ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 12 Iun. 2018
Autor: Vasile LEFTER
Cronică
Publicat: 12 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

    „ Recurs la primăvară”, de Genoveva-Simona Mateev

    În prima duminică din Cireșar, Ateneul „Gheorghe Pastia” din Focșani a găzduit o nouă lansare de carte aleasă, semnată de o poetesă de mare sensibilitate și deschidere spre noutate prozodică. Genoveva-Simona Mateev este profesoară de psihologie și vine din Odobeștiul dătător de lirism ,de unde odinioară, din podgorii, urca spre munte un trenuleț de poveste .

   Fără a se fi bucurat de prea mare atenție din partea presei și a forurilor culturale vrâncene, poate nu e vremea poeziei,Genoveva –Simona Mateev publică la Editura Inspirescu din Baia Mare cea de a patra carte de poezii. Celelalte trei volume au apărut la edituri din Vrancea și se numesc” Creanga de cireș”, 2013,”Peste dealul ochiului”, 2014,” Ars Amatoria”, 2017.

   Volumul „Recurs la primăvară” oferă iubitorului de poezie noi trasee lirice.Influențele culturale dinăuntru și dinafară pledează pentru o valorificare originală a temelor și motivelor reiterate în volumul publicat recent.

Acumulările stilistice nu permit receptarea la nivel obviu..Versurile trimit la mitologie,la vocabular neologic,la subtilități stilistice bazate pe lecturi beletristice serioase.

    Volumul ultim se impune atenției chiar prin titlu.Un lector autorizat de lecturi anterioare își pune de la început întrebări.De obicei recursul se introduce în situațiile în care o sentință nu mulțumește una din părți.Iată că de data aceasta,nemulțumirea artistului liric este legată tocmai de anotimpul care trezește totul la viață. George Terziu,semnatarul cuvântului introductiv din partea editurii, vorbește despre primăvara din poezia Simonei Mateev între motiv și abstractizare poetică. Curios este proporția dintre cuvântul titlu și vis,adevăratul laitmotiv al cărții.

    Volumul „ Recurs la primăvară” nu este unul cu discurs accesibil.Este multă încifrare,sunt multe simboluri,descoperi reflecții ale altora topite în retorta psihologului -poet.

Un adevărat crez poetic poate fi poezia care deschide volumul.Pentru poetesa Simona Mateev, poezia este când cocotă,când mireasă În prima ipostază,poezia coboară grăbită în stradă, pentru a fi văzută. În cea de a doua metamorfozare, poezia se teme să iasă în stradă,convinsă că nu totdeauna miresele sunt primite cum se cuvine.

    Vorbeam de inserțiile culturale din volumul  „Recurs la primăvară”. De la Arghezi ,a preluat poezia ca joc: ”Hai,stai/socoate,/ te transformi in/ sau transfigurezi/luna,soarele,/ vreme,teme,/ antiteze,paranteze/ si cate alte! „

Nu o dată autoarea folosește definiția poetică: ”Suntem cânt, culoare/ Înțelegere dincolo de cuvânt./ Atunci ne numim iubire.

Aceleași intenții de a fixa poezia în ramă le găsim și în textele lirice „ Reflecții fără cap sau coadă” și” Împărtășire”. Pentru semnatara volumului „Recurs la primăvară”. aluziile mitologice sunt de fiecare dată încorporate în aluatul fraged al versului modern,bazat pe engabament, ideea continuându-se în versul următor.Se pare că Lucian Blaga prin” Poemele luminii” este unul din marii poeți preferați de autoare.Două versuri finale din poezia „Năluca” sunt aproape de ajuns pentru a demonstra fluxul  înaintașilor: „ În aer,miros de castane abia coapte/Ca un șarpe la pândă marea trecere.

La stampe blagiene ar putea fi notată printre altele și poezia” Basm lâncezit”.
Sunt și titluri care trimit direct la Arghezi-„Cântec de alungat tristețea”.

     Primăvara este văzut ca un liman izbăvitor,aducător de fericire,aproape unica cheie a fericirii :”Închide fereastra,fără zgomot,/spre tărâmul fantomatic, spre tine, chiar dacă nu știe prea bine cum ,/ când, unde, pornește spre primăvară.

    Volumul „ Recurs la primăvară” nu este unul ușor de receptat. Însăși autoarea sugerează în „Poem abstract” acest obstacol în decodarea poeziei la nivel obtuz: „ Rămâne o imensă pagină albă, goală ca în /ziua/ nașterii privește,privește,privește până/ când/ Unicornul reinventează poemul abstract.