A mai căzut o stea..
..de ieri
Pe cine o să mai ia
În timpul primăverii
E drumul lor atât de scurt
Destine printre ele
Ea a căzut și-a întrerupt
Altă cărare a durerii
Doar sufletul ce-l ocrotea…
e obosit și murdărit de rele
…
E tristă steaua ce-a căzut
Și caută destinul
Ea sigur n-o mai lumina
Căci timpul i-a fost chinul
S-a tot zbătut cu raze reci
De sus să-și țină drumul
Dar depărtările sunt seci
Și-n urmă e doar scrumul
…
A luminat și a plâns întruna
cu lacrimi înghețate
Dar toate s-au șters pe drum
Prin el și a lui fapte
Păcat de-un suflet bun
ce-a rătăcit prin șoapte
Și-n umbre de făclie
din gelozia veșniciei
Sau a prostiei
…
Așa e omul pe pământ..
o tristă ezitare
Cu umbra are legământ…
Nu cu a sa suflare
Uitând de nopțile din gând
Uitând de înălțare
Uitând de steaua ce răsare
cerșind apoi, doar alinare
….
Dar timpul stelei ce-a căzut ….
de ieri n-are valoare…
S-a stins ceva
S-aprinde iar?
E timpul pe cărare.

05 02 2022