Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143), Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

SPOVEDANIA, cea de-a treia carte a Elenei Petriman Țarălungă, Editura Armonii Culturale

Primit pentru publicare: 06 Nov. 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 07 Nov.  2020
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

SPOVEDANIA, cea de-a treia carte a Elenei Petriman Țarălungă, Editura Armonii Culturale

Pandemie 2020, toți, de la mic la mare, prin lege suntem blocațí în case, virusul Covid este un motiv că ieșind în spațíul public mascați nici să ne cunoaștem, basta salutul, de îmbrățișare nici vorbă, prietenie apropiată doar gândurile…

  …„ Spovedania s-ar putea numi un roman de pandemie. Un roman ce a fost scris chiar în plină stare de urgență, când eram obligațí să stăm în case, ieșirile fiind permise numai cu masca pe față, doar justificat, timp de două ore pe zi, și cu declarațíe pe propria răspundere, din cauza pandemiei.

Atunci am văzut cum  bătrâni singuri, bolnavi și neputincioși trăgeau căruțul după ei, neavând pe nimeni să le aducă din cele necesare traiului zilnic.

Am văzut cum erau amendați toți acei care îndrăzneau a ieși din casă cu un sfert de oră mai devreme de ora fixată prin ordonanță.

Am văzut cum lumea, cuprinsă de panică, golea magazinele de marfă, luând tot,  ce se putea lua de pe rafturi,de parcă era foamete sau război.

In pofida  mult trâmbițatului drept la liberă circulație, am văzut granițele dintre țări închise, am văzut  închise chiar și localități din țara noastră.

Și-am văzut cum  decedații erau băgațí în saci și  duși direct spre groapă, toți fiind socotițí morțí din cauza coronavirusului, fără  deosebire. Și-n timp ce erau  îngropați, telefoanele încă le sunau, în neștire.

Groaznice clipe!.”

Clipe de pandemie, realitățile viețíi neînchipuite cu câteva zile în urmă… scrie autoarea în postfața la carte, numită roman. Care, spre deosebire de primele două, Intâlnirea din tren, publicat acum zece ani,  și Sofia, pentru care în acești ani a căutat prin arhive după documente pe baza carora a scris și refăcut romanul Sofia, pe actualul l-a scris doar în trei luni, închisă în casă.

Romanul SPOVEDANIA al prozatoarei iesene Elena Petriman Țarălungă reprezintă o radiografie esențială a acestei perioade pandemice,fiecare secvență constituindu-se în mărturia cutremurătoare a unui om în vârstă, care a resimțit efectele  pandemiei în izolare, care a simțit răsuflarea morții în ceafă, care a aflat despre dispariții fulgerătoare ale cunoscuțílor, prietenilor, fără  măcar să-I poată plânge, fără  să-și ia rămas bun. Acțiunea romanului, care este de fapt o nuvelă de circumstanță, este scrisă,  cu vitalitatea și versalitatea unui veritabil detectiv, dispus să despice firul în patru, să  ajungă la cauze, pornind de la  efectele devastatoare ale acestei pandemii, constată  Gheorghe A. Stroia, editorul, într-o  prefață intitulată  SPOVEDANIA sau REALITĂȚI DURE ALE UNEI PANDEMII.

Cum în această perioadă cele mai multe decese în unitățile medicale, inclusiv în Spitalele-azil au fost contabilizate ca decese Covid-19, editorul evidențiază întrebarile pe care in mod justificat, pentru cititori, si le pune insasi autorarea, oare in aceasta perioada, in lume, nu a mai existat decat aceasta maladie – infectia    Covid ? – ce s-a int\mpla  cu restul bolnavilor, cu cronicii,care, se știe, nu au mai avut  acces la asistența sanitară de specialitate, nu au beneficiat de consultațíi și tratamente, ei stingându-se doar cu speranța  constituțională  că  cineva îi va auzi, le va deschide ușa și-i va călăuzi acolo unde așteptarea  poate fi împlinită, dar, fapt neașteptat,urmașii, susținătorii, i-au găsit ca decedați din cauza  virusului, fapt dubios, neomenesc.

Spovedania, spune corect editorul, descrie o realitate prezentată  din perspectva trăitorului care, închis în casă – și din când în când slobozit, cu masca – pivind în jur, se simte strivit de societatea în care greu supravietuiește, mediu în care prezența și acțiunea   autoritățílor este mai mult decât binevenită, ca necesară.

Chiar  de nu-i un veritabil roman polițist, această carte, scrisă în vreme de restriște, conține un sâmbure  de adevăr: morțile, indiferent de cauză, erau puse doar pe seama coronavirusului, explică  autoarea, care, cu experiența scrisului și a redării a ce aparent nu există, reușește performanța dezvăluirii a ceea ce inițial fusese destinat coșului de gunoi.

A fost necesară prezența preotului, chiar dacă prea  tânar nu era, să-și însemneze în SPOVEDANIA mărturisirile enoriașilor făcute cu credința că tot ce vor spune, rămâne aici, între perețíi bisericii, numai că preotul murind, cele consemnate, prin fiica sa, o luptătoare pentru adevăr, printr-o prietenă de suflet, faptele ajung la poliție, unde ce-i fărădelege se cercetează după proceduri bine definite, îndeaproape cunoscute și relatate pas cu pas că bărbatul și cele cinci femei moarte într-un spital-azil  să nu rămână ca ar fi fost victimele virusului musafir, ci morțí suspecte, în care omul și banul, plăcerile viețíi sunt de nedespărțit.

Un participant la revoluțía din 89, a devenit, neprevăzut, om cu mare funcțíe  în Ministerul Transporturilor, mare iubitor de femei, ajunge intern într-un azil-spital, unde, curtează cinci paciente ca și el, profită de ele și, ajutat de o asistentă, iubita lui principal,  ia viața femeilor mai întâi și  deposedate de bunurile personale, cu acte în regulă, făcute prin notariat, mort și el ca urmare a unui act sexual cu asistenta care îndulcindu-l cu Viagra se dezvinovațește că bătrânul de circa 70 de ani avusese boala regelui Carol  al II-lea, priapism.

Interesantă ancheta, firește cu politiști,  procurori, medici, o detectivă particulară, sefi de la București, fie și  numai cu telefonul, se termină nu doar cu arestarea a cui a trebuit , ci și cu nuntă mare, protagoniști, miri  și nuni, personajele cărțíi, semn că  Elena Petriman Țarălungă, bogată  în idei, ne pregătește și alte surprize, cine știe, cum zice ea, să devină colaboratoare, cu memorialistică la antologiile coordonate de Ion N. Oprea, cenaclul literar la distanță, dar fără  mască, masca  numai în cazul Covid -19 pe care îl dorim depășit.

Ion N. Oprea, Iași, 23 octombrie 2020.