Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

TABLOURI   ÎN  MINIATURĂ. MIHAI  MAXIM  LA 80  DE ANI

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

TABLOURI   ÎN  MINIATURĂ
MIHAI  MAXIM  LA 80  DE ANI

Primit pentru publicare: 28 Ian. 2020
Autor: Ovidiu M. CUREA, Membru al UZPR
Publicat: 29 Ian. 2020
© Ovidiu M. Curea© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


                           

TABLOURI   ÎN  MINIATURĂ
ÎN LOC DE  PREFAŢĂ.  MIHAI  MAXIM  LA 80  DE ANI
Prof. dr., Membru al Uniunii Scriitorilor, Membru al UZPR

 Ce vârstă frumoasă! Ce bucurie  pentru cineva care a trăit și trăiește frumos nu numai pentru el, ci și pentru cei din jur, pentru familie, rude, pentru prieteni, pentru cititorii săi. Ce vârstă frumoasă pentru cineva care, din anii copilăriei, a învățat să prețuiască și să respecte ceea ce i-a fost dat de Dumnezeu. Care a înțeles că  nu e de ajuns să ceri tot timpul câte ceva de la viață, că trebuie și tu să-i porți de grijă, să o înțelegi și să mergi în rând cu ea. Nici să i-o iei înainte, dar nici să rămâi în urmă. Este ideea pe care ne-o va transpune  în romanul ”Egoismul unui vis”. Ne-o traduce traducătorul literar Mihai Maxim, cel care tălmăcise între anii 1997 – 2012 opt cărți din limba rusă: romanul NOI, de Evghenii Zamiatin; Viaţa intimă a lui Hitler, de G. Hlebnikov; Atentat la Preşedinte, de A. Voronin; Viaţa intimă a lui Dostoievski, de  A. Enko; Confesiunile Verei Davâdova, iubita lui Stalin, de L. Handlin ; KGB în smoking, de Vera Malţeva; Mareşalul Malinovski, ostaşul Patriei, de A. Marcenko și O mie şi una de zile din viaţa lui Hruşciov, de O. Grinevski, lucrări pentru care, în 2006, a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România.

Născut în 1940 în comuna Manoleasa, satul Bold, din județul Botoşani, în casa unor oameni simpli, Mihai Maxim a înotat cu hotărâre în valurile vieții, uneori împotriva lor, dar cu seninătatea pe care ți-o dă convingerea că aceasta îți este menirea și că altă cale nu există. A atins țărmuri îndepărtate, unele care, în copilărie, îi păreau menite numai celor favorizați de soartă. Și soarta, bine ținută în mâini de tânărul Mihai, l-a favorizat și pe ambițiosul și talentatul Maxim. A absolvit Liceul A.T. Laurian din Botoșani, Facultatea de Filologie (Secția Limba Rusă – Limba Română) de la Iași și Facultatea de Limbi Romanice (Secția Limba Franceză – Limba Română) din București. În 1986 a obținut titlul de doctor în filologie al Universității din București cu tema „Maxim Gorki și literatura franceză”, iar mai târziu, la deplină maturitate profesională, în calitate de diplomat, să reprezinte România pe lângă autoritățile de la Moscova, timp de mai mulți ani.

Din 2006 încoace, consacratul și talentatul traducător Mihai Maxim începe să fie bântuit de gândul unui alt gen de traducere. Unul și mai greu și mai lunecos decât traducerile din operele unor scriitori străini. Traducerea sentimentelor și a gândurilor proprii, a experiențelor  trăite în particular, expunerea lor în limbajul universal al trăirilor generale resimțite nelămurit sau pregnant de către toți cititorii săi, fiecare în felul său.

Așa apare în 2007 prima sa carte, ”Satul de sub ape”, povestea dramatică a satului natal, Bold, înghițit de apele acumulării barajului de la Stânca – Costeşti. Odată cu dispariția satului, Mihai Maxim conștientizează nostalgic și scufundarea în apele vremii a copilăriei sale: locul de naştere, casa copilăriei, grajdul, grădina cu flori, rândul de nuci, via, cireşul cu prepeleacul unde în vacanţă se refugia cu o carte în mână,— poarta din vale la care îl aştepta mama când venea de la şcoală, şcoala cu dascălii ei, biserica unde s-au cununat părinţii și unde a fost botezat.

În 2015 publică cea de a doua carte de autor,  ”Scutul de speranță” unde amintirile copilăriei, imaginea părinților, în principal a mamei sale, Speranța, i-au servit pe parcursul vieții drept pavăză împotriva greutăților. Cu scutul Speranței în suflet, autorul urcă treptele cunoașterii și ale trăirii sale, fie printre străini, măcinat de dorul de acasă, fie printre cei apropiați, părtași ai sentimentelor sale, înconjurat întotdeauna de speranța primită moștenire neprețuită de la mama sa, prea de tânără trecută dincolo de cele lumești.

Doi ani mai târziu, Mihai Maxim deschide o ”Fereastră spre altădată” cu romanul purtând acest nume, în care, solidar cu toți tinerii din lume, ne amintește ce frumoasă e tinerețea. Tratând eterna și inepuizabila temă a iubirii, autorul folosește o tehnică inedită scrutând trecutul printr-o fereastră cu două canaturi din care privește povestea iubirii în mod complementar, ca pe o combinație chimică de aceleași elemente, din care, datorită condițiilor, a catalizatorilor și inhibitorilor rezultă două produse diferite, unul mai frumos decât altul. Cartea este fascinantă și a impresionat până și pe corifeii Uniunii Scriitorilor din România, care i-au acordat premiul Cartea anului 2017  la  Literatură pentru tineret.

În romanul ”Egoismul unui vis”, apărut în 2019, autorul ne menține pe același tărâm fermecat al iubirii, iubire ca boboc al sufletului înflorit în toată splendoarea sa și aparent de nezdruncinat, dar, în realitate, fragil și delicat, necesitând îngrijire permanentă pentru a nu se ofili.

Pentru toate sentimentele pe care Mihai Maxim ni le-a tradus din sufletul său cu naturalețe, căldură, înțelegere și pe care le-a expus cu talent și dăruire în întreaga sa operă, operă care pe lângă cele enumerate cuprinde și un impresionant număr de articole, eseuri, cronici, proze scurte, evocări, răspândite prin reviste literare, îi facem cea mai călduroasă urare:

La mulți ani!

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.616 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5