IONEL BEJENARU (n.24 sept.1948, Botoșani – m.7 mai 2013, Iași)

Lame alese de plânsul lumii (carte în pregătire pentru publicare

Românul şi bobârnacul

Deseori, în nobila idee ca lucrurile să meargă bine, românul are nevoie să-i fie aplicat un bobârnac. De regulă, nici nu este atât de dureros, românul suportându-l conştient, ca o trebuinţă întru îndreptare.

Cum vremurile sunt în evoluţie, bobârnacul poate veni din direcţia FMI, Banca Mondială, BERD, BIRD, UE, NATO etc. Aplicarea lui se lasă cu noi angajamente şi promisiuni, în măsură să fie acceptate de mai marii vremii contemporane. Este clar, drumul spre viitor se clădeşte şi cu ajutorul binevenit al bobârnacului. Uneori, dintr-un modest exces de zel, chiar solicităm cu răspundere aplicarea unui bobârnac. E conştiinţa noastră trează! Cu ajutorul bobârnacului, luat ca prietenul românului, transpunem în viaţă programe viabile, fără de care n-ar putea fi posibil progresul societăţii noastre româneşti.

Nu este de neglijat trebuinţa bobârnacului în viaţa de zi cu zi, în viaţa personală a individului. Aici poate fi invocată acea zi bună care se cunoaşte de dimineaţă, dar după un bobârnac. Aplicat hotărât, viguros, bobârnacul îşi face numaidecât mult doritul efect. Şi, nu o dată, te trezeşti prin el pus pe fapte mari, cum ar fi luatul taurului de coarne, ceea ce, să recunoaştem, nu-ţi este oricând la îndemână. Văzând în mica lovitură a bobârnacului o necesitate vitală, tonul şi bontonusul vieţii este în creştere, cutezând la realizarea unor proiecte îndrăzneţe, novatoare şi revoluţionare. Câteodată, este drept, bobârnacul aplicat ceva mai vârtos, poate conduce la un cucui. Nu-i bai. Se tratează şi se vindecă uşor, dacă nu de la sine, ajutat de niscaiva medicamente, din acelea care exprimă progresele medicii, în plan intern, domeniu pe care-l susţinem prin barosana noastră contribuţie materială la bunul mers al întregului sistem sanitar românesc.

Efectul de emulaţie al bobârnacului, resimţit în bine de românul nostru, conduce şi la revenirea cu picioarele pe pământ a visătorilor, indiferent de apartenenţa politică, religie, sex, categorie socială, făcându-l, dacă este cazul, să poată identifica o moară de vânt, putând, astfel, să evite o luptă inutilă şi o pierdere de timp.

Leneşul, somnorosul, chiulangiul, fiecare obişnuit cu traiul său monoton, pot fi aduşi pe drumul cel bun cu ajutorul bobârnacului. La un plan superior, cel politic, bobârnacul poate scoate din starea de letargie pe câte un demnitar, automulţumit de fotoliul său călduţ, ca să nu mai zicem de scaunul moale, spre a nu crea o nedorită confuzie. În fond, demnitarul este şi el om, întâmplător om politic, dar bobârnacul îi face bine, îi îmbunătăţeşte cu siguranţă şi vizibil activitatea. De acord?

(„Jurnalul de Dimineaţă”, 11 noiembrie 2002)