Autor: © Ionuț ȚENE
Foto: Ionuț Țene; © Ionuț Țene (Arhiva personală), Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.
Agata ® 1994 – 2024 ; Format Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

În anii `90, când participam cu emoția libertății câștigate la celebrarea Sfinților Închisorilor de la Aiud – pe 14 septembrie de Ziua Crucii – eram martor la prezența a sute de foști deținuți politici din temnițele comuniste, care participau cu lacrimi în ochi la slujba de parastas în memoria camarazilor uciși de torționarii comuniști în penitenciarul de maxima siguranță și aruncați apoi în groapa comună din cimitirul improvizat de la ”Râpa Robilor”. Prin temnița Aiudului a trecut elita intelectualității române. Cu adevărat Aiudul a fost o ”universitate” a demnității, sacrificiului și credinței românești. Despre anii de detenţie, Petre Ţuţea spunea: „Nu pot să vă povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi“. Aici, în celularele transformate în chilii ale rugăciunii inimii, s-au ridicat direct la ceruri, datorită Crucii purtate și asumate, floarea intelectualității. Aiudul a arătat lumii că poporul român nu s-a lepădat de Hristos și a preferat prin cei mai aleși fii ai neamului să se jertfească pentru a nu se rupe niciodată legătura dintre români și Dumnezeu. De la Aiud s-a umplut cerul de sfinți români. Comuniștii au dorit să rupă legătura dintre români și Dumnezeu, dintre om și cer, dar cei care au mărturisit credința la Aiud și-au dus Crucea până la capăt pentru mântuirea neamului nostru. Prin jertfa Sfinților Închisorilor poporul român a depus o mărturie de credință singular în Europa pentru ispășirea păcatelor și mântuirea neamului omenesc.

Pe locul numit simbolic, ”Râpei Robilor”, la sfârșitul anilor `90 s-a ridicat un monument la inițiativa foștilor deținuți politici în frunte cu vrednicul de pomenire, Mitropolit Bartolomeu Anania și arhimandritul Iustin Pârvu. Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci” – Aiud, ridicat la rangul de mănăstire, este situat pe „Râpa Robilor”, pe locul gropii comune, şi a fost înfiinţat în 1 ianuarie 2005. Lucrările la monumentul-biserică, numit „Calvarul Aiudului”, au început în 1992. Lăcaşul de cult a fost construit în memoria martirilor din temnițele comuniste româneşti, iar arhitectura a fost proiectată de Anghel Marcu și Nicolae Goga. Pe acoperișul monumentului sunt vizibile 14 cruci îngemănate care exprimă unitatea în suferință a celor care au fost privaţi de libertate, dar privite separat cele șapte cruci amintesc de cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Cele şapte cruci îngemănate duc în spate o cruce uriașă care simbolizează Crucea Neamului. Pentru a ajunge în interiorul bisericii, trebuie coborâte 24 de trepte care simbolizează păşirea spre întunericul din celulele comuniste. Monumentul „Calvarul Aiudului” a fost sfinţit de Mitropolitul Bartolomeu în anul 2005. S-a zidit, pe pământul sfințit de sângele suferinței, mănăstire pentru a fi aici o permanentă rugăciune spre sufletele celor care s-au jertfit pentru adevăr și libertate.

Din păcate anul acesta, nu am mai observat la ceremonia de celebrare a Sfinților Aiudului prezența foștilor deținuți politici. Dacă de la an la an erau tot mai puțini, azi pe 14 septembrie 2024 nu a mai ajuns poate niciunul. Trecerea anilor și bolile bătrâneților i-a rărit de la an la an. În ciuda ploii reci de toamnă am avut bucuria să observ că la Liturghie și la parastas au participat sute de credincioși și numeroși urmași ai foștilor deținuți politici, dar și prezența domnului Coriolan Baciu, președintele Fundației Ogoranu și numeroși tineri din comunitatea identitară cu steaguri tricolore. Urmașii foștilor deținuți politici au pregătit mese, cu bogate prinoase, pentru slujba de parastas. La ceremonia de celebrare a jertfei hristice a celor din temnițele comuniste nu au participat, din păcate, nicio oficialitate locală, niciun lider politic de la centru și nici măcar unul dintre politicienii suveraniști care se bat cu pumnul în piept pe la televiziunile văranilor cât de mari patrioți și creștini sunt. Să te afișezi azi la un ceremonial de cinstire a Sfinților Închisorilor, ca politician a devenit o provocare care afectează imaginea de înregimentat al sistemului și te supune criticii celor care fac agenda publică străină României. Nu este corect electoral și politic pentru cei care conduc România să comemorezi Sfinții Închisorilor ce s-au jertfit pentru libertatea, biserica și demnitatea poporului român. Sfinții Închisorilor sunt coloana vertebrală spirituală a poporului român. Exemplele de demnitate morală și națională, dar și lupta pentru libertate a martirilor care s-au jertfit în închisorile comuniste deranjează sistemul și clasa politică coruptă și obedientă. Sfinții Închisorilor sunt azi modele de demnitate și credință pentru români. Jertfa sfinților reprezintă file din noul pateric al creștinismului românesc. Celebrarea Sfinților Închisorilor este o datorie morală pentru cei încă puțini care mergem an de an la Aiud pe 14 septembrie pentru a celebra și oferi modele de demnitate și jerfelnicie întru libertate și adevăr tinerelor generații. Un popor fără memorie și tradiție dispare. Ștergerea istoriei naționale din manualele școlare are ca efect dispariția poporului. Celebrarea memoriei Sfinților Închisorilor e o chemare la nădejde pentru noile generații, că neamul nostru, prin cei mai buni și frumoși fii, a avut curajul să se împotrivească celor care doreau să rupă firul credinței care lega poporul român de Dumnezeu și România de tradiția europeană. Jertfa mucenicilor și martirilor din temnițele comuniste este lupta noastră pentru libertate, demnitate și adevăr. Celebrarea Sfinților Închisorilor este chemarea la neuitare. Dacă vom uita trecutul, de jertfă ziditoare, pierim ca și neam. Sfinții Aiudului sunt modele morale luminoase de urmat pentru generațiile tinere. Amintirea sfinților dezrobește de răul din noi. Cine ocultează trecutul nu are de fapt niciun viitor. Tinerii de azi trebuie să învețe pildele de pateric ale Sfinților închisorilor, nu numai la comemorări, ci și la școală sau dinspre catedrele universitare. Fără acești eroi sfințiți de luptă și suferință pentru credință și libertate am fi dispărut ca națiune. Un popor fără principii și valori este condamnat la robie. Cine-și uită istoria devine doar o geografie. Să ne rugăm la Sfinții Închisorilor ca să ne salveze din robia păcatului. Lupta lor este credința noastră.

Ionuț Țene