Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

“Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita”

“Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita”

Așa se numește volumul monumental – “Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita” – realizat de  Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe, parte a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, ajutată de tipografia Magic Print din Onești, operă a cercetătorilor Ioan Lăcătușu, Erich Mihail Broanăr  și colaboratorii, tipărit cu sprijinul financiar al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghita în timpul IPS Ioan Selejan, al S.C. “Ștefadina” SRL din București și cofinanțarea Consiliului Județean Covasna,  carte cu aproape 700 de pagini, format A4, hârtie de lux, deosebit ilustrată, cuprinzând documente unice, reproducere  impecabilă.

Apariția cărții este de o importanță deosebită în ce privește restabilirea adevărului despre românii din cele două județe  într-o  perioadă în care circulă atâtea informații total controversate, cartea cuprinzând un fond documentar impresionant, o replică științifică imbatabilă la mulțimea de manual   alternative și tipăriturile realizate de propaganda maghiară, nu numai din  Ungaria, în care românii nu apar în așa zisul Ținut Secuiesc care și astăzi se vede aparținând nu țării mamă. De altfel, cartea o spune direct: “În spiritual adevărului istoric, nu supraevaluăm românitatea din  curbura Carpaților, dar nici nu acceptăm viziunea unor istorici maghiari, de minimalizare a prezenței românești din fostele scaune secuiești. Apreciem și respectăm  istoria, cultura, tradițiile concetățenilor secui/maghiari, dar reafirmăm adevărul că, fără istoria, cultura și patrimoniul  românilor, istoria județelor Covasna și Harghita nu sunt  complete”.

Același lucru îl spune însuși arhivistul Ioan Lăcătușu, coautor: “Cartea vine să acopere un gol existent în istoriografia locală, regională și națională, pe această temă, deoarece sunt încă puțin cunoscute momentele esențiale din evoluția, adesea dramatică, a comunităților românești din sud-estul Transilvaniei. În spiritul adevărului istoric, nu supraevaluăm românitatea din curbura Carpaților, dar nici nu acceptăm viziunea unor istorici și cercetători maghiari de minimalizare a componentei  românești (…) Fără istoria, cultura și patrimoniul românilor din zonă, istoria locală a județelor Covasna și Harghita nu este completă. Volumul va contribui, cu siguranță, la eliminarea unor clișee negative și prejudecăți referitoare la existența, continuitatea  și contribuția românilor din această parte de țară la formarea patrimoniului material, cultural și spiritual (…) Editarea unei asemnea lucrări, era necesară și pentru că, de prea multe ori în anii de după decembrie 1989 au apărut zeci de lucrări,  inclusiv cu sprijin financiar din fonduri publice, despre “ținutul secuiesc” în care românii nu au fost și nu sunt menționați, deși nu mai poate fi invocată lipsa surselor documentare edite și inedite”.  

“Este un act de identitate al românilor” din aceste două județe, “o mărturie peste timp” că “am fost și cum am fost”, dar și “un instrument extrem de util pentru etnografi, istorici, sociologi, filologi și alți specialiști de studierea românității din sud-estulTransilvaniei”, consideră același Ioan Lăcătușu.

În plus, vedem volumul ca pe o antologie care cuprinde principalele studii și lucrări din domeniul arheologiei, istoriei, demografiei, etnografiei, sociologiei, ecleziastic, culese de la Centrul Ecleziastic de Documentare “Nicolae Colan”, înființat de ÎPS Ioan, astăzi mitropolitul Banatului, susținut activ, multă vreme, de însuși Ioan Lăcătușu, colaborator al Episcopului, coautor al operei prezente.

Cartea beneficiază de prefațarea  însuși  a Înalt PreaSfinția Sa Ioan, atunci Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei.

Structurat măestru, 5 capitole și 84 de subcapitole, prima parte a volumului cuprinde un album cu imagini care probează istoria și cultura românilor din zona de referință, grupate tematic și cronologic, începând cumărturii din epoci străvechi, palelitic și epoca bronzului, încheiindu-se  cu informații despre siturile dacice și limesul roman, în fața cărora opiniile contrare nu-și au  locul.  Sunt sinteza monografică a unor lucrări precum Dacii în estul Transilvaniei, de dr, Viorica Crișan, Limesul Roman, teze de doctorat, tot ce e mai de actualitate cu privire la hidronime și toponimie, repertoare arheologice aparținând grupului de cercetători coordonat de dr. Valeriu Cavruc și dr. Gheorghe Lazarovici, bibliografie a monumentalului.

“Este o muncă de sisif” a celor care au realizat o diversitate a temelor și documentelor, “un tezaur de informații”, cartea lui Ioan Lăcătușu , Erich-Mihail Broanar și colaboratorii dă cititorilor informații de bază fie că e vorba de românii care au studiat la Gimnaziul din Sumnler-Ciuc la anul 1800, fie că vrei să să te informezi despre numărul românilor din diverse localități, la cele zece recensăminte efectuate în anii 1850-2011.

Între manualul “Istoria Secuilor”, editat la Budapesta și acest volum, “armonios și generos realizat” față de conviețuirea româno-secuiască, este mare deosebire. Volumul realizat în România “trebuie pus pe birourile miniștrilor și președinției, ca mărturie a monumentalității științelor istorice, sociale și cultural-etnologice dintr-o zonă mai puțin cunoscută la nivel oficial, ignorată până acum din mărunte interese politice. Trebuie pus pe birourile UDMR-iștilor, ca mostră de generoasă conviețuire româno-maghiară, potrivnică obsesivelor lor “programe” de grofi politici. Oferind “repere identitare” românești, cartea desfășoară un eventai de teme: biserica strămoșească, școala românească, instituțiile de cultură, publicațiile românești sau româno-maghiare, monumentele publice, manifestările cultural-științifice”, este de părere Ion Longin Popescu, în “Formula As” –nr.1184, septembrie 2015.

Alte capitol  cuprind referiri largi la personalitățile de etnie română născute în localitățile Arcului Carpatic, numele cuprinse demonstrează că românii și maghiarii în zonă și-au afirmat împreună și pe picior de egalitate identitatea social-culturală. Printre  marile nume sunt citați Miron Cristea, primul patriarh al României, Nicolae Colan, mitropolit al Ardealului, Alexandru Nicolescu, mitropolit greco-catolic de Blaj, Justinian Teculescu, episcop de Ismail-Cetatea Albă ș.a. Nu lipsesc personalitățile secuiești/maghiare din secolele trecute cum sunt pictorul Miklos Barabas, cărturarul Apaczai Csere, orientalistul Sandor Csoma, dar și români precum Ioan Brânduș din Araci, inginer, Aurel Bucur, chirurg, gimnastul Marius Urzică, Uca Marinescu, prima femeie din lume care într-un singur an a străbătut drumul de la un pol la altul al pământului…

Partea a doua a volumului cuprinde o amplă sinteză documentar-arhivistică a istoriei și culturii românilor din sud-estul Transilvaniei. Aflăm pentru prima data  date importante  referitoare la secui cu nume românești, despre nobilii români dinainte de 1848, oficiali de stat români dinainte de 1918, copii de români din secuime care au studiat la Academia Teologică din Blaj, intelectuali români care au studiat la Universitățile Imperiului austro-ungar, dar și mari comunități de români care au dispărut în timp datorită deznaționalizării…

“Monument al iubirii de neam și țară”, volumul crează și statornicește memoria. Este încă o mostră a ceea ce numim rezistență românească prin cultură – rezistență  dar și victorie! –  care demonstrează magistral, oricui, chiar și maghiarilor de rând dar mai ales oficialilor adâncile, vechile, rădăcini dar și sensibilități ale românilor în spațiul dacic, cel mai credibil avocat al tradițonalismului românesc. Nu întâmplător, mii, poate și mai multe, familii mixte româno-maghiare ori de alte etnii coexist în România, despre una  din ele, a unui medic ieșean, stomatolog, bun prieten cu mine de cel puțin 40 de ani, am luat cunoștință de abia astăzi, așa de mult ne identificăm când toleranța și buna creștere devin și rămân  o permanență.Țineți seama, românilor din spațiul dacic!

                                                     Ion N. Oprea

                                                                 13 octombrie 2015

P.S. În completare recomandăm cititorilor „Ardealul pământ românesc”, cea mai importantă lucrare a ziaristului american Milton G. Lehrer, realizată în două versiuni, română și franceză, tipărită numai în limba română în toamna anului 1944, iar în 1989, la aproape o jumătate de veac de la prima apariție, îngrijită, prefațată și note de conf. univ. dr. Ion Pătroiu, Craiova, Editura Științifică și Enciclopedică, Ediție Princeps, și în limba franceză.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5