Primit pentru publicare: 14 febr. 2017
Autor: Ing. Martha EȘANU, redactorul-șef al revistei „Prietenia”-Iași
Publicat: 14 febr. 2017
Editor: Ion ISTRATE

CONFESIUNI din pagini de JURNAL între coperţi de CONFIDENŢE

După romanele „STRÂMBA” şi „DESTINE”, publicistul Sergiu Brandea vine acum către publicul cititor cu volumul „CONFIDENŢE” ce adună articole apărute în ultimii ani în presa de limbă română din Israel.
Cu rădăcini puternic ancorate în Bârladul natal, stabilit din anul 1974 în Israel, ţara străbunilor pe care şi-o asumă identitar, autorul se simte „acasă” în ambele ţări fiind legat de oameni şi locuri prin amintiri de suflet ce le întâlnim ades în scrierile sale.
Din notele autobiografice, publicate la sfârşitul volumului, am spicuit câteva: S-a născut la 1 august 1933, purtând numele Şmil Hellembrand., nume pe care mai târziu, în anul 1955 şi l-a schimbat în Sergiu Brandea. A urmat cursurile prmare la şcoala evreiască şi apoi cursurile liceale la Colegiul Naţional „Gh. Roşca Codreanu” din Bârlad. În anul 1952 a absolvit această prestigioasă instituţie de învăţământ şi, în continuare s-a înscris la Institutul Politehnic din Iaşi devenind inginer în anul 1957. A a profesat, în Bârlad, ca inginer ocupând diverse funcţii de răspundere până în anul 1974 când a făcut aliya în Israel. A lucrat în ISRAEL, în industria militară (T.A.S.) ocupând funcţii de conducere.

Încă din timpul studenţiei, la sugestia ziaristului Igor Şerbu (I. Schechter) a debutat cu diverse corespondenţe la revista „Viaţa Studenţească”.
După pensionare, nu avea intenţia să scrie dar la îndemnul unui prieten din Bârlad, redactor-şef al revistei „Baadul literar”, a scris primele însemnări, publicate în revista respectivă în anul 2005. A publicat apoi în cunoscuta revistă „Minimum” din Israel, condusă de Alexandru Mirodan şi în revistele „Pro Seaculum” şi „Lohanul” din România.
Romanul „Strâmba”, apărut în anul 2010 la Editura PIM din Iaşi, a primit mai multe premii literare în Israel şi anume Premiul I. Groper şi Premiul A.S.I.L.R. pentru roman.
În ultimii ani, Sergiu Brandea este semnatarul unei rubrici permanente intitulată „Confesiuni” în „Jurnalul Săptămânii”, ziar de limbă română din Israel.De asemenea îşi continuă colaborarea la diverse publicaţii din România.
Editura 24:ORE din Iaşi a publicat, la sfârşitul anului 2016, volumul său, CONFIDENŢE, volum structurat în cinci capitole ce grupează articolele cu conţinut publicistic sau memorialistic. Aşa cum apreciază prefaţatorul, criticul Ioan Holban, acestea constituie „confidenţele unui publicist din stirpea acelora, din ce în ce mai puţini, din păcate, care cultivă ceea ce aş numi o <<civilizaţie a comunicării>>, în respectul opiniei celuilalt, având răbdare şi grijă să-l asculte, fără a se crede, trufaş, unicul posesor al adevărului…”
În primul capitol intitulat „În pragul adăpostului”, publicistul Sergiu Brandea ne prezintă realităţi ale vieţii de zi cu zi din Israel. În „Alarme”, vorbind despre o perioadă când alarmele sunau mereu în ţară, autorul spune: “De zece zile, toţi locuitorii Israelului trăiesc cu un sentiment straniu, preocupaţi într-o anumită măsură de întrebarea: când şi unde va suna sirena?.(…) Dacă vreţi, simplul urlet al sirenelor este lugubru, te îndeamnă să te grăbeşti spre un adăpost că altfel este vai de tine. Pentru mulţi, acest urlet este suficient să le trezească groaza…” Gândind la acele clipe, autorul sugerează că poate ar trebui schimbate sunetele sirenelor, pentru a mai îndulci suferinţa locuitorilor israelieni, şi în special a celor din apropierea graniţei cu Fâşia Gaza, “pentru care coşmarul este continuu, zi şi noapte, deoarece vecinii lor, teroriştii, au grijă să le trimită rachete şi proiectile de tot felul”. Legat de aceasta, recomandarea sa ar fi “câteva note din Oda bucuriei din Simfonia a IX-a de Beethoven.
După războiul sângeros cu teroriştii din Fâşia Gaza, a urmat, în cele din urmă, “încetarea focului pentru o perioadă nelimitată” şi, fiind vorba de luna septembrie şi de apropierea Anului nou, Sergiu Brandea îşi doreşte pentru toţi fii Israelului, un “Roş Haşana sărbătoresc, cu zile liniştite şi pline de har, iar urarea Gmar Chatimah Tova”(Un sfârşit bun) care se rosteşte după Anul nou, să-i vizeze pe toţi” şi “să fie timpul şi pentru puţină fericire”.
În paginile intitulate “Lui Sandu şi nu numai” autorului redă discuţiile telefonice avute cu-n prieten din România despre război, Fâşia Gaza, etc., etc.:”De ce război, mă întrebi? Obsesia organizaţiilor teroriste de a distruge statul Israel şi obligaţia noastră de a ne apăra cu toate mijloacele, aceasta este cauza reală a războiului şi a numărului mare de victime nevinovate pe care teroriştii nu-i numără decât în scop propagandistic, pentru a demonstra cât de „cruzi” sunt „tzioniştii”.(…) Într-adevăr, războiul implică multe, prea multe tragedii de ambele părţi. Dar în cazul acesta Israelul se luptă pentru supravieţuire şi când lupţi pentru existenţă, fiecare acţiune este justificată moral, nu putem accepta să fim victime, vrem să trăim în linişte şi pace”.
Capitolul al II-lea -“Reflecţii şi răspunsuri”-cuprinde gândurile publicistului despre minciună, calomnie,  antisemitism, ură, mistificarea istoriei dar şi despre pace, ISRAEL şi Ierusalim, oraşul speranţelor.
În cazul antisemitismului de azi, Sergiu Brandea remarcă “Redirecţionarea propagandei antisemite împotriva Statului Israel , vechiul-noul cămin al evreilor din toată lumea. Emigraţia musulmană în Europa a întărit acest fenomen, acolo unde germenii antisemitismului au rădăcini adânci, acesta, pe lângă actele huliganice clasice, a căpătat aspectul unor boicoturi, refuzul de colaborare sau pur şi simplu o propagandă mincinoasă cu scopul de a influenţa opinia publică”.
Autorul crede că este bine să se amintească lumii, mereu şi mereu că “evreii s-au reîntors “acasă”, unde au reînfiinţat Statul Naţional Evreiesc Israel , a cărui existenţă pe acest pământ este veşnică” şi are ferma convingere că “Israelul de astăzi nu va fi un <<episod>>, nu este o legendă, este ţara noastră, a copiilor noştri şi a copiilor copiilor noştri”. Ierusalimul de astăzi, „ cel mai mare oraş al Israelului, este locul spre care se îndreaptă speranţa noastră de pace şi viaţă mai bună. Acum, ca întotdeauna când ne rostim rugăciunile, ne întoarcem privirile pline de credinţă spre Ierusalim, să ne încredem în viitorul nostru, suntem poporul care a ales viaţa, a dovedit-o în lunga sa istorie”.

Capitolele „Despre noi” şi „Năpădit de amintiri” cuprind articole de esenţă memorialistică, ce readuc amintiri, mereu vii, despre oameni şi locuri din Bârladul natal, „edenul” copilăriei şi adolescenţei lui Sergiu Brandea. Cu deosebită căldură este evocat bunicul matern, evreul Mendel, „care te privea cu doi ochi mari, negri , frumoşi, inteligenţi şi trişti…Toată dragostea şi grija lui s-au îndreptat asupra mea, asupra viitorului, care nu putea fi în afara învăţăturii”.
Astăzi autorul activează în comunitatea israelienilor de origine română din Israel alături de alţi bârlădeni , printre care Marius Heinrich, care a creat, pe facebook, un grup de solidaritate a bârlădenilor, pentru păstrarea tradiţiilor evreilor originari din acest oraş moldovean. Deosebite pagini sunt dedicate celor din neamul Perlmutter, lui Saul Freilichman, lui Hascal Şailofschi, cunoscuţilor Lucian Raicu, Virgil Duda, Eran Sela, Izi Schachter, ş.a., a căror portrete sunt redate cu talent şi cu o minunată „artă a evocării”.
Bârladul de altă dată, redat în articolul „Gânduri adunate”care prezintă atmosfera sărbătorească a zilei de 15 august când începea „bâlciul”, marea şi mult aşteptata distracţie anuală a locuitorilor oraşului şi a celor din împrejurimi.
„Gânduri adunate” mi-a readus amintiri despre vacanţe de vară petrecute la familia mea bârlădeană(unchi şi veri) când, cu mult entuziasm, mergeam să ne distrăm la bâlci… Amintiri cu parfum nostalgic despre alte vremuri, despre oameni dragi ce-au fost şi nu mai sunt…
Ultimul capitol al Confidenţelor poartă titlul “Însemnări” şi conţine însemnări ale autorului, cititor pasionat, despre scriitori cunoscuţi din Israel şi România ale căror scrieri le apreciază mult.
Am citit cu deosebit interes articolele reunite în “Confidenţe”, unele le reciteam, majoritatea însă erau la prima lectură. Ele mi-au relevat o “faţetă”a autorului mai puţin cunoscută(mie) şi anume aceea a înaltului său patriotism, a profundei iubiri faţă de statul naţional evreiesc şi a credinţei în veşnica sa existenţă.
Scrierile lui Sergiu Brandea izvorâte din “caruselul vieţii” sale par a oglindi pe deplin sintagma “Sperăm, trăim, visăm”. Nu pot decât să-i doresc din toată inima ca speranţele să i se împlinească iar alături de toţi israelienii să trăiască în linişte şi pace, într-o ţară înfloritoare, sigură şi prosperă. Şi ..desigur să ne dăruiască noi articole şi cărţi interesante.

În încheiere, dar nu în ultimul rând, citez aprecierile criticului Ioan Holban, aprecieri ce atestă valoarea cărţii: “Bine scrise, alerte, textele lui Sergiu Brandea, deşi par a se adresa unor realităţi israeliene, în fond, temele lor ne privesc pe toţi, de oriunde, pe o planetă globalizată, din ce în ce mai “mică”, cu o comunitate nu mai numeroasă decât aceea a unui sat mai mare: intoleranţi, fundamentalişti sunt peste tot, criminali, la fel, prostie cât cuprinde, minciună, făţărnicie, calomnii, ură…”Confidenţe” este o carte importantă din actualitatea literară românească, de aici şi din Israel”.