Poemul săptămânii. Nu se știe…

Elena PETRIMAN – ȚARĂLUNGĂ

Nu se știe…

Mă voi sfârși printre străini
Ca puful ciulinului,
Presărat prin mărăcini,
De suflarea vântului.

Că fața mi-i albă ca varul,
Sufletul mi se vede prin ea
Și nu se știe, la anul,
Dorind să mă vezi, de vei putea.

Mă uit în oglindă, caut dușmanul,
Dar ochii mi-s serbezi și grei.
Lacrimi au curs cu noianul
Și pus-au pecetea pe ei.

Oare-oi sfârși printre străini
Ca puful ciulinului
Presărat prin mărăcini
De suflarea vântului?