Primit pentru publicare: 22 mai 2015
Autor: Lucia OLARU NENATI
Publicat: 22 mai 2015

  Şi totuşi există bucurie şi speranţă!

După trei luni de aprige dueluri artistice, iată că s-a încheiat apoteotic cel de al 7-lea sezon al emisiunii Te cunosc de undeva, componentă optimistă a oximoronului existenţei noastre actuale în care latura sumbră este cea saturată de arestări, fraude, jefuiri ale averii naţionale, conflicte, ciocniri politice, incertitudine generală, toate transmiţându-ne o atmosferă stresantă şi apăsătoare. Dar pleiada de emisiuni artistice precum Românii au talent, O dată în viaţă, Next Star ş.a., contrabalansează întrucâtva ponderea emisferei deprimante şi creează sentimentul că totuşi există energie luminată, dătătoare de bucurie şi speranţă. În ce mă priveşte, mi se pare că emisiunea invocată în deschiderea prezentului text este cea mai plină de virtuţi artistice, o adevărată şi continuă performanţă, un turneu al disponibilităţilor artistice şi capacităţii de manifestare rapidă a creativităţii fiecărui concurent.

La această rezultantă contribuie în primul rând talentul şi inteligenţa celor 8 competitori care au avut de creeat câte un personaj notoriu, atribuit în chip aleatoriu de către celebra ruletă. Dacă în alte emisiuni sau competiţii participanţii au a evolua în cadrul unui singur gen (muzical, coregrafic, teatral etc.) cu recitaluri îndelung pregătite, în această emisiune acestea toate şi încă altele trebuiesc asumate rapid şi stăpânite cu o virtuozitate impecabilă. Căci nu e suficient să se recompună pe chipul concurentului înfăţişarea modelului, ci se impune ca acesta să reproducă fidel una dintre melodiile făcute celebre de acel model. Mai mult de atât, concurenţii îşi asumă ţinuta, conduita,  mimica, ticurile, gestica, chiar caracterul şi firea modelelor, iar iscusita echipă scenografică contribuie din umbră la schimbarea adesea uimitoare a fizionomiei personale cu rezultate spectaculoase. Şi toate acestea doar într-o săptămână, căci în următoarea travaliul se reia de la capăt spre întruchiparea altei vedete muzicale, indiferent de naţionalitatea, rasa, sexul sau aspectul modelului oferit de hazardul ruletei. Expuse teoretic asemenea cerinţe par utopice, irealizabile, dar cele 7 sezoane ale acestui joc ingenios au demonstrat că există destui oameni capabili să le îndeplinească cu brio şi să se reinventeze cu fiecare obiectiv atins şi depăşit.

În tot acest timp au evoluat în faţa juriului – competent, simpatic, co-rezonant (Ozana Barabancea, Andreea Balan, Andrei Aradits, Aurelian Temişan) – o sumedenie de personaje celebre din patrimoniul muzical universal sau naţional pe care demersul polivalent al concurenţilor i-au reînviat, practic, şi uneori i-au scos din nedreaptă uitare şi ignorare. Multe au fost personajele memorabile reconstituite în chip incredibil de aceşti competitori – ca să-i numesc aici doar pe câştigătorii sezoanelor anterioare: CRBL, Pepe, Jorge, Maria Buză, invitaţi în mod simbolic la această finală. Dar ei au fost mult mai mulţi iar galeria miturilor recreate a cuprins un şir bogat de cântăreţi precum: Michael Jackson, Dalida, Édith Piaf, Frank Sinatra, Lady Gaga, Cezária Èvora, Nana Mouskouri  şi mulţi, mulţi alţii, dar şi cântăreţi ai noştri precum: Dan Spătaru, Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Angela Similea, Corina Chiriac, Nicolae Furdui Iancu, Ileana Sărăroiu, Fuego ş.a., într-o defilare impresionată în care artiştii noştri de acum s-au autodepăşit continuu. Aşa încât multe dintre aceste prestaţii au rămas de neuitat precum, de pildă, întruparea marii Édith Piaf de către Maria Buză a fost o prestaţie de mare încărcătură emoţională; la fel şi personalitatea lui Frank Sinatra, readus în actualitate de şarmantul cântăreţ de operetă ce semnează Jorge a fost neverosimil de autentică; sau toate personajele interpretate de Pepe, cel cunoscut doar ca interpret latino şi ex-soţ al  năbădăioasei Oana, au fost deopotrivă memorabile, dovedind şi în acest caz, ca şi în majoritarea celorlalte ce apertură largă au aceşti cântăreţi faţă de aceea îndeobşte cunoscută. Nu mai spun de nebănuitele performanţe poliglote ale concurenţilor, spre exemplu, aceea a simpaticului manelist Jean de la Craiova care a învăţat verginos să cânte perfect în limba franceză şi în toate celelalte trebuitoare; sau cum şturlubatecul Liviu Vârciu s-a dat de trei ori peste cap şi s-a întrupat aievea în Nicolae Furdui Iancu, prin ţinuta lui dreaptă şi demnă în costumul naţional şi cu părul grizonat, prin sobrietatea şi chiar prin vocea sa devenită deodată baritonală. Nu-i loc aici de mai multe exemple, deşi ele au fost numerose şi uimitoare. Poate ele există şi pe aiurea dar eu, una, n-am văzut prin alte zări aşa o jerbă de celebrităţi ale lumii, admirabil şi deplin întrupate. Ca atare, contemplarea acestei emisiuni e resimţită ca o stare de bine, în contrast violent cu altele deplorabile şi deprimante.

Sezonul de acum în care au evoluat cântăreţi de vârste diferite, unii mai cunoscuţi, alţii mai puţin sau deloc (Daniel Iordăchioaie, Lidia Buble, Alina Eremia, Cezar Ouatu, grupurile Bambi şi Alb şi Negru, Livu Vârciu şi Oana Sârbu) şi care a crescut continuu în strălucire, îngreunând tot mai mult misiunea juriului, s-a încheiat cu încununarea lui Cezar Ouatu. Acesta şi-a demonstrat în fiecare săptămână, nu numai talentul şi cultura muzicală, vocea deja faimoasă, dar şi apertura disponibilităţilor artistice multiple şi chiar sociabilitatea, umorul şi spiritul fair play. Insă victoria nu este doar a lui, ci a tuturor competitorilor care au ridicat la cote înalte ştacheta virtuozităţii artistice şi capacitatea de  autodepăşire care, toate laolaltă, au inspirat privitorilor admiraţie sinceră şi, de ce nu, chiar mândrie pentru caratele artistice ale conaţionalilor noştri.