Au fost prezenţi în sală intelectuali din Vorniceni, Botoşani, dar şi din rândul celor plecaţi din comună pentru a se rostui în viaţă prin marile oraşe ale României, după ce au absolvit studii înalte la universităţi prestigioase.
Ion Istrate, directorul Editurii „Agata” Botoşani, vornicenean la rându-i, fost elev al profesorului Teodor Epure, a punctat personalitatea profesorului şi tactica pedagogică a acestuia în a-i determina pe elevi să înveţe carte. Aşa am aflat că profesorul a fost mai întâi învăţător, punând creionul în mâna multora dintre cei prezenţi la eveniment printre care şi biologul dr. Gheorghe Hrincă dar şi profesorului director de şcoală la Cordăreni, Constantin Gologan.
Ca profesor, Teodor Epure a ocupat şi funcţia de director al fostului Liceu Vorniceni, el predând Limba şi literatura română. Din amintirile depănate de cei prezenţi a rezultat că profesorul Epure, în privinţa notelor, era un fel de „domnul Vucea”, pentru că nu obişnuia să acorde note mai mari de 6, chiar dacă elevul se străduia să-i demonstreze că ştie de o notă mai mare. Dar tot cei care i-au fost elevi, i-au mulţumit pentru exigenţa de care a dat dovadă pentru că i-a ajutat să se realizeze în viaţă.
Au mai vorbit pe marginea volumelor relansate istoricul Gheorghe Median, poeta Lucia Olaru Nenati şi fostul senator Viorel Grigoraş a cărui prezenţă în sală n-am înţeles-o, el nefiind vornicenean la origine şi nici nu-l ştiu preocupat de evenimente editoriale de acest gen. Dar, de remarcat, cuvântul senatorului a fost unul bine închegat şi echilibrat în aprecieri, atitudine ce a fost apreciată de asistenţă şi, chiar, s-a făcut o glumă pe seama actualului senator PSD Lucian Trufin, că dacă ar fi vorbit el, ar fi fost un discurs proletcultist, potrivit statutului său de fost tractorist şi cântăreţ la acordeon pe la cumetrii.
Mai remarc discursul profesorului director la Şcoala Cordăreni, Constantin Gologan, fost elev al profesorului Epure. Gologan a făcut o incursiune prin istorie Evului Mediu al zonei Vorniceni – Cordăreni, amintind că prin aceste locuri au

A ţinut să puncteze profesorul Epure că atestarea documentară a localităţii Vorniceni este consemnată într-un uric al lui Alexandru cel Bun datat 1428, uric în care se precizează existenţa Dumbravei Înalte, deci pădurea de stejari din zonă este mult mai veche. Din nefericire, în momentul de faţă, din imensa pădure au mai rămas doar 3 stejari apreciaţi a avea o vârstă de 500 de ani.
Mi-a atras atenţia acest aspect şi voi ajunge în curând în zonă pentru a mă documenta la faţa locului asupra istoricul acestor stejari şi dacă se poate aprecia vârsta lor la 500 de ani.
Revenind la volumul profesorului Teodor Epure „Stejarii din Dumbrava Înaltă”, conţinutul acestuia este extrem de valoros prin informaţiile oferite despre viaţa personalităţilor satului, profesorul fiind apreciat de foştii săi elevi ca el însuţi fiind „stâlpul şcolilor din Vorniceni”.
Marele Nicolae Iorga spunea că istoria ţării noastre nu poate fi scrisă decât atunci când va fi scrisă istoria fiecărei localităţi. Scrierile profesorului Teodor Epure sunt o mică, dar importantă, contribuţie la cunoaşterea valorilor umane, a tradiţiilor şi obiceiurilor localităţii Vorniceni. De dorit ar fi ca în fiecare localitate a judeţului nostru să apară astfel de scrieri cu care să se contribuie la întregirea tezaurului spiritual şi cultural al României istorice, pentru a demonstra lumii întregi că noi am fost aici din totdeauna şi nu putem fi prigoniţi de sălbaticii care ne-au călcat teritoriile, venind cu obiceiurile lor sălbatice şi aerul de a ne fi stăpâni.
Localitatea Vorniceni este o zonă etnofolclorică deosebit de bogată în tradiţii şi obiceiuri iar generaţiile de profesori de aici au trudit în a strânge aceste comori şi a le consemna în scrieri care să permită generaţiilor viitoare să-şi cunoască trecutul. Profesorul Teodor Epure a scris despre „stejarii” din Vorniceni, cea ce-l situează printre „stejarii” cei mai valoroşi ai locului.