Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Teatrul buzoian merge mai departe! Veniți la teatru!…

Primit pentru publicare: 05 Nov. 2017
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 05 Nov. 2017
Procesat și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Teatrul buzoian merge mai departe! Veniți la teatru!…

  

  Am un respect deosebit pentru teatru ca artă mult mai complexă decât ”teatrul” de zi cu zi. Mă refer la teatru ca loc de muncă, la profesia de actor, de tehnician sau de administrator de instituție teatrală. Mă refer și la profesia de spectator, la acel om la fel de inteligent ca și autorii pieselor de teatru, a scenografilor și regizorilor. Teatrul este, dacă vreți, un cult. O educație spontană și istorică în același timp. La inaugurarea Teatrului ”George Ciprian” din Buzău, fiind în culise, am întredeschis cortina ca să văd spectatorii. Primii spectatori ai noului teatru, înființat acum 22 de ani. Lume multă și pestriță, niciun loc liber în sală. În primul rând, am descoperit minunea naturii de spectator autentic: o doamnă de vreo 90 de ani, cu pălărie, cu tot ceea ce ține de vestimentația vremurilor lui Caragiale și George Ciprian. Gesturile  sale, privirea, interesul, freamătul vârstei, trăda nerăbdarea adolescentină cu care această doamnă aștepta să bată gongul. Am văzut o femeie fericită pur și simplu. Firește, a urmat o piesă de teatru de mare ținută: ”Omul cu mârțoaga”, într-o distribuție epocală. Între timp, peste tot în țară, ba chiar în lume, teatrul capătă alte conotații sociale. Devine mai activ, mai implicat în viața socială și mai puțin în tradiționalism. E vorba despre un teatru modern, adaptat noilor cerințe ale noilor spectatori. Se poate face teatru din orice realitate. De aceea spun, cu oarecare mâhnire, că, la Buzău, clișeele vechilor activiști culturali încă sunt vizibile. Încă nu se înțelege ce e acela un ”Teatru de proiecte”, încă nu se percepe pulsul străzii din partea rudimentarilor culturnici de altădată. Unii dintre acești cârcotași fără efect, vor ca teatrul buzoian să aibă actori angajați permanent. De parcă teatrul e o cultură de seră, de grădină botanică. E de mirare cum acest teatru a rezistat și rezistă tuturor presiunilor făcute pe șanțurile diferitelor site-uri, bloguri, ziare on-line etc. Comentarii fără rost, malițioase de dragul epocii de piatră. După câțiva ani de interimat, actuala directoare a Teatrului, Gina Chivulescu, ”născută în teatru”, cum se spune, a devenit director ”plin”, prin concurs, pentru o perioadă de cinci ani. Să fie într-un ceas bun. Mi-a fost colegă, știu cu poate și nu mă îndoiesc că nu va reuși să țină steagul sus. Tenacitatea cu care și-a pus sufletul în activitatea acestei instituții e de admirat. Toată prețuirea.

 

 

                                                                         



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 20 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5