Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Quo vadis!

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Quo vadis!

Prefață la cartea Doar politicieni sau și ticăloși? Epoca Băsescu – Ponta (vol.II) – Ed. Agata, 2018

Primit pentru publicare: 14 Nov. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 16 Nov. 2018

 

 

 

 

Quo vadis!
O aluzie la retorica autorului, din această carte. Unde mergi, tu, Românie? Unde te-ndreaptă acești cârmuitori ticăloși?

Și, desigur, titlul acestei prefețe (un dicton latin, cit.), ne duce cu gândul la scrierea apocrifă, Faptele lui Petru, din jurul anului 200, de unde am putea reține că bunăstarea și traiul civilizat este acolo unde există înțelepciune cu o mărinimoasă concordie și unde abuzul statusului social nu-și are loc. Să aduni și să dispui de abundență materială necesară traiului nu e suficient. Ca om, care ai primit un mandat, o încredere în comunitate, trebuie să știi să înveți și pe altul arta unui modus vivendi râvnit. Omul adevărat tocmai prin aceasta se deosebește de animale. Agoniseala este caracteristică mai tuturor ființelor pământești.

Doar politicieni sau și ticăloși? Epoca Băsescu – Ponta (vol.II) – Ed. Agata, 2018, o carte- care adună o muncă de ani de zile, din care ne dăm seama de caractere, trăsături ale personalității umane, ca mănunchi de însușiri, percepții, trăiri, atitudini ale oamenilor ca indivizi obișnuiți, precum și excepții de inși cu, doar, aspect uman.
O carte care, în urma evenimentelor politico-sociale din ultima vreme, dă dreptate autorului pentru că s-a văzut și confirmat, prin Referendumul din 6-7 octombrie 2018, starea lipsei de clarviziune și incompetență a unor politicieni, care temporar dețin frâiele țării. Au trecut ani buni, mai bine de un sfert de veac, de când nu s-a reușit ca problemele majore ale românilor să fie rezolvate. Decidenții noștri încă nu au dovedit capacitatea de a gestiona și exploata resursele țării, materiale și umane. Nu au fost în stare, nici măcar, să speculeze și să folosească avantajele folosirii forței de muncă. Resursa umană a fost mințită, amăgită și șantajată, într-un cuvânt păcălită, căci numai așa se explică de ce astăzi România se află pe primul loc din Europa privind exodul / migrația populației. Peste 20% (aprox. 1,5 mil., în Italia), dintre români apți, ca forță de muncă, sunt plecați peste granițele țării pentru a-și agonisi cele necesare traiului, muncind pentru o recompensă neîndestulătoare aruncată de insațiabili capitaliști. Și, la acesta, se adaugă ironia și batjocora, lipsa de respect uman, atitudini pe care românul nevoiaș trebuie să le suporte.
Acest volum, al jurnalistului Ioan Rotundu, masiv ca întindere în pagini și conținut, cuprinde articolele de presă publicate în Jurnalul de Botoșani și Dorohoi (jurnalulbtd.ro, formatul online), după o muncă, de zi cu zi, atentă și cu răspunderea, caracteristică autorului, de a se publica doar ce se poate verifica și confirma, dând caracterul unui produs jurnalistic de netăgăduit.

Autenticitatea scrisului domnului Ioan Rotundu ne conduce la o concluzie clară că tensiunile sociale și economice s-au adâncit, inegalitățile au crescut, iar amplificarea contradicțiilor în cadrul relațiilor sociale afectează în mod semnificativ confortul social. Ioan Rotundu nu scrie de dragul de a scrie și nu poate să stea locului văzând atâtea și atâtea neajunsuri, care sunt inconștient provocate de semenii noștri, cărora le dăm credit să ne reprezinte în decizia forului național sau local. Altele sunt, pentru aceștia, interesele ce-i mână de a hotărî și nu cele care, cu necesar și în mare așteptare, sunt o rezultantă a nevoilor și cerințelor celor mai mulți romani, oameni care se zbat în mizerie și neajunsuri. Acestor oameni, români adevărați, li se limitează dreptul la proprietate, dreptul la educație, dreptul la protecție socială și asistență pentru sănătate. O națiune viguroasă este acea care e sănătoasă și educată.
Ioan Rotundu este în permanență conectat la realitățile vieții sociale și politice, opera domniei sale fiind rezultatul tumultoaselor contradicții sociale din societatea noastră de astăzi, contradicții care nu sunt recunoscute de clasele politice actuale și implicate în actul guvernării, guvernare care, de altfel, a ridicat la rang de virtute indiferența și lipsa interesului față de bunăstarea poporului român, ei ținând cont doar de propriile lor interese egoiste. Pentru a trata problema contradicțiilor sociale ei consideră că e o problemă de sorginte marxistă, o doctrină considerată depășită. Cine ar putea declara depășit conceptul de contradicție în cadrul relațiilor sociale?
Ioan Rotundu prin capacitatea fenomenală, probabil născută și din pasiunea pentru dreptate, prin tăria de caracter și strășnicia curajului de a relata și scrie, zi de zi, despre contradicțiile ce macină societatea noastră, mă forțează să-l citez pe Nicu Porsenna, valabil și în vremurile actuale: „Astăzi avem un român moale, tembel, superficial, ușuratic, indiferent la progres, egoist, incorect; un semibarbar, numai cu aparenţele civilizaţiei. Acest om locuieşte şi conduce o ţară cu aspect general primitiv (de „ţigănie”), o patrie ale cărei bogăţii nu le ştie pune în valoare, iar puţinele valorificate îngraşă o oligarhie de conducători hrăpăreţi […], care duc o existenţă de lux în mizeria generală. Lux şi mizerie: iată aspectul civilitaţiei româneşti. În ţara cea mai bogată din Europa, noi suntem cel mai înapoiat popor, din pricina lipsei de adevăraţi oameni. […] Regenerarea noastră nu e un lux nicio ambiţie, cu atât mai puţin un capriciu. Este o necesitate de neînlăturat, în mijlocul unor primejdii de moarte”. (Nicu Porsenna, cartea „Regenerarea Neamului Românesc”, 1937), într-adevăr, o necesitate, mai ales acum, în această societate haotică în care trăim, o societate condusă de persoane care nu își iubesc țara și care nu își asumă responsabilitatea destinului acestui popor pe care îl conduc.

Ioan Rotundu ne justifică interesul meschin al politicienilor și a celor numiți de ei în administrație, că egoismul acestora și parvenitismul social a determinat ca imoralitatea și ,,corupția să devină sistem public”, rostogolind înlături doctrine politice și economice, ducând la un fenomen care riscă a se generaliza privind dezinteresul față de țară și tradiția noastră. „Ca şi pe timpul lui Dinicu Golescu, 1824/1826, satele sunt exemple tipice de mizerie, ignoranţă şi boli. La oraşe, o vagă faţă de civilizaţie, câteva clădiri mari pe străzi murdare (unde toate grădinile au fost nimicite), […]. Şi subt această subţire pojghiţă de Occident, aceeaşi colcăire de viaţă primitivă. Nicio lucrare publică, niciun kilometru de cale ferată nu se mai construiesc. Drumurile noastre au ajuns ca în junglele Africei. Astăzi nu se mai jefuieşte ţăranul, ci bugetul public./ Partidele politice, organizate ca cete de pradă, numesc pe toţi membrii lor în slujbe de stat. Această armată de funcţionari inutili neputând fi plătită, sunt ţinuţi cu toţii cu lefuri de sărăcie, siliţi să trăiască din mită şi bacşiş. Marii slujbaşi găsesc însă mijlocul de a deveni „milionişti cu palaturi” în paguba contribuabilului. Tot de acolo şi strâng averile fabuloase ale oamenilor politici ca pe timpul vizirilor. Averile fiind în stăpânirea „câtorva persoane numărate”, poporul se poate numi sărac, „cu cei bogaţi dimpreună”, într-o ţară legendar de îmbelşugată. Din pricina slăbiciunii noastre, comerţul şi industria sunt în mâna străinilor, leul e o monedă ridicolă, standardul vieţii e jos de tot… […]. Nicio politică de colonizare cu români din ţările vecine nu se urmează, ca să nu supărăm minorităţile, de care partidele politice sunt legate prin carteluri electorale. Ungurii, bulgarii, sârbii şi ruşii desfiinţează minorităţile româneşti din ţările lor, pe faţă, cu brutalitate şi cu dispreţ, în nepăsarea totală a guvernelor noastre, în apatia mohorâtă a opiniei publice.” (PORSENNA, N., op.cit.).
„Nu se ocupă nimeni de destinul României. Țara asta nu mai are destin. Oamenii politici se ocupă de propriul lor destin. De destinul României trebuie să ne ocupăm personal, să ne refacem arhitectura sufletească, care e fantastic de mult atacată pe fața, în ultima perioada. Acolo se lucrează mai mult ca oricând la distrugerea structurii sufletești a acestui popor. Statul oricum nu mai există, suntem o regiune europeană. / Este vorba de neam, care e produsul lui Dumnezeu. Dacă ne uităm în istorie și vedem ce a dat dăinuire acestui popor: nu o armată puternică, ci credința […]” (PURIC, D., cit).

Am putea spune că atitudinea și mesajul transmis prin scrierea domnului Rotundu sunt informații, analize  și constatări atât de necesare astăzi, atât persoanelor din conducere (fie ea locală sau națională), cât și oamenilor de rând. Prin aciditatea pusă în cuvinte și prin voința de a proteja planul civico-social, autorul, cu această carte, care este ca o lecție pentru corigența clasei politice actuale, atacă ticăloșia de care dau dovadă conducătorii noștri, în toate planurile, punându-i la zidul rușinii în încercare sa de a decontamina mediul socio-uman de cauzele nefaste aduse statului român de către reprezentanții politici. Ioan Rotundu, în acest volum, a surprins o întreagă colecție documentară de exemple negative ale conducerilor țării și locale, o conducere imorală care poartă o luptă acerbă pentru supremație, și aceasta, în dezavantajul românilor. După cum precizează autorul, chiar în Cuvântul lămuritor, epoca Băsescu – Ponta s-a definit printr-o „schimbare radicală a politicii în plan naţional şi local, spre nefericirea românilor din rău în mai rău. Iar, când românii credeau că mai rău de atâta nu se poate, Liviu Dragnea şi ai lui le-a arătat că da, se poate”, cu părere de rău cred că dacă politicienii din țara noastră vor continua pe acest drum, murdar și plin de gândire mediocră, nu vor fi prea multe diferențe de unele țări ale Africii. ,,Ticăloşia şi ticăloşii, sub toate aspectele semanticii ale sintagmei – starea de decădere morală, faptele josnice şi nemernice, mizeria, sărăcia, nenorocirea – sunt identificate, din păcate, în toate straturile societăţii.” (ISTRATE, I., autocitare)

Ioan Rotundu este un scriitor și jurnalist al vremurilor noastre cu personalitate și atitudine civică nebănuit de complexă. ,,Metaforic vorbind, consemnările autorului, sunt sarea şi piperul trăirilor noastre cotidiene, fără de care viitorul naţiei român nu are nici o şansă de prosperitate şi iluminare. Tăişul vorbelor Domniei sale, îndreptate către cei ce au „călcat prin străchini”, […], se impun a fi recepţionate şi auzite de către factorii de decizie în cauză, spre binele nostru, al tuturor, ca […] naţiune. (CHELARU,O. op.cit.)
,,Ioan Rotundu, prozator şi ziarist, remarcat ca un  „devorator al ticăloşiei” politice şi „un virulent editorialist”, va rămâne în amintire, pe care succesiunea generaţiilor viitoare o va păstra, ca un veritabil combatant social, atât prin cartea de faţă cât şi prin cele publicate anterior.(ISTRATE, I., autocitare).

Bibliografie:
1.CHELARU, O. Nemuritorii – scriitori de seamă botoșăneni, Botoșani: Agata – 2018;
2.ISTRATE, I. Prefața la Politicieni și ticăloși Epoca Băsescu, vol.1 – Botoșani: Agata – 2015);
3.PORSSENA, N. Regenerarea Neamului Românesc, București: Ed. Cugetarea – 1937;
4.PURIC, D. Jocuri de putere, București: Realitatea TV, emis. 2015.

Ion Istrate,
Botoșani, 01 Nov. 2018

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. Stefan Silva spune:

    QUO VADIS ! QUO VADIS ?
    Mergem pe-o cale divergentă

    Ștefan SILVA
    Mergem pe-o cale divergentă,
    Fără lumină nici blazon,
    Suntem o țară repetentă,
    Punem accentul pe trombon.

    În adunare-i zarvă mare,
    Cu măscărici și panglicari,
    Se-mpart rețete de mâncare,
    La speciali și la acari.

    Pe glia noastră cea străbună,
    Bocet de înmormântare,
    Ce udă flamura străină,
    Stăpân-acum peste hotare.

    Perechi de boi și de cadâne,
    Se cer mirese la altar,
    Se trage-n legile creștine
    Și se șterg cruci din calendar.

    La cimitir, lege divină.
    Pe lăcașul de vecie
    Dai șpagă mare, punga plină.
    Pe șapte ani de veșnicie !

    Avem belșug de-academie,
    Ce dă diplome pompoase,
    La munți și dealuri de prostie,
    Cremei nației bănoase.

    Mergem pe-o cale divergentă,
    Orbiți de-a vremilor parfum,
    Mergem spre-o lume decadentă,
    Vă spune-un mag ce nu-i nebun.

    Mergem pe-o cale divergentă,
    Plină de boli și de noroi,
    Am fi o țară eminentă,
    Dar prea mulți își bat joc de noi.

    Convergeți calea divergentă,
    Către lumină și blazon,
    Să fim o țară eminentă,
    Cu haine noi și papion !

  2. Absolut corect. Ambii au făcut parte din serviciile secrete. Marinarul căra arme lângă petrol, Poanta a fost racolat de SIE. Dragnea a vrut și el să se apropie de servicii cu tăierea porcului…
    Niște ageamii care au adus România în postura de coĺonie….

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5