Astăzi, 5 iul. 2017, la redacția revistei Luceafărul, am trăit emoția reîntâlnirii unui vechi prieten și coleg în actul de decizie într-o legislatură – Consiliul județean Botoșani -, un loc de SADAGHRA (pg.109) și nu unul de PROHODIȘTE (pg.104), o adunare reprezentativă unde se decideau probleme majore pentru o comunitate noastră.
Mircea COSTEA, un ardelean, o statuie de român de nedoborât, un urmaș al vechilor daci, care moștenește cu mândrie VORBA BĂTRÂNĂ, mama LATINEI, Limba care a marcat civilizația universală, pe atunci, în Consiliul Județean, era printre puținii colegi – prieteni cu care ne ACIUAM (pg.36) la o cafea cu vorbe la bufetul instituției amintite mai sus.
Astăzi, Mircea COSTEA mi-a făcut o mare surpriză: a donat redacției reviste două cărți de o importanță majoră pentru atestarea vechimii CIVILIZAȚIEI DACICE, seva genezei noastre. E vorba de: DACICA MAGNA. ISTORIA ASCUNSĂ, semnată de George CADAR (și din care mai sus, am indicat explicația semanticii cuvintelor folosite, la paginele citate), apărută la editura PROEMA – 2016 și PĂRINTELE PANTELIMON DE LA TURNU DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA ȘI MISIUNEA ROMÂNIEI LA CEA DE-A DOUA VENIRE A LUI IISUS, o carte interviu realizat de Daniela GEORGESCU, apărută la PLOIEȘTI – 2016, printre sponsori regăsindu-se prietenul meu, Mircea Ioan COSTEA. Sper să am timpul necesar pentru lectura acestor cărți pentru o cronică pe măsură. Sunt cărți de o mare importanță pentru istoria noastră, ca români urmași ai vechilor daci.