmează școala generală în comuna natală Havârna între anii 1941-1946, apoi în anul 1946 se înscrie la Școala Pedagogică din Șendriceni-Dorohoi. După absolvire intră la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași ca student al Facultății de Istorie, între 1953-1957.
​ ​ ​ ​ În anul 1957, la terminarea facultăţii, alege să vină la Roman, unde înzestrat fiind cu o uriaşă putere de muncă, cu determinare, dar şi cu gentileţea unui suflet ales, echilibru în faptă şi cuvânt, alături soția sa, doamna Minodora Ursachi, pun bazele înființării a două instituții emblematice pentru urbea mușatină: Muzeul de Artă și Muzeul de Istorie. Atunci când un colectiv de profesori își doreau și propuneau idea înfiinţării unui muzeu de istorie la Roman, profesorul Mircea Petrescu-Dâmboviţa, care veniseră ca preşedinte la comisia de bacalaureat de la Liceul „Roman Vodă”, i-a transmis ferm că dumnealui ar fi cel mai potrivit spre a demara proiectul întemeierii muzeului, a lua în mâini frâiele ideii și a ocupa funcţia de director.

,,Cu toate că aveam alte şanse atunci, având şi buletin de Iaşi, peste ani​ am ajuns la concluzia că am făcut cea mai bună alegere posibilă”, avea să afirme mai târziu. ,,Inițial am avut doar opt obiecte expuse într-un un mic depozit cu obiecte de bronz de la Doljeşti, găsite de profesorul Teştiban. Acum muzeul are peste 250 000 de piese dintre care peste 95% din colecţii sunt descoperite în vremea în care eram eu director”.

​ ​ ​ ​ Vasile Ursachi s-a îndrăgostit enorm de meseria lui, iar arheologia a devenit, cu siguranță, un mod de viaţă. Povestea lui începe la Iaşi, când, student fiind la Facultatea de Istorie, primeşte misiunea de a monitoriza zona din vecinătatea urbei moldave, acolo unde se construia Fabrica de Antibiotice.

„Interesul nostru se explică prin localizarea acolo a uneia dintre cele mai vechi aşezări paleolitice din ţară, dar şi a vestigiilor din epoca eneolitică şi din perioada migraţiilor. Aşa am început să îndrăgesc arheologia. Am făcut parte dintr-o generaţie îndrăgostită de aceasta meserie, iar dragostea a fost atât de mare încât nu am mai părăsit această muncă”, mărturiseşte Vasile Ursachi.

​ ​ ​ ​ În anul 1986 devine doctor în istorie la Universitatea​ Alexandru Ion Cuza, avându-l conducător de doctorat pe însuși profesorul academician Mircea Petrescu-Dâmboviţa. Director al Muzeului de Istorie Roman (între 01 septembrie 1957 – 31 decembrie 2004), diplomat universitar, cercetător științific gradul I, expert în arheologie, a făcut cercetări în cel mai mare cimitir dacic din ţară, cel de la Văleni, lucrarea referitoare la această cercetare fiind distinsă cu premiul Academiei Române „Vasile Pârvan”, în 1991. De asemenea, descoperirile făcute de Vasile Ursachi la Brad, din perioada eneolitică, sunt obiectul unor expoziţii din Europa și Statele Unite.

​ ​ ​ ​ A rămas pentru totdeauna legat cu numele și activitatea de orașul de la confluența celor două râuri, Moldova și Siret. Titlul științific de doctor în Istorie prin teza de referință cuprindea propriile cercetări din dava geto-dacică (Zargidava) descoperită pe malul Siretului, la Brad, județul Bacău).
​ ​ ​ ​ Cu un an înainte, în 1985, își îndeplinea visul avut încă de pe băncile facultății, acela de a lucra activ într-un muzeu amenajat într-o clădire de patrimoniu, muzeul de istorie înființat la Roman fiind mutat într-o clădire nouă ca și activitate muzeografică, dar veche patrimonială urbei romașcane. După schimbarea mai multor locații (cinci la număr), instituția muzeală a ajuns să fie „găzduită definitiv” de către Palatul Nevruzzi, opozantă locație arhitecturală din sânul târgului Romanului, iar din 1995 și-a deschis porțile pentru vizitatori, căci 10 ani a durat organizarea expoziției permanente. În scurt timp, datorită unei intense preocupări a celui care a fost timp de aproape jumătate de secol directorul acestei instituții de cultură, cercetătorul dr. Vasile Ursachi, Muzeul de Istorie din Roman a ajuns să fie cunoscut în țară și în străinătate, datorită colecțiilor sale (peste 250.000 de piese), a colaborărilor și
participărilor la importante sesiuni și simpozioane științifice.

​ ​ ​ ​ În circa 50 de ani, prestigiosul arheolog Vasile Ursachi a desfășurat o meticuloasă activitate științifică și muzeistică care a inclus cercetări de suprafață unde s-au descoperit circa 300 de obiective arheologice, săpături arheologice sistematice în peste 25 de șantiere, organizarea de 10 expoziții naționale și 4 expoziții internaționale în colaborare cu muzee din țară, participarea la circa 800 de sesiuni și simpozioane naționale și 6 congrese internaționale împreună cu alți specialiști români, organizarea a peste 100 de expoziții temporare, multe itinerante în colaborare cu muzee din țară, publicarea unui număr impresionant de articole, monografii și cataloage (circa 150, singur și în colaborare).​ ​ ​ Intensa activitate de cercetare a îmbinat-o frumos cu aceea de publicare, unde, de un succes aparte s-au bucurat două monografii, prima referindu-se la cel mai mare cimitir al dacilor liberi, cunoscut până în stadiul actual al săpăturilor. Cercetată și publicată în anul 1988 împreună cu cercetătorul dr. Ion Ioniță, de la Institutul de Arheologie din Iași, cartea ,,Văleni, O mare necropolă a dacilor liberi” avea să câștige în 1991 premiul „Vasile Pârvan” acordat de către Academia Română, iar a doua lucrare este dedicată cercetărilor de la Brad, subiect amplu inclusiv al tezei de doctorat susținută în 1986 la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași sub îndrumarea prof. univ. dr. Mircea Petrescu-Dîmbovița, membru al Academiei Române.

​ ​ ​ ​ Încă de la primele șantiere arheologice (Gabăra, Văleni, Brad), rezultatele nu au întârziat să apară, iar specialiștii au început să-i recunoască meritele. Majoritatea șantierelor au dezvăluit aspecte ale lumii geto-dacice (îndeosebi din „perioada clasică”) ori a dacilor liberi, însă nu au fost neglijate vestigiile preistorice sau medievale.
​ ​ ​ ​ Lista șantierelor din intervalul de timp 1957–2004 confirmă cele amintite: Moldoveni-Dealul Gabăra, Văleni, David-Văleni, Cetatea Nouă a Romanului-Gâdinți, Aldești-Filipești, Săbăoani, Butnărești, Poiana- Dulcești, Pâncești-Poienari, Bozieni, Tămășeni, Rocna-Icusești, Secueni, Izvoare-Bahna, Traian-Săbăoani, Episcopia Romanului, dar și Răchiteni-Iași și mai ales Brad-Negri-Bacău

​ ​ ​ ​ Apărut în anul 1995, volumul ,,Zargidava. Cetatea dacică de la Brad” rămâne un punct de reper pentru cercetarea și cunoașterea istoriei davelor geto-dacice de pe Siret. Ulterior, a publicat și alte monografii utile specialiștilor, precum cele consacrate cercetărilor de la Episcopia Romanului (2008), Săbăoani (2 vol., 2007 și 2010), dar și o carte privind activitatea Muzeului de Istorie din Roman în ultimii 50 de ani, apărută în 2007.
​ ​ ​ ​ Pentru cercetările de la Brad, șantierul arheologic care îi este și astăzi cel mai drag, unde și-a dedicat peste 40 de ani, a câștigat premiul de cel mai bun proiect expozițional național pe anul 1996. În urma acestui
rezultat, s-a deschis o expoziție temporară (1997) cu un concept nou, deosebit, care a evidențiat stratigrafia sitului de la Brad. Expoziția ,,Situl arheologic de la Brad” conține,
printre altele, și valorosul tezaur eneolitic cu piese de aur, care numai în ultimii ani, a fost inclus în câteva expoziții internaționale ajunse în Elveția, Austria și SUA. Datorită impactului avut, respectiva expoziție, cu statut temporar, a devenit una permanentă, fiind accesibilă tuturor vizitatorilor.

​ ​ ​ ​ După anul 1990, înființează Societatea Culturală „Roman Mușat” și, în calitate de președinte, a patronat sesiunea anuală de comunicări a muzeului desfășurată pe 30 martie, data atestării documentară a urbei
romașcane. La împlinirea a 600 de ani de existență ai orașului, a coordonat apariția unui volum aniversar ,,Istoria orașului Roman (1392–1992)”, care a rămas, până în momentul de față, singura monografie publicată ce acoperă toate aspectele societății locale.
​ ​ ​ ​ Asemenea altor specialiști ai arheologiei românești, Vasile Ursachi a fost cooptat în câteva organizații științifice și religioase prestigioase, fiind membru al Comisiei Naționale de Arheologie, al Institutului Național de Tracologie, al Academiei Oamenilor de Știință, al Institutului de Preistorie și Protoistorie din Cluj-Napoca și al Adunării Naționale a Bisericii Ortodoxe Române. Bogata activitate muzeistică și științifică, desfășurată pe plan local, dar mai ales național și internațional, i-a fost răsplătită prin intermediul unor distincții, primite la
începutul anilor 2000, precum titlul de cetățean de onoare al municipiului Roman și ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, acordat de Ministerul Culturii și Cultelor. De asemenea, în 2004, după o lungă și frumoasă colaborare cu membrii Institutului de Arheologie din Iași, ilustrată prin șantiere și publicații comune, a primit, din partea președintelui Filialei Iași a Academiei Române, diploma de Membru de Onoare al respectivei instituții. Recent, Biblioteca Muzeului de Istorie din Roman și-a îmbogățit colecțiile cu monografii arheologice importante și anuare de specialitate din donația personală a cercetătorului Vasile Ursachi. Acesta este un gest care onorează și care desăvârșeste parcursul activității sale în slujba instituției pe care a creat-o.

​ ​ ​ ​ În prezent, dar și peste ani, prof.dr. Vasile Ursachi este și va rămâne în conștiința generațiilor ca fondatorul Muzeului de Istorie din Roman și „colecționarul” unui număr impresionant de obiecte, majoritatea aparținând culturii geto-dacice, a căror valoare a fost, este și va rămâne recunoscută. De altfel, numărul mare de artefacte a permis conturarea specificului acestui muzeu, fiind un loc de cunoaștere și aprofundare a vestigiilor geto-dacice, pentru arheologi, dar și pentru amatorii atrași de istoria locală.
​ ​ ​ ​ Cercetătorul prof. dr. Vasile Ursachi a urmărit pe lângă fondarea unui muzeu și punerea în practică a unor proiecte arheologice îndrăznețe, proiecte cu rezultate remarcabile, și o preocupare atentă asupra formării unor viitori arheologi, putând afirma cu respect că și-a atins toate obiectivele pe care și le-a vizat atunci când și-a programat un astfel de parcurs al istoriei vieții sale în cadrul istoriei lumii.

Lucrări publicate:
– ,,Cetatea dacică de la Brad – Zargidava”, 600 pagini, București, 1995;
– ,,Roman – mic îndreptar turistic”, 70 pagini, Editura Meridiane, București, 1977;
– ,,Situl arheologic de la Brad”, 42 pagini, București, 1996;
– ,,Monografia arheologică – Săbăoani, vol. I”, 585 pagini, Editura Demiurg, Iași, 2007;
– ,,Monografia arheologică – Săbăoani, vol. II”, 461 pagini, Editura Demiurg, Iași, 2010;
– ,,Episcopia Romanului – Cercetări arheologice”, 247 pagini, Editura Filocalia, Roman, 2008;
– ,,Muzeul de Istorie Roman – 50 de ani”, 330 pagini, Editura Grafit, Roman, 2007;
– ,,Așezarea dacilor liberi de la Simionești”, 136 pagini, Editura Mușatinia, Roman, 2013;
– ,,Văleni – o mare necropolă a dacilor liberi​” – I. Ioniță, V. Ursachi, 200 pagini, Editura Junimea, Iași, 1988;
– ,,Ghidul monumentelor din judetul Bacău și județul Neamț​ – V. Căpitanu, V. Ursachi, 128 pagini, Bacău, 1971;
– ,,Istoria orașului Roman (1392-1992), editat de​ Societatea Culturală Roman 600, 400 pagini, 1992.

În reviste:
– Piese de harnașament descoperite în așezarea daco-carpică de la Săbăoani, Memoria Antiquitatis, I, 1969, pp. 327-331;
– Săpăturile arheologice de la Văleni (jud. Neamț), Materiale și CercetăriArheologice, I, 1970, pp. 263 – 270;
– Ceramica dacică pictată din Cetatea de la Brad, M.A., XV-XVII, pp. 43 – 97;
– Contribuții la problema dispariției așezărilor de tip​ dava, Iași, 1994, Omagiu lui Alexandru Zub, la împlinirea a 60 de ani;
– Le dépöt d’objets de parure énéolithique de Brad, com. Negri, dép. De Bacău, Bibliotheca Archeologica Iassiensis, IV, Iași, 1990, p. 335 – 386;
– Elementele decorative ale cănilor geto-dacice, A.M. XVIII, Buc. 1995;
– Zargidava – centrul politic al regilor daci în​ Zargidava, Bacău, 2002, p. 7-16;
– Sanctuarul de la Brad, în Lucrările Colocviului Internațional – Brașov, 19-21oct. 2006;
– Scurtă prezentare a descoperirilor arheologice din prima epocă a fierului și epoca geto-dacică în județul Bacău, Carpica XXXVI, 2007, p. 42-127;
– Un semn sarmatic pe o stelă funerară descoperită la Tansa, județul Iași, în volumul​ Omagiu Mircea Babeș, dedicat prof. univ. Mircea Babeș, Pitești, 2011, p. 305-314;
– Fortificații dacice pe Valea Siretului, în vol. Geto-Dacii dintre Carpați și Nistru în sec. II î. Chr. – se. II d. Chr., p. 162-186;
– Contribuții la problema ritului de înmormântare la carpo-daci, Carpica II, 1969, p. 199-201;
– Piese de harnașament descoperite în așezarea daco-carpică de la Săbăoani, Memoria Antiquitatis, I, 1969, pp. 327-331;
– Cercetări arheologice efectuate de Muzeul de Istorie din Roman în zona râurilor Siret și Moldova, Carpica, I, 1968, pp. 111-188;
– Contribuții la problema așezărilor dacice de pe Valea Siretului, Memoria Antiquitatis, I, 1969, pp. 105 – 119;
– Săpăturile arheologice de la Văleni (jud. Neamț), Materiale și Cercetări Arheologice, I, 1970, pp. 263 – 270;
– Principaux rèsultats des feuilles archéologiques de Brad, Actes du II-a Congrès Internaț ional de Thracologie, vol II, București, 1980, pp. 61 – 70;
– Elemente și influențe romane la est de Carpați în secolele II – III e.n., Hierasus, 1978, pp. 147 – 185;
– Noi sisteme de fortificații în așezarea dacică de la Brad (jud. Bacău), Materiale și Cercetări Arheologice, Tulcea, 1980, pp. 178 – 182;
– Cele mai vechi dovezi ale practicării agriculturii la Brad, județul Bacău, Cercetări Agronomice în Moldova, XVIII, vol. 2 (70), Iași, 1985, pp. 159 – 162;
– Sanctuarul dacic din cetatea de la Brad – M.A., XII-XIV, pp. 93 – 107;
– Rituri și ritualuri de înmormântare în așezarea de la Brad, M.A., XII-XIV, 47 pagini;
– Fortificații dacice pe Valea Siretului, Carpica, XVIII-XIX, 1986 – 1987, 20 pagini;
– Ceramica dacică pictată din Cetatea de la Brad, M.A., XV-XVII, pp. 43 – 97;
– Cetatea dacică de la Brad – Thraco-Dacica, 1987, VIII, 1 – 2, pp. 100 – 126;
– Depozitul de obiecte de podoabă eneolitice de la Brad, com. Negri, jud. Bacău, Carpica XXIII/1, 1992, pp. 51 – 103;
– Dava geto-dacică de la Brad, jud. Bacău, Materiale și Cercetări Arheologice, București, 1992, pp. 115 – 120;
– Vasile Pârvan și davele de pe Siret, Carpica XXIII/1, 1992, pp. 125 – 130;
– Cetatea dacică de la Brad, Chișinău, 1991, p. 38 – 42, sesiune comunicări;
– Zargidava, Roumanie pages d’ histoire, VI, nr. 3 – 4/1981, pp. 149 – 152;
– Cetatea dacică de la Brad, Symposia Thracologica, Craiova, I, 1983, p. 59 – 61;
– Necropola din sec. IV de la Săbăoani, M.A., XIX, 1994, p. 261 – 278;
– Contribuții la problema dispariției așezărilor de tip dava, Iași, 1994, Omagiu lui Alexandru Zub, la împlinirea a 60 de ani;
– Le dépöt d’objets de parure énéolithique de Brad, com. Negri, dép. De Bacău, Bibliotheca Archeologica Iassiensis, IV, Iași, 1990, p. 335 – 386;
– Situl arheologic de la Brad, București, 1996;
– Elementele decorative ale cănilor geto-dacice, A.M. XVIII, Buc. 1995;
– Tezaurul de monede romane de la Tămășeni, Carpica, 1997;
– Contribuția cercetărilor arheologice în cetatea dacică de la Brad la cunoașterea culturii geților est-carpatici, Carpica XXVI, 1997, p. 43 – 49;
– Așezarea dacică de la Pâncești, Carpica XXIX, p. 83 -112, Bacău 2000;
– Un mormânt hallstattian descoperit la Aldești-Secuieni, Musaios 2001
– Un nouveau motif dècoratif sur la poterie dace peinte, Studia Antiqua et Archaeologica, VII, Iași, 2000, p. 345-350;
– Așezarea dacică de la Tămășeni, jud. Neamț, Memoria Antiquitatis, XXII, 70 pagini;
– Așezarea dacică de la Gâdinți, com. Sagna, jud. Neamț, Carpica, XXX, 2001, 29 pagini;
– Zargidava – centrul politic al regilor daci în Zargidava, Bacău, 2002, p. 7-16
– Muzeul de Istorie Roman​ în Prix Européen du Musée de l’Année – descandidats 1997 – p. 60, 379;
– Fortificațiile dacilor pe Valea Siretului Mijlociu​ în Buletinul Muzeului Militar Național 1/2003, partea II-a, București 2003, p. 46-53;
– La necropole tumulaire de Brad, în The 2-nd International Symposium of funerary archaeology, Tulcea, 1995, p. 38;
– O nouă descoperire legată de gropile de cult geto-dacice, CUMIDAVA, XXV, Brașov 2002, p. 21-25;
– Spațiul public în „dava de la Brad” în Scripta in honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu Dâmbovița oblata – Iași 2005, p. 621-634;
– Sanctuarul de la Brad, în Lucrările Colocviului Internațional – Brașov, 19-21 oct. 2006;
– Biserica Sfânta Vineri din Roman – contribuții arheologice, în revista Cronica Romanului;
– Elemente de cult în cetatea dacică de la Brad, în Lucrările Congresului IX de Tracologie – Chișinău 2005;
– Inițierea cercetărilor arheologice de la Cetatea Nouă a Romanului în Lucrările Sesiunii Științifice Roman 2004;
– Roman – Strada Mare​ în volumul Lucrările Sesiunii dedicate celor 611 ani de la prima atestare documentară a Romanului;
– Un nou element al procesului de urbanizare la daci​ în Lucrările Sesiunii Științifice Piatra-Neamț, 1999, p. 13;
– Noi sisteme de fortificații în așezarea dacică de la Brad, în Materiale și Cercetări Arheologice, Tulcea, 1980, p. 178-182;
– „Așezarea dacilor liberi de la Rocna”, în Omagiu Florea Costea, 2007;
– Cetatea dacică de la Brad, în Lucrările Sesiunii de Comunicări, Chișinău, 1991, p. 38-42;
– Scurtă prezentare a descoperirilor arheologice din prima epocă a fierului și epoca geto-dacică în județul Bacău, Carpica XXXVI, 2007, p. 42-127;
– Tombes tumulaires de l’Ậge du Fer dans de Sud-Est de l’Europe, în Actes du IIe Colloque International d’Archéologie Funéraire, Tulcea, 2000, p. 231;
– Rites et rituels funéraires chez les daces de la cité de Brad, commune de Negri, départament de Bacău, Tulcea, 2000, p. 169-183;
– Așezarea și necropola din sec. IV d. Chr. De la Săbăoani, în Omagiu lui Gavrilă Simion la a 80-a aniversare, p. 239-254;
– Elemente de spiritualitate geto-dacice în contextul descoperirilor de la Brad, Simpozion Thracologie, nr. 3, Constanța, 1985, p. 84-86;
– Așezarea sec. VI-VII de la Săbăoani, în Omagiu lui Valeriu Sârbu, Brăila, 2010, p. 557-587;
– Necropola de la Izvoare – Bahna din sec. II-III d. Chr., în Rev. Acta Musei Tutovensis, nr. V, 2010, p. 7-76;
– Descoperiri arheologice în comuna Stănița, Neamț – file de istorie, Roman, 2009, Ed. Filocalia, p. 59-84;
– Scurtă prezentare a descoperirilor arheologice din perioada primei epoci a fierului – Hallstatt și din epoca geto-dacică sec. IV î. Chr. în jud. Bacău, Carpica, XXXVI, 2007, p. 42-128;
– Cercetările arheologice de la Săbăoani „La Bisericuță II”, în „Ca toți să fie una”, volum dedicat Episcopului Petru Gherghel la 70 de ani, 2010, p. 231-262;
– Cercetările arheologice de la Episcopia Romanului, în Revista 613 ani de la prima atestare documentară a Romanului, 2006, p. 59-66;
– Dovezi ale începutului creștinismului în zona Romanului, în Revista 614 ani de la prima atestare documentară a Romanului, 2007, p. 5-9;
– Două monumente din rezervația arhitectonică a străzii Ștefan cel Mare, în Revista 619 de la prima atestare documentară a Romanului, 23011, p. 49-54;
– In Memoriam Dr. Epifanie Cozărăscu, în Revista 619 ani de la prima atestare documentară a Romanului, 2011, p. 182-183;
– Cetatea dacică de la Brad în contextul culturii materiale și spirituale ale dacilor estcarpatici, în Revista Angustia, 27 pagini;
– Un semn sarmatic pe o stelă funerară descoperită la Tansa, județul Iași, în volumul Omagiu Mircea Babeș, dedicat prof. univ. Mircea Babeș, Pitești, 2011, p.305-314;
– Cetatea dacică de la Răcătău, în volumul Geto-Dacii dintre Carpați și Nistru în sec. II î. Chr. – sec II d. Chr., p. 278-323;
– Cetatea dacică de la Brad, în vol. Geto-Dacii dintre Carpați și Nistru în sec. II î. Chr. – sec. II d. Chr., p. 324-386;
– Fortificații dacice pe Valea Siretului, în vol. Geto-Dacii dintre Carpați și Nistru în sec. II î. Chr. – se. II d. Chr., p. 162-186;

În colaborare:
– V. Căpitanu și V. Ursachi – Două tezaure de denari romani republicani descoperite la Răcătău și Pâncești, Carpica, IV, 1971, pp. 167 – 195;
– M. Chițescu și V. Ursachi – Două tezaure romane imperiale descoperite în Moldova, Carpica, II, 1969, pp. 143 – 156;
– V. Căpitanu și V. Ursachi – O nouă cetățuie dacică pe Valea Siretului, Carpica, II, 1969, 37 pagini;
– O. Necrasov, V. Ursachi, D. Botezatu și Gh. Ștefănescu – Studiul resturilor osoase din mormintele cimitirelor birituale de la Gabăra-Moldoveni și Săbăoani I (jud. Neamț) sec. II – III e.n. S.C. Antropologie, tomul 6, nr. 1, 1969, pp. 7 – 15;
– V. Căpitanu și V. Ursachi – Descoperiri geto-dacice în județul Bacău, Crisia, 1972, 97 -114;
– V. Căpitanu und V. Ursachi – Brad und Răcătău, zwei getisch-dakische befestigte Siedlungan (Kreis Bacău), Thraco-Dacica, București, 1976, pp. 271 – 277;
– V. Căpitanu, C. Buzdugan și V. Ursachi – Săpăturile de la Buda (r. Buhuși), Materiale, VIII, 1962, pp. 141- 144;
– Ioniță și V. Ursachi – Noi date arheologice privind riturile funerare la carpo-daci, S.C.I.V., 2, pp. 213 – 226;
– Ioniță și V. Ursachi – La nécropole carpe des II – III siècles de n.e. à Văleni, Inventaria Arheologica, Roumanie, fascicola 9 (R52 – R 63, 14 feuilles), 1977;
– Ioniță și V. Ursachi – Nouvelles donnés archéologiques concernant les carpo-daces, Actes du VII-e Congrès Internațional des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, Praga, 1966, vol. 2, pp. 1022 -1024;
– V. Căpitanu, V. Ursachi – Cetatea dacică de la Moinești, Carpica, XVIII-XIX, 1986-1987, 16 p
– V. Ursachi, V. Bârliba – Descoperiri monetare din așezarea dacică de la Brad, A.M., XV, 1992, pp. 97 – 105;
– V. Ursachi, D. Hordilă, M. Alexianu, Gh. Dumitroaia, Dan Monah – Cercetări de suprafață pe Valea Siretului, la nord de municipiul Roman, M.A., XVIII, 1992, pp. 145 – 176;
– V. Mihăilescu Bârliba, V. Ursachi – Tezaurul de monede romane descoperit la Traian, județul Neamț, A.M., XII, Iași, 1988, p. 117 – 130;
– V. Căpitanu, V. Ursachi – Necropola carpică de la Poiana – Negri, jud. Bacău, Carpica, XXIII/2, p. 143 – 149;
– V. Căpitanu, V. Ursachi – Cetatea dacică de la Moinești, Simposia Thracologica, nr. 6, P..Neamț, 1988.

Premii și distincții:
– Premiul​ Vasile Pârvan​ al Academiei Române;
– Cetățean de onoare al municipiului Roman;
– Meritul Cultural în grad de Comandor.

Afilieri:
– Institutul Național de Tracologie;
– Institutul de Preistorie și Protoistorie Cluj-Napoca;
– Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România;
– Membru de onoare al Institutului de Arheologie Iași al Academiei Române;
– Membru al Adunării Naționale a Bisericii Ortodoxe Române – două legislaturi 2000-2008.

Participant la congrese:
– Congresul de Pre și Protoistorie – Praga 1966;
– Congresul de Istorie – București 1980;
– Congresul de Tracologie – București 1980; Belgrad 1981 și Chișinău 2005.

Aprecieri:
– Acad.​ Alexandru Zub
– Acad.​ Alexandru Vulpe
– Prof. Univ. Dan Gh. Teodor
– Cercetător Principal I Dr. Ion Ioniță​
– Prof. Univ. Mircea Babeș
– Prof. Univ. Nicolae Ursulescu

Referințe bibliografice:
– Scriitori din Neamț, Virgil Răzesu, Editura Răzeșu, Piatra Neamț, 2012, p. 315-318;
– Personalități romașcane, M. Tihon, M. Neculai,​ Colecția Studia Et Documenta​ – No. 23;
-​ Academia Historico – Iuridico – Theologica Petrus Tocănel​ –​ Istituti Theologici Franciscani Roman, Editura Serafica, 2013, p. 159-160.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.619 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5