Primit pentru publicare: 07 mai 2015
Autor: Ion N OPREA
Publicat: 08 mai 2015

Revistele culturale, ca și jurnalismul în genere, nu doar formează oamenii, pun temelie construcției

– O spun foști jurnaliști, astăzi administratori în  diferite domenii –

II

Ion Horia Horăscu, un primar ales de cinci ori, mare consumator de fonduri europene…

Moldova în special este partea din România unde beneficiarii de fonduri europene rămân cu ele necheltuite legal la sfârșitul anilor calendaristici.

Un primar de 5 stele – Ion Horea Horăscu, comuna Prundeni, județul Vâlcea: “Am fost catalogat ca nebun, la câte proiecte am dus la capăt”, declarație venită de la un om care, dincolo de activitatea de la Primărie, ales de cinci ori consecutiv până acum, de profesie este atât om de afaceri  cât și journalist – președinte fondator al postului de radio “Horicon” din  Craiova, argumentată pe o întreagă pagină în periodicul “Formula AS” (nr. 1162, aprilie 2015), revistă de recunoscută eficiență pe toate planurile, probează tocmai susținerile noastre: revistele culturale, ca și jurnalismul în genere, nu doar formează oamenii într-un domeniu, obținerea și gestionarea banilor dobândiți prin proiecte europene pun temelie construcției economice…

Experiența edilului gospodar socotind-o  mai mult decât edificatoare, putând fi și molipsitoare, o reluăm, tot din motive gazetărești  a fi cunoscută, mulțumind lui Ion Longin Popescu, și domnia sa initiator și susținător de proiect journalistic.

Horăscu, cum s-a întâmplat mai în toată țara, ales primar în 1996, s-a văzut șef mai întâi la o comună plină de navetiști, apoi peste o așezare  numai cu șomeri, iar visteria comunei – goală. Deabia acoperea ceea ce știm – ajutoarele sociale.

“Șansa mea a fost că provin din lumea scrisului. Gazetar fiind, am colindat țara și am văzut multe, și bune și rele. Gândul meu a fost cum să aducem anormalul la normal, și încă de la început, de fapt de prin 2000, când s-au lansat primele măsuri de finanțare europeană (SAPARD, de exemplu) m-am apucat de scris. Mi-am format o echipă de vreo 8 tineri, care lucrau la primărie, și fiecare,  pe măsura pregătirii, lucra la câte un capitol, iar apoi centralizarea o făceam eu. Proiectele au vizat toate aspectele comunei, de la infrastructură, educație, cultură, social, la gaze, canal, apă curentă etc. Primul proiect depus a fost și primul acceptat, apoi a urmat ambiția și, uite-așa, din proiect în proiect, am tot investit în comună. Scrierea de proiecte, evaluările, licitațiile, implementarea, grija mare cu constructorii, recepția  lucrărilor, ca să nu mai vorbesc de monitorizare, toate, au însemnat muncă… Evident, fiecare proiect a însemnat  consultarea cu cetățenii, dar am devenit fiecare specialiști pe domenii, și de aici succesul pe ansamblu, experiența noastră fiind preluată și de alte comune, de alți primari. Cu mulți colegi am înființat asociații de dezvoltare intercomunitară și am accesat fondurile împreună. Multora le-am asigurat consultanța, le-am împărtășit experiența în cadrul Asociației Comunelor din România”.

Totuși, mulți primari lasă neconsumate fondurile sau așteaptă aprobarea proiectelor, de ce?, este întrebat primarul-gazetar și repetăm și noi curiozitatea!

“Unii au teama de a nu greși, teama verificărilor, a controlului posterior, dar e teamă falsă, atât timp cât drămuiești cinstit banii în folosul comunității, nu ai probleme! Primarul trebuie să fie un curajos, altfel de ce a candidat? Primarul nu trebuie să fie omul mărunțișurilor – astea le rezolvă angajații specialiști –  el este omul contactelor cu ceilalți colegi, cu instituțiile, să fie un deschizător al ușilor, iar pe plan local un sufletist, să cunoască și să ajute pe cei în nevoi. „Serviciul suflete” am numit colectivul meu care din pasiune realizează în numele meu administrația locală. Am făcut ce alții nu îndrăznesc. În locul căminului cultural – bun în ultimul timp pentru nunți și botezuri, pentru parastase și chefuri ocazionale – am creat ceea ce se cheamă Ateneul sătesc, unitate care, prin actvitatea desfășurată, promovează nu doar conservarea tradițiilor locale, ci dezvoltarea lor. Aici, în cadrul Ateneului se organizează Colocviile sătești pe teme diverse, inclusiv obținerea și gestionarea fondurilor europene, lansări și expoziții de carte, dezbateri pe teme istorice, literare și științifice, cum ar fi  sesiunea culturală periodică – Știință – Istorie- Intelligence. La „Rotonda Plopilor Aprinși”, o întâlnire de suflet a scriitorilor consacrați și începători, ca și cele semestriale ale Uniunii Ziariștilor Profesioniști, rivalizează cu ceea ce nu întîlnim la unele orașe cu pretenții. Un fel de activitate gazetărească! Aici oamenii din Prundeni, dar și oaspeții, se încredințează că meseria de țăran va exista și peste o sută de ani!”

Cu un primar, el însuși gazetar, care știe să folosească postul de radio  „Horion”- Craiova, dar și relațiile cu scriitorii, tineri sau vârstnici, cu ziariștii profesioniști, în adevărate schimburi de experiență, un primar care nu mai știe ce proiecte să mai trimită la UE pentru a smulge alți și alți bani gratuiți, bătrânii ca și tinerii dintr-o comună din România se integrează cu optimism în ce este viața la țară, cu lucrul pământului, siguri că împreună cu Primăria lor, viața lor le va fi și mai bună mâine, în localitatea unde noile vile, cu iz spaniol sau italian, ca și condițiile edilitare nu-i separă deloc de orașul care aduce satul alături de sine.

Treabă gazetărească, de primar care are încredere în ceea ce face și este mass-media – cu primarul cu bagheta, ca dirijor.

*

Aflu în ultima clipă, că situate pe drumul cel bun, un număr de 44 de reviste școlare din județul Iași, interesate de performanțe, cu o tematică formativă și aplicată pentru inventică și ingeniozitate grafică, promovarea parteneriatului școală-familie, a specificului propriei școli, prezente în cadrul ediției  de anul acesta a Concursului de Reviste Școlare, etapa județeană, majoritatea au obținut maximul de puncte, care, după gala de premiere vor  lua startul pentru etapa națională.

Când la Palatul Copiilor din Iași este în activitate un Cerc de jurnalism, iar în întreg județul, ca și în țară, atâtea publicații, optimismul meu pentru jurnalism, în genere, nu poate decât să mă întinerească, este pe mâini bune, în ciuda pesimismului “Casandrelor” care o fac pe cunoscătorii…

Ion N. Oprea