Motto:”Experiența în creația literară este darul lui Dumnezeu, fiind cel mai dur profesor, pentru că mai întâi îți dă întrebarea și apoi îți spune care este lecția”…
Al.Florin Țene

Cartea scriitoarei  și promotorului cultural Mihaela CD pe care am primit-o din Montreal, apărută la Editura Globart Universum, 2023, în limba română și engleză,(Questions for later ) cuprinde o paletă policromă de aforisme, fraze de înțelepciune și filosofie, însoțite de imagini sugestive care întregesc subtilitatea textelor scrise cu talent de autoare.

• Așa cum se cunoaște, întrebarea, în limba latină interguare, este o adresare verbală, sau scrisă destinată cuiva cu scopul de a primi un răspuns.Însă titlui cărți este înșelător. În carte nu se află întrebări, ci „răspunsuri” înțelepte  la întrebările ascunse în sufletul acesteia pe care talentata autoare și le-a pus sieși.De ce pentru mai târziu? Acest cuvînt este un adjectiv, care este, se face, se întâmplă după trecerea unui anumit timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. Volumul cuprinde tot 17,( obsesiv această cifră se găsște în mai toate cărțile auroare și despre semnificația acesteia am mai scris), teme dezbătute și „iluminate” de apoftegme care sunt maxime, sentință formulate de obicei de o personalitate celebră.
• Aforisem semnat de Mohaela Cd ce deschide volumul ne pune în temă despre curiozitatea autoarei de a cunoaște tainele existenței în mai toate domeniile, explicate prin expresiile înțelepciunii: “Curiozitatea este o parte integranta descoperirii!”(Curiosity is an integral part of discovery!” ) “.Alegerea aforismului lui Albert Einstein, ne dă răspunsul la titlul cări: „Important este să nu te oprești niciodată din a-ți pune întrebări.” 
• Primul capitol are titlul cu îndemn,”Fii curios“, practic este un îndemn către nepotului autoarei și având sfatul, valabil pentru toate vârstele ”Scapă de ideea că a fi curios e un lucru rău. “ Rste un adevăr demonstrate de-alungul istorie. Prin curiozitate s-au făcut marile descoperiri științifice. Aceasta este acea particularitate interactivă a unei ființe prin care își explorează spontan ambiența și caută schimbări în structura sau dinamica acesteia. Adevărata curiozitate izvorăște din dorința de a ridica propriul nivel de cunoștințe și aptitudini, este cea care ne determina să ne dorim să învățăm lucruri noi care să ne ajute să progresăm. Pentru aceasta, trebuie să rămânem deschiși și fără prejudecăți, să (ne) punem întrebări, să citim diversificat și să acceptăm orice provocare.
• Chiar și pe cel mai elementar plan, cel al nevoilor fiziologice, cine își dorește să consume la nesfârșit același fel de mâncare, chiar dacă este perfectă din punct de vedere nutrițional? Nevoia de nou este indubitabil o nevoie fundamentală a oamenilor, iar curiozitatea reprezintă mecanismul psihologic menit să satisfacă această nevoie.
• Raportul, SAS Curiozity at Work”, definește curiozitatea ca fiind impulsul 
• de a căuta noi informații, experiențe și de a explora noi posibilități subliniind importanța acestei trăsături indiferent de vârstă. Așadar, cum putem ști ce ne place sau ce nu ne place sau cum descoperim la ce am putea fi buni dacă nu încercăm? Cât de mult din opiniile noastre sunt compuse din prezumții? În timp ce copiii sunt curioși în mod natural, curiozitatea și dorința de a încerca lucruri noi joacă un rol și mai mare în viața noastră de adulți și în munca pe care o desfășurăm.Este dovedit științific că atunci când suntem curioși, învățăm mult mai bine și mai ușor; o minte curioasă are o capacitate de învățare îmbunătățită și o memorie mai bună. Atunci când suntem curioși, căutăm informații învățând cu plăcere, motivația fiind intrinsecă, activând acea zonă din creier care este implicată atunci când primește o recompensă externă. Autoarea precizează că aceast calitate este “Curiozitatea folosită proactiv nu este un defect ci mai degraba o calitate!” Mihaela CD ne îndeamnă, pe bună dreptate: “Nu astepta sa vina universul la tine sa-ti puna cununa de lauri! Du-te tu , fii curios si cerceteaza-l ca sa-ti asezi singur cununa descoperirilor tale”. și în limba engleză“Don’t wait for the universe to come to you and crown you with laurels! Go yourself, be curious and research it to crown your discoveries yourself. “
• Îndemnul din capitolul “Fii deștept “, este un îndemn optimist pentru o persoană în toate capacitățile mentale. Fiindcă deșteptăciunea fiind conform DEX este verb. inteligență. 2. agerime, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. Acestea sunt aptitudini pe care se capătă prin naștere, genetic, dar și prin studiu.Atoarea ne îndeamnă, chiar dacă avem aceste aptitudini, să fim disciplinați și mai ales organizați: “Degeaba esti inteligent daca nu esti organizat !  “, exist\nd și riscul ca “Uneori cautand prea multe solutii treci pe langa raspunsul corect.În engleză: “Sometimes, looking for too many solutions, you miss the right answer.  “ Soluția fiind modalitatea de a rezolva o dificultate, o problemă, de a ieși dintr-un impas etc.
•   Un alt capitol, ce conține un sfat este “Caută răspunsuri “. Dar ce sunt răspunsurile? Acestea sunt, (în latină responsum) sinonime: soluție, dezlegare, veste, informație, ripostă, replică. Comunicare orală sau scrisă, generată de o întrebare pusă de cineva, sau cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva. Autoarea ne răspunde cu înțelepciune: “ La unele intrebari vei afla raspunsurile abea dupa ce treci prin troienele vietii”.Dar ce sunt troenele vieții? Acestea sunt bucuriile și mai ales necazurile prin care trecem în timpul vieții. Este ceea ce ne provoacă  o suferință fizică sau morală;  încercări, și greutăți. În acest sens, pentru a ne îndulci traiul, Mihaela CD ne îndeamnă :”Traieste-ti viața între frumusețe, miresme și melancolie precum dansul flacării unei lumânări parfumate”, fiindcă” Uneori gesturile mici creaza emotii marete! Sometimes small gestures create big emotions!  “
• “Fericirea ta are forma inimii tale “ este un titlu metaforic. Metafora fiind o comparație fără termenul de comparat. Pentru autoare fericirea este precum inima celui apropiat.
• Îndemnul din capitolul 6, “Învață “, descoperim un sfat și un îndemn părintesc: “ Drumul vietii nu-i presărat cu petale de trandafiri dar tu îi poți planta și îi poți crețte pentru a-ți infrumuseța viața”.Însăși viața este o lecție:” Toate experiențele vieții sunt lecții pe care le avem de învățat! “.Viața, fiind în  latină vivitia<vivus, „viu”, un complex de proprietăți și funcții ale organismelor. Organismele vii sunt entități materiale care își mențin existența prin procese biologice precum reglare internă, metabolism și reproducere. Formele de viață cunoscute includ: plante, animale, ciuperci, alge și bacterii.Aceasta a apărut în oceanul primordial, în prima celulă a lui Dumnezeu, care s-a dezvoltat, trecând prin tot lanțul trofic.Omul fiind o materie vie atât cât în funcționează înparametri normalii funcțiile vitale. Conceptul de viață cuprinde o mare varietate de semnificații. Deși au fost propuse multe definiții, nu există o descriere concludentă care să delimiteze clar distincția dintre natura vie și alte realități. Biologia modernă definește viața în principal prin caracterizarea acțiunilor efectuate de o ființă vie: menținerea mediului intern, schimbul de materie și energie cu mediul înconjurător, creștere și dezvoltare, adaptare la mediu, răspuns la stimuli și evoluție. Alte definiții includ uneori forme de viață necelulare, cum ar fi viruși și viroizi.”Fiecare clapă pe care o atingi mișcă o coardă a sufletului“.Sufletul fiind în majoritatea tradițiilor spirituale, filozofice și psihologice, reprezintă esența imaterială, muritoare sau uneori nemuritoare, a unei persoane sau lucru viu. Biblia nu prezintă foarte clar natura sufletului omenesc. Dar studiind felul în care cuvântul suflet este folosit în Scriptură, putem ajunge la câteva concluzii. Exprimat simplu, sufletul omenesc este partea unei persoane care nu este de natură fizică. Este partea fiecărei ființe umane care rămâne veșnic, după ce trupul experimentează moartea. Genesa 35.18 descrie moartea Rahelei, soția lui Iacov, spunând că a pus nume fiului ei „pe când își dădea sufletul”. De aici știm că sufletul e diferit de trup și că continuă să trăiască după moartea fizică.
  
  Sufletul omenesc este în centrul identității personale a unei ființe omenești. Așa cum a spus C.S. Lewis: „Nu ai un suflet. Ești un suflet. Ai un trup.” Cu alte cuvinte, identitatea personală nu se bazează pe a avea un trup, ci este necesar un suflet. În mod repetat în Biblie oamenii sunt numiți „suflete” (Exodul 1.5, Proverbele 11.30), mai ales în contextele care se concentrează asupra valorii vieții omenești și a identității personale sau asupra conceptului de „întreagă ființă” (Psalmul 16.9-10, Ezechiel 18.4, Fapte 2.41, Apocalipsa 18.13).
  
  Sufletul omenesc este distinct de inimă (Deuteronomul 26.16, 30.6), de duh (1 Tesaloniceni 5.23, Evrei 4.12) și de minte (sau cuget, n.tr.) (Matei 22.37, Marcu 12.30, Luca 10.27). Sufletul omenesc este creat de Dumnezeu (Ieremia 38.16 – în Biblia în limba engleză, vezi și Isaia 57.16, n.tr.). Acesta poate fi ferm sau nestatornic (2 Petru 2.14), poate fi pierdut sau salvat (Iacov 1.21, Ezechiel 18.4). Știm că sufletul omenesc are nevoie de ispășire (Leviticul 17.11) și este partea din noi care este curățită și apărată de adevăr și de lucrarea Duhului Sfânt (1 Petru 1.22). Isus este marele Păstor al sufletelor (1 Petru 2.25). există adesea confuzie între duhul și sufletul omului. În anumite locuri, Scriptura pare să folosească termenii interschimbabil, dar în mod sigur există o deosebire subtilă. Altfel cum ar putea Cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă „până acolo că desparte sufletul și duhul” (Evrei 4.12)? Când Biblia vorbește despre duhul omului, de obicei vorbește despre o forță lăuntrică care animă omul într-o direcție sau alta. În mod repetat e prezentat ca un imbold, o forță dinamică (de exemplu în Numeri 14.24).
  
  S-a zis că sunt numai două lucruri care rămân: Cuvântul lui Dumnezeu (Marcu 13.31) și sufletul omului, și aceasta pentru că, asemenea Cuvântului lui Dumnezeu, sufletul este un lucru nepieritor. Lucrul acesta ar trebui să ne pună pe gânduri și să ne uimească. Fiecare persoană pe care o întâlnești este un suflet veșnic. Fiecare ființă umană care a trăit vreodată a avut un suflet și toate acele suflete încă există într-un anume loc. Întrebarea este unde este acel loc? Sufletele care resping dragostea lui Dumnezeu sunt condamnate să plătească pentru păcatele lor, veșnic, în iad (Romani 6.23). Dar sufletele care își recunosc păcătoșenia și acceptă darul iertării pline de har a lui Dumnezeu vor trăi veșnic lângă ape de odihnă, împreună cu Păstorul lor, fără să ducă vreo lipsă (Psalmul 23.2).
• Mihaela CD ne îndeamnă să fim noi inșiși să nu jucăm după cum cântă alții. Să fim idependenți:” Invață să cânți TU nu să dansezi după cum cântă Alții ! -Learn to sing YOU, not to dance as others sing!  “Iar “Cartile pe care le citesti te vor propulsa pe cele mai inalte culmi ale cunoasterii”Cartea fiind o colecție de hârtii, pergamente sau alte astfel de materiale, în formă de coli sau foi de cele mai multe ori egale între ele și legate sau broșate într-un volum. Cărțile sunt de obicei tipărite (rareori scrise și de mână) și conțin diverse lucrări scrise, pe cea mai mare diversitate de teme. Cea mai veche metodă de a transmite mesaje și povești era prin transmitere orală vezi (viu grai), (tradiție), (zicătoare). Atunci când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, tăblițele de lut și pergamentul erau folosite, de exemplu în biblioteca din Alexandria.
• Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar mai devreme. Se spune că Iulius Cezar a inventat primul codex în timpul războaielor galice, legând pergamentele în stil acordeon și folosea paginile ca puncte de referință.
• Înainte de invenția și adoptarea tiparului, toate cărțile erau copiate de mână, de aceea ele erau scumpe și rare. În timpul Evul Mediu|Evului Mediu, doar bisericile, universitățile și nobilii bogați își permiteau cărți, care erau deseori legate cu lanțuri pentru a preveni furtul lor. Primele cărți foloseau pergament sau piele de vițel pentru pagini, dar ulterior s-au înlocuit cu hârtie.
• Mai târziu în Evul Mediu, cărțile au început să fie produse cu tipărire cu blocuri, unde o imagine în relief a unei întregi pagini era sculptată în lemn, putând fi adăugată cerneală, reproducând mai multe copii ale acelei pagini. Totuși, crearea unei întregi cărți era un proces care cerea mult efort, având nevoie de acele blocuri de tipar sculptate de mână pentru fiecare pagină.
• Cea mai veche carte tipărită este Diamantul Sutra, un text al Perfecțiunea Înțelepciunii|Perfecțiunii Înțelepciunii, găsită în 1907 de arheologul Sir Marc Aurel Stein într-o peșteră lânga Dunhuang, în nord-vestul Chinei, la sfârșit scriind că a fost tipărită la 13 al celei de-a patra luni a celui de-al nouălea an al Xiatong (adică la 11 mai 868), cu 587 ani înainte de Biblia lui Gutenberg.2
• Actualmente această carte poate fi văzută la British Library din Londra.
• Inventatorul chinez Pi Sheng a creat o presă mobilă din pământ ars aproximativ în anul 1046, dar nu avem exemple tipărite de la el. Caracterele erau puse într-o tavă unde erau aliniate cu ceară caldă, apoi presa cu o scândură până ajungeau toate la același nivel, iar când ceara se răcea folosea tava de litere pentru a tipări pagini întregi.
• În Capitolul 10, autoarea abordează tinerețea, aceasta fiind, în concepția acesteia  o floare trecătoare, dar ” Iubirea sinceră din tinerețe va dăinui pâna la adânci bătâaneți dacă vom ști să avem grijă de ea” .
• Îmbătrânirea, spune autoarea pe negândite. “Imbătrânirea vine pe nesimțite și nu ne vine deloc ușor să o acceptăm.Este ca o hoață șmechera care se instaleaza tiptil fără să știm!”Îmbătrânirea pentru ființele vii. Îmbătrânirea poate fi considerată ca o polidistrofie[cronică evolutivă a perioadei de viață consecutive maturizarii reproductive și somatice. Îmbătrânirea este asociată progresiv cu boli cronice a căror acutizare duce organismul -în cele din urmă- la dispariție (moarte). Îmbătrânirea este urmată de moarte. Unul dintre factorii-cheie asociați cu îmbătrânirea este lungimea telomerelor. Telomerele sunt elemente ale ADN-ului care se găsesc la capetele cromozomilor, protejându-i de leziuniTelomere mai scurte sunt asociate cu îmbătrânirea mai rapidă. Un studiu mai vechi, ce a adus cercetătorilor Premiul Nobel pentru Medicină în 2009, a arătat că telomerele pot fi menținute prin activitatea unei enzime denumite telomerază. 
• Aforismele Mihaelei CD sunt un enunț concis, expresiv și memorabil care conține o cugetare, un gând adânc sau o părere cu privire la viață, cu aplicabilitate relativ generală. Cu același sens sunt folosiți și termenii maximă, adagiu și sentință.Cuvântul aforism venind din cuvântul grecesc aphorizein,  care înseamnă a delimita. Aforismul este expresia unui gând complet care se distinge, mai presus de toate, prin originalitate și este purtătoarea unui înțeles profund. Caracteristica principală a genului este concizia care face ca astfel de expresii să fie ușor de reținut. Aforismul e o cale de comunicare cu cititorul mult mai rapidă și mai convingătoare decât poezia și filosofia. Însă cum spunea Cioran, acesta este sâmburele de începu al filosofiei, iar Mircea Eliade le spunea ‘’stropi de înțelepciune”. Înțelepciunea din aforismele Mihaelei CD alină prin gânduri, în primul rând, sufletul. Dacă nu s-ar întâmpla acest lucru, omul, prin excelență, s-ar împotmoli, starea de neliniște prin necunoașterea înconjurului ar rupe orice relație între ins și universul material, între individul fizic și individul univers lăunttric.
  Viața, pur omenească, ce cuprinde înțelegerea existenței, rațiunea trăirii și moralitatea relației cu mediul, nu ar avea sens uman dacă baza vieții nu s-ar sprijini pe înțelepciune.
  Trebuie înțeles raportul dintre abstractul gândului și trăirea în timp și spațiu, pentru ca experiențele câștigate să producă înțelepciunea ca suport al existenței fizico-mentale.
  Totul culminează cu faptul că prin câștigarea înțelepciunii, acumulată în timp prin suferință, se provoacă individului posibilitatea să aibă o gândire realistă, să își exprime gândul printr-un noian de vorbe corecte și, nu în ultimul rând, să aibă un comportament drept încadrat într-o moralitate nemincinoasă și virtuoasă.
  Întotdeauna înțelepciunea se află în inimile celor care doresc în permanență, prin suferințele gândului, să acumuleze și să împrăștie cunoaștere. Niciodată ea (înțelepciunea) nu se va găsi în inimile mediocrilor doritori permanent de a-și duce viețile în huzur și petreceri deșănțate.Scriitoarea spune că “Un om pasionat nu renunta niciodata! A passionate man never gives up!” sau”Omul inteligent este mult prea ocupat să construiască, iar cel prost să dărâme!  “
• Citind această carte încărcată de înțelepciune, m-am gândit la autoare, la gândurile acesteia, la frământărie ce-i trec prin “Celula lui Dumnezeu “(memorie ),la  responsabilitatea de soție, mama și bunică și mi-am adus aminte de aforismul lui Victor Hugo:”Nu poți împiedica drumul gândurilor,întocmai cum nu poți opri valurile mării să se întoarcă la țărm. “
• Așa cum marea își păstrează un echilibru aproape perfect între malurile ei, de care ne amintește Hugo, și aforismul Mihaelei CD ne spune un adevăr” Copii sunt oglinda în care ne privim propria noastră viață.“
• Cunoașterea acumulată de care face dovadă autoarea acestei cărți devine sublimă când omul înțelept poate face față diverselor situații fără a gândi în niciun moment că nu poate să rezolve problema ce va fi să se întâmple. Ea nu devine parte din individ neapărat prin învățare, ci este acumulată mult mai profund în funcție de puterea de înțelegere a vieții de către respectivul.
  Oricând putem să transmitem cunoștințele învățate de la ații, însă aceasta nu înseamnă că automat suntem și înțelepți.Aforismele Mihaelei CD sunt rodul acumulării de multiple experiențe de viață și cultură.
  Astfel dânsa produce în noi înșine cunoaștere ce poate deveni forță și învățătură pentru ceilalți.
  De multe ori înțelepciunea este mult mai benefică când o transmiți altora prin sfaturi, gânduri și aforisme decât atunci când încerci să te ajuți singur.
  Dacă în tinerețe a existat filonul înțelepciunii, la bătrânețe ne putem considera înțelepți, însă dacă lipsește acest grăunte de cunoaștere profundă, nu vom deveni decât niște bătrâni neputincioși cu minte de copii. Astfel, potrivit DEX conceptul de întelepciune semnifică „Capacitatea superioară de întelegere și de judecare a lucrurilor” sau „Facultatea de a înțelege și de a judeca adânc lucrurile”, reprezentând deci o capacitate, o facultate a omului de a înțelege realitatea într-o manieră mai profundă, mai clară, decât cea care îi este rezervată în mod obișnuit unui om, prin observarea tuturor interconexiunilor ce există între diferitele elemente ale acestei realităti.
• Referindu-ne la noțiunea de deșteptăciune observam ca definițiile date de DEX acestui concept interferează în latura semantică cu cea dată noțiunii de întelepciune, astfel desteptăciunea reprezentând „Facultatea de a ințelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; agerime a minții; inteligența”, precum și cu cea dată conceptului de inteligență. Interesantă este și relația dintre maturitate și înțelepciune. Se apreciază, în această ordine de idei, că maturitatea cunoaște trei paliere de manifestare. Astfel, se vorbește despre o maturitate a corpului, reflectată de gradul ridicat de dezvoltare și funcționare somatică a organismului uman, capabil să facă față tuturor solicitărilor vieții, precum și vicisitudinilor naturale, se vorbește despre o maturitate afectivă, reliefată de noblețea și capacitatea de a trăi intens anumite sentimente și emoții, după cum este acceptată și existența unei maturități intelectuale, observabilă în aptitudinea de a raționa eficient cu privire la intrebările fundamentale ale vieții, în capacitatea de a-ți crea și dezvolta în mod continuu de-a lungul vieții o viziune proprie de vițtă.
• Intelepciunea înglobeaza din punctul meu de vedere toate cele trei tipuri de maturități, omul întelept având dezvoltate peste medie și în proporții relativ apropiate toate aceste trei aspecte ale maturitatii.
• Personal consider că deși apropiate ca sens în vorbirea curentă, cele trei noțiuni sunt totuși distincte în esenta lor, fiecare reliefând un aspect, însușire, stare a intelectului uman.
• Astfel, INTELIGENȚA, pe care o descoperim la scriitoarea Mihaela CD reprezintă capacitatea de a întelege ușor, bine și REPEDE, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior, având de a face mai ales cu viteza de procesare a informațiilor – ideilor, privite ca material al proceselor de gândire. Pentru inteligență nu contează atât volumul sau cantitatea de informații procesate în vatra intelectului, cât mai ales viteza cu care aceste procese intelective au loc.

Închei ca un omagiu adus scriitoarei Mihaelei CD cu propriul aforism, semn de apreciere a operei acesteia: “Chiar daca viata nu este mereu roz ție ți-a fost dată șansa să o colorezi! Profită!  “

Al.Florin Țene