TABLETA (…de MAI)
VIVAT ACADEMIA! VIVANT PROFESSORES!
Vivat Academia! Vivant Professores!
Bătrânul Iaşi, într-o zi de mai, şi-a primit cu dragoste studenţii Generaţiei 101 ai Facultăţii de Filologie de la Universitatea” Al.I.Cuza”. În 1960 , UAIC sărbătorea Centenarul. Este anul în care îşi începe aventura intelectuală o nouă serie de filologi, Generaţia 101 sau generaţia în stambă şi doc! Răsfoim timpul…
Toamna lui 1960! Babilon! Admitere la Filologie. Îmbulzeală. Locuri la română, 160. Candidaţi, 1600.
Probe scrise: literatură română, limbă română, istoria României. Probe orale: limbă română, istorie universală.
După o grea aşteptare, într-o seară de septembrie, pe la ora 23, se citesc listele finale. Chiote! Lacrimi! Cineva anunţă că în liste s-au strecurat erori. Panică! Pe la miezul nopţii se reia strigarea. Pe bune! Se dă liber viitorilor profesori de românească ai acestei ţări!
Aşa a început aventura intelectuală a unei promoţii de excepţie care de-a lungul a cinci ani a lustruit scaunele bibliotecilor, începând de la cea de filologie şi ajungând până la cea de la Palatul Culturii.
Orele de studiu se prelungeau până târziu în amfiteatrele Universităţii sau în sălile de lectură ale căminelor studenţeşti.Frumos mai era pe-atunci!
După cinci ani, cu amintirea marilor profesori în suflet, ne-am împrăştiat în şcoli mici şi mari, la sate şi la oraşe, şi nimeni dintre noi nu s-a plâns că e greu.
Timpul a trecut repede. Ne-am întâlnit după 10 ani şi apoi mai rar, din ce în ce mai rar. De fiecare dată eram Aceiaşi. Fără vedetisme, fără fiţe, fără antipatii! Ne-am întemeiat familii, am urcat pe trepte sociale, rămânând noi înşine. Firele comunicării între colegi s-a întrerupt puţin câte puţin. Întâlniri întâmplătoare şi atât.
După o vreme, reapare dorul de anii studenţiei şi cineva începe să dea telefoane şi mesaje. Acum un an am fost vreo 25. Anul acesta au venit 50. La anul…
Revederea 2013 a fost una specială. După tradiţionala fotografie de grup de pe scările Universităţii, am
poposit la Muzeul UAIC. Ne-am depănat amintiri, am evocat figurile academice ale magiştrilor, am cântat Gaudeamus, redevenind studenţi. Cu noi erau marii îndrumători în al stiinţei şi vieţii: profesorii Ion Lăudat, Gheorghe Agavriloaie, Constantin Ciopraga, Alexandru Dima, Dumitru Gafiţeanu, Gavril
Istrati, Alexandru Husar, Constantin Arvinte, Liviu Leonte, Cornel Dumitriu, Maria Platon, Herta Peretz ş.a.
Cei mai mulţi dintre dascălii noştri ne privesc exigent şi acum de la masa umbrelor, veghindu-ne drumul
în ale cărţii. Am vrea să credem că sunt mândri de noi.
Revederea din acest an, de vineri , 24 mai, a demonstrat că suntem nişte învingători în lupta cu inerţia şi
suntem pătrunşi de sentimentul misiunii duse până la capăt, ca slujitori ai limbii române în şcoala românească.
Orele de clasă sau intervenţiile jurnalistice le-am dorit încărcate cu românism şi dragoste de ţară. Mai toţi
am rămas aici, ca nişte cantonieri de nădejde, veghind la păstrarea identităţii neamului. Armele noastre de temut au fost Eminescu, Creangă, Caragiale, Goga, Blaga, Eliade, Sadoveanu…
Din promoţia Generaţiei 101,singurii care au pierdut cursa sunt cei plecaţi prea devreme spre aştri.Pentru
colegii şi dascălii care au ales eternitatea ,un gând pios!
Anul acesta a fost o revedere specială. Un volum de prezentare şi însemnări memorialistice, intitulat
Generaşia 101, va duce mai departe povestea noastră cu multe picioare de plai. Mircea Coloşenco, Serghei
Coloşenco, Doina Codreanu, Maricica Condrea, Lelia Motorga, Lucreţia Romete, Saveta Stoica merită pe
deplin omagiul arghezian „Carte frumoasă,cinste cui te-a scris”..Am lăsat posterităţii un nume adunat pe-o carte!
Gaudeamus Igitur! Vivat Academia! Vivant Professores!
Vasile Lefter, absolvent, Generaţia 101
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Superb şi absolut emoţionant!… Am fost martor ocular la trăirile revederii acestor minunaţi dascăli ai şcolii româneşti, chiar şi după atâţia ani şi la această vârstă; sau poate tocmai de aceea. O generaţie de excepţie, cu nume ce au semnat mii de pagini din literatura română: poeţi, scriitori, eseişti, ziarişti, editori… dar mai ales formatori de oameni, în munca lor de mecenat, de la modestele şcoli din colţuri neştiute de lume, pană la licee şi universităţi din marile oraşe ale ţării. Am fost mai aproape de unul dintre ei, care mi-a fost profesor, diriginte şi director în anii de liceu – Vasile LEFTER. Un reprezentant iubit el generaţiei sale, îmbrăţişat cu dragoste şi mândrie de colegii săi. A fost o sărbătoare şi un dulce sărut pe amintirile de altădată… Să ne trăiţi şi să ne mai bucuraţi cu scânteierile minţii, mereu tinere!