Dorina RODU

Primăvara

E-un iz de prospețime-n aer
Și fluturii roiesc în al timpului caier
Vestind revenirea naturii la viața,
Făcând primăverii prefață.

Pe-un fir alb de borangic,
Ca-n sărbătoarea unui mucenic
Mireasma primăverii împrăștie-n văzduh
Parfum de viața și esență de duh…

Un fir roșu de mătase
Dă vieții un strat de culoare;
Copiii veseli ies din case
Fermecați de-a cocorilor vâltoare.

Și voi, cei cu tâmple ninse,
Nu fiți triști și-ndoliați
Lăsați-vă sufletul să cutreiere pe-alei aprinse,
Pe câmpiile verzi ale primăverii și iertați…

Iertați timpul grăbit și anii efemeri
Ce v-au poleit chipul cu dureri,
Bucurați-vă, iubiți și uitați de temeri,
Nu vă gândiți la „mâine” ca și cum ar fi „ieri”.

E primăvară…
Sufletele-s de zâmbete la cer înălțate;
În râuri cristaline și flori deocheate –
E viață în toți și în toate.