Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto:Costel Popa; © Florin Bălănescu (Arhiva personală) 
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Costel Popa s-a născut la 7 mai 1949, în satul Orlea, comuna cu același nume, plasa Dunărea, județul Romanați (astăzi, în județul Olt). Este căsătorit și are un fiu. A absolvit Grupul Școlar Industrial (în prezent, Colegiul Tehnic „Matei Corvin”) din Hunedoara. A activat în grupul folk 2 și jumătate (1976-2016) și a fost membru al Cenaclului „Flacăra” (1978-1983). A compus peste 30 de piese, a susținut sute de recitaluri în Franța, Germania, Italia, Bulgaria, Polonia, Lituania, România și Republica Moldova și a efectuat zeci de turnee. A fost invitat în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A editat discul long play „2 și jumătate” (1987) și compact-discurile „2 și jumătate” (2006) și „Cântece pentru Nino” (2015), apărând pe triplul long play „Cenaclul «Flacăra» în concert” (1982) și pe compact-discurile „Totuși, iubirea” – volumul 4 (2007) al Cenaclului „Flacăra” și „De sărbători… – colinde și cântece de iarnă” (2007). A primit mai multe premii la concursuri și festivaluri, între care un Premiu al II-lea și nouă Premii I la Festivalul Național „Cântarea României”.

Costel Popa (compoziții, texte, voce și chitară) este un apreciat cantautor de muzică folk, care s-a remarcat prin melodicitatea cântecelor sale, scrise pe texte ale unor poeți consacrați. Despre Cenaclul Flacăra, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 5 octombrie 2005, de la domiciliul său din Oțelu Roșu.

– Te salut, Costel Popa!
– Salutările mele!

– În ce perioadă ai activat în Cenaclul „Flacăra”?
– Împreună cu grupul 2 și jumătate, am debutat în 1978, la Timișoara, și am rămas până în 1983.

– Care era componența formației?
– În prima formulă, am evoluat alături de Nino Popa, fiul meu, care, pe atunci, avea șase ani, și Tică [Petru] Stan; ulterior, au activat și alți muzicieni.

– Cum ați ajuns acolo?
– Pe atunci, Adrian Păunescu realiza emisiunea televizată Antena vă aparține în toate județele țării; într-una dintre ediții, noi am reprezentat județul Caraș-Severin și așa ne-a descoperit, după care ne-a invitat la cenaclu.

– Ați activat și înainte?
– Da, dar numai pe plan local și în județ – la Reșița, Caransebeș și în alte localități.

– Ce impact a avut cenaclul asupra voastră?
– Ne-a scos în lume; am colindat țara în multe turnee și ne-a făcut cunoscuți și dincolo de județul nostru.

– Ce incidență ați avut asupra publicului?
– La vremea aceea, spectatorii au reacționat extraordinar la muzica noastră, care îmbracă în mod simplu și firesc niște versuri senzaționale; ei ne preluau refrenele și cântau împreună cu fiecare dintre noi, iar asta ne-a plăcut tare mult. Cântecele îi „furau” și așa ne trezeam că spectacolele, începute la ora 16,00, se terminau pe la 4,00 dimineața.

– Cum ați reușit să scoateți primul vostru disc?
– La cinci ani după ce am apărut pe albumul în concert al cenaclului, am fost invitați de [Casa de discuri] Electrecord, dar puțin cam târziu, pentru că vocea lui Nino era deja în schimbare; el intrase în formație cu o voce de copil și, când am scos discul, era deja la liceu. Am înregistrat albumul, practic, cu doi tenori; în afară de noi doi, la imprimări au participat Emil Berzovan (violă) și Daniela Popa (flaut) – simplă coincidență de nume cu noi.

– Îți mulțumesc pentru atunci și acum!
– Și eu îți mulțumesc.

Florin Bălănescu