Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

REPORTALAJ ÎN APĂ

Încă o dată, setea de cunoaștere a scumpilor mei concitadini și, când spun scumpi, mă gândesc la cheltuielile lunare pe care vă permiteți să le faceți împreună cu fața voastră tâmpă. Viață din care se citește indiferența faptelor pe care le înfăptuiți în numele existenței multilateral dezvoltate a altora. Taxă taxată pentru o anume cauză și nu pentru un efect de reciprocitate și care denotă cât adevăr ascunde următorul verset băștinaș, cu rădăcini super populare ,,La prost să-i iei și ce nu are, nu se supără și nici nu-l doare”.
Dar, să revenim la setea de cunoaștere a concitadinilor YNA-ȘO-TOB ului, o sete uscată de mai bine de 30 de ani și din care cauză se vehiculează că această urbe s-ar situa undeva la polul sărăciei.
Ei bine, nu este adevărat! Și, chiar, dacă curiozitatea acestora nu îi face să se întrebe de acest fapt, eu am să-mi fac datoria de bun samaritean. Nu că nu aș avea și eu datorii. Și, v-aș spune, cu mâna pe inimă, că această urbe stă pe o mare pungă de țiței geologic! Vorbind!… care spre marea mirare, chiar și a mea, are în compoziția sa doar monoxid de hidrogen, adică H2O, dar care arde fără a scoate flacără, căldură. Și, totuși, arde pe cetățeni la buzunare de mama focului, adică de foarte mult timp, și aceștia nu simt sau le este frică să simtă, devenind la rândul lor o curiozitate a Europei.
Bine, mă credeți sau nu, această pânză freatică de țiței apos se află la mică distanță de suprafață observându-se chiar și cu ochiul liber datorită formei sale lichide ce se revarsă în multe locuri ale urbei. Dar, la intervenția chimiștilor franțuzi de la marea firmă ACUA FENTUS NOUA, transformă acest lichid în lichidități pentru firmă sub forma solidă de valută forte, dar folosindu-se numai de mediul ambiant al Franței.
Ei bine, în forma originală românească, lichidă și apoasă, ea are anumite proprietăți mai rar întâlnite prin Europa:
1) este incoloră, adică fără culoare politică greu aflându-se pe unde țâșnește la suprafață din instalațiile vechi de pe vremea Dacilor și a Romanilor când orice fisură a rețelei se înfunda cu cepuri de lemn, procedeu transmis până în zilele de azi;
2) nu are miros, dacă ar avea s-ar simți de la distanță un  iz specific de spălătură de fonduri din buzunarul contribuabilului și ar ajunge și la nările celor ce se ocupă cu mirosuri ilegale, ei bine, și pe aceștia îi încurcă sârma din…  vă închipuiți voi;
3) o altă proprietate, și nu ultima, e cea de inodoră adică nu are gust, ceea ce face pe concitadini să folosească atâtea și atâtea variante comerciale și cred, și eu, că e tare greu să-ți alegi un gust din apă chioară, eticheta și forma petului multiplicând variantele.
Ei bine, noi stăm pe una din cele mai mănoase mine din mila Domnului și, după unele cercetări din zonă, ar exista o rețea de depozite subterane cu legături între ele unele fiind pline ochi. Pentru a elibera presiunea din adâncuri și de la suprafață din partea forurilor tutelare inexistente pe acest domeniu, schimbate electoral,  nesimțind în zonă prezența sau competența acestora, în urma erupțiilor cei de la Klin-URB se bucură ca se curăță ulițele urbei de praf bineînțeles pe banii colocatarilor urbei.
Deci,  ca o concluzie finală, toți o apă și-un pământ!
Asemănările izbitoare cu nuanțe realiste sunt de fapt trucaje stilistice rău sau bine voitoare.
V-am pupat pe portofel !
Al dumneavoastră, CACTUS JAK

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania