Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

     Sergiu Brandea – jurnalistul

Primit pentru publicare: 26 Dec. 2019
Autor: Vasile FILIP, Iași
Înlesnirea publicării: Janina PÎRVULESCU
Publicat: 30 Dec. 2019
© Vasile Filip, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

  Sergiu Brandea – jurnalistul

Știam de ani buni că Sergiu Brandea mai scria și câte un articol de ziar, pe care îl publica cu deosebire în gazete din Israel. Dar nu bănuiam că această atractivă și serioasă îndeletnicire avea să capete dimensiuni impresionante, deopotrivă prin substanță și cuprindere tematică. Îl vedeam doar ca pe un prozator care a atras atenția, de la bun început, și criticii și cititorilor.

Iată că sfârșitul de an 2019 mi-a dăruit și acest portret, de gazetar înzestrat – observator atent și comentator pertinent – al lui Sergiu Brandea: cartea de articole și eseuri intitulată ,,Destăinuiri” și tipărită la Editura ieșeană ,,24 ore”. Stând și meditând mai cu răbdare asupra întâmplării, mai ales după ce am citit toate cele peste 400 de pagini, ba chiar și coperțile, am tras concluzia că nu am nici un motiv de mirare. Omul cetățean, autorul adică, este unul activ, chiar dacă și contemplativ, el implicându-se în calitate de condeier în toate cele pe care viața i le scoate în cale. Și nu numai lui. În acest fel, Sergiu Brandea devine de bună voie și absolut conștient o persoană publică. Cu adaosul: apreciată și stimată. Poate și contestată, în anume cazuri și din anumite pricini, cele mai multe subiective, cred.

Subiectele materialelor cuprinse în acest volum sunt culese îndeosebi din două spații: nu doar geografice, ci și spirituale: Israel și România. Cele două patrii de care Sergiu Brandea nu s-a dezis nici o clipă și în viața cărora găsește și asemănări și deosebiri, pe care le consideră la modul corect, adică echilibrat și drept. Cu cele lăudabile, dar și cu cele criticabile. ,,Este suficientă dezbinare cotidiană în societatea israeliană la care suntem martori în mod obișnuit; în săptămânile următoare vom asculta declarații și învinuiri reciproce ale candidaților, considerate ,,legitime”, făcând parte din propaganda cu care aceștia vor să-i convingă pe potențialii votanți nehotărâți de a-i vota”.

Autorul celor de mai sus se referă, desigur, la starea de lucruri din Israel. Nu face nici o aluzie față de România – țara în care s-a născut, – deși cunoaște foarte bine și ce se întâmplă acolo. Tabloul, însă, se potrivește ca o mănușă și situației de la noi. Cu o deosebire, totuși. În România, lupta politică, mai cu seamă în campaniile electorale, care nu se termină niciodată, se duce pe viață și pe moarte. (Sunt sigur că Sergiu Brandea se întreabă, retoric: ,,De ce nu se luptă doar pentru viață? Doar nu e vorba de un război… cald?!”). Iar eu îi răspund: Pentru că la noi acesta este nivelul intelectual și de educație al combatanților. În locul ideilor, ei folosesc ciomagul!

În multe din articolele cărții, ziaristul pornește de la o întâmplare, de la o dată calendaristică sau de la un alt motiv, aparent neînsemnat, și își desfășoară discursul jurnalistic prin prezentarea și comentarea unor fapte / evenimente de interes general, indiferent dacă subiectul are conotații politice, cetățenești, culturale, militare, sportive (,,Spiritul olimpic”, ,,Un caz important”, ,,Moș Crăciun”, ,,La început de An Nou”, ,,Gânduri în prag de toamnă”, ,,Antisemiții din Statele Unite”, ,,Dedicație pe o carte” etc). Remarcabilă este franchețea bazată pe dreapta judecată cu care autorul apreciază oameni și evenimente, pasiunea lui nedepășind limitele bunului simț și nici simțul măsurii. Așa cum remarca criticul și istoricul literar Ioan Holban, ,,Destăinuirile lui Sergiu Brandea sunt mărturii ale opiniilor unui patriot și naționalist israelian , născut în Bârlad, documente ale memoriei colective, dar și reflecții asupra condiției umane de aici și acum”.

La care eu aș adăuga: aceste destăinuiri sunt, de fapt, și niște dezvăluiri de întâmplări și oameni (cu faptele lor), pe care marele public nu le cunoaște. Sau le cunoaște parțial. Ori le cunoaște, din păcate, eronat, îndeosebi datorită (din pricina) manipulării pe care o parte a mass media  o practică cu mare savoare, ignorând (cu bună știință?!) niște precepte componente ale statului profesional și moral. ,,Ziaristica este o profesie. Se învață la universități sau, într-un anumit fel, poți fi autodidact. În această profesiune, ca în oricare alta, intervine talentul, abilitatea, elemente cu care te naști. Instruirea, erudiția sunt numai factori complementari care îmbogățesc scrisul, îl fac mai mai atractiv, mai interesant” – scrie Sergiu Brandea.

Două direcții principale se cer a fi urmate la practicanții gazetăriei, dacă e să se urmeze căile eticii profesionale: informarea și formarea. Informarea corectă și completă a cititorului; formarea acestuia în spiritul respectului față de adevăr, indiferent de partea cui se află acesta. Cu precizarea că zisa cu ,,adevărul se află la mujloc” nu e altceva decât un mod facil și laș de a scăpa de răspundere.  Or, din paginile acestei cărți reiese cu limpezime faptul că Sergiu Brandea cunoaște acest lucru și lui se supune, fără a elimina în totalitate unda emotivă, fără de care enunțul ar deveni sec și mai puțin ademenitor.

În finalul acestor succinte însemnări, nu pot să tăinuiesc două nedumeriri. De aceea le și aduc la cunoștință publicului cititor, dar, mai ales, celor care s-au ocupat de apariția acestei demne de luat în seamă cărți. Prima nedumerire: ce se poate înțelege din titlul materialului de la pagina 108, pe care eu mă jenez să-l reproduc: A doua nedumerire: cine este personalitatea din titlul de la pagina 386?