Tineri pentru artă

Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.
Nichita Stănescu

Revista La AC de la primele semne de viață și-a propus, printre altele, promovarea și sprijinirea tinerilor talentați, care dețin și mânuiesc harul cuvântului. Aceasta și-a propus de la bun început să atragă în paginile sale scriitori botoșăneni, dar și din întreaga țară, sau de peste hotare pentru a contribui atât la susținerea, promovarea cât și la constituirea, cristalizarea literaturii pentru un mâine mai îndepărtat din spațiul românesc. Mai întâi aș dori să reamintesc în semn de recunoștință și respect câteva personalități din spațiul cultural botoșănean care au susținunt și contribuit la realizarea acestei reviste, printre ei se numără Silvia Lazarovici (redactor șef adj. biobibliografic), Ion Istrate (colaborator, consultant și susținător al publicației), Magdalena Bădărău-Vicoleanu (redactor adj. diaspora), sponsorilor de la Check in Caffe și FNDC; însă, nu în ultimul rând, unei tinere deosebite cu care am luptat cot la cot pentru promovarea și susținerea lunară a revistei, Marieva A. Demetrescu – o tânără domniță conștiincioasă și plină de culoare în această lume culturală din ce în ce mai gri.

Acest volum antologic cuprinde poeziile tinerilor, debutanților din paginile revistei La AC, dintre lunile iulie 2021 – martie 2022. Conținutul cărții este structurat pe capitole cronologice, editoriale semnate de Marieva A. Demetrescu (prin care sunt prezentați tinerii și o perspectivă asupra scrierilor noilor condeieri) și pe autori. Fiecare capitol este marcat la început de un editorial apoi de numele autorului însoțit de profilul fotografic, iar între autori, s-a folosit simbolul    .

În ultimii ani, din păcate, Botoșaniul cultural, atitudinal mi-a lăsat impresia că suferă de o amorțeală acută, de o indiferență față de tineri, nu este de blamat doar pandemia care a fost, această amorțeală dănțuie pe aleile județului dinaintea acesteia. Uneori din ignoranța unor așa-numiți „mai-mari” ai lumii culturale, ce ar dori promovarea unor persoane tinere (indiferent de anumite principii – dacă le au și pe acelea- neținând cont de nimic), pășesc în față cu aroganță și impetuoși, noi candidați la calda lumină a reflectoarelor, fără a avea nici măcar o fărâmă de legătură cu poezia sau cu ceea ce reprezintă ea, însă, dacă vor mai fi astfel de cazuri, încă am speranța ca atunci când astfel de indivizi vor mai păși pe vreo scenă se va stinge lumina reflectoarelor pentru ei și, în același timp, vor fi dați uitării, pentru a evita publicitatea ce ei și-o doresc atât de mult. Fie negativă sau pozitivă, pro sau contra, publicitatea va rămâne publicitate, iar din punctul meu de vedere, ar trebui evitată la adresa non-valorilor. Nu poți să culegi nimic altceva, decât ceea ce semeni. Dacă se urcă pe un piedestal care pretinde valori, morală, o anumită conduită și principii sănătoase, indivizi care nu doar că nu respectă aceste aspecte, ci le mai și denigrează, tind să dărâme nu doar piedestalul… Un individ ce nu își iubește, nu își respectă tradițiile, obiceiurile, limba, până la urmă identitatea neamului, fie pe plan local sau național, nu va putea face nimic altceva decât să redreseze, să stârpească ceea ce alții au construit sau valorificat de-a lungul anilor, punându-și ca prim scop propriile nevoi, vreri meschine. „Prima lege a oricărei ființe este să se conserve, să trăiască. Voi semănați cucută și vreți să vedeți cocându-se spice de grâu” (Machiavelli).

„Privind retrospectiv la toți marii scriitori și oameni de cultură botoșăneni, atât la cei care nu mai sunt fizic printre noi, cât și la cei contemporani, înclin să cred că Botoșaniul nu suferă de lipsă de har, de energie creativă, ori de oameni talentați, de intelectuali ci, mai degrabă, suferă de o lipsă acută a interesului, care pare să se agraveze din ce în ce mai mult.” Mă doare să afirm acest lucru, însă poporul nostru românesc nu este deloc unit, acest lucru fiind evident și în județul nostru, parcă există o frică pentru unitate, pentru atitudine, pentru a pune punctul pe i, „Dacă în orașele mari există voci care se ridică, la noi e liniște, frumos, cald, <un dolce far niente> periculos, o lâncezeală permanentă.”.

Ajungând la un an de existență a revistei cultural-literare La AC, ne-am propus să realizăm această antologie poetică cu și despre tineri poeți care merită toată admirația. Probabil vă întrebați „de ce un volum antologic doar cu tineri?”, ei bine, de ce nu o antologie tânără?, de ce să nu promovăm tineri care chiar merită, care dăltuiesc atât de fascinant cuvintele și nu numai, în poeziile lor?!. Despre această acțiune de a-i promova și de a-i susține pe tinerii cu adevărat talentați unii poate că o vor considera o naivitate, alții o vor considera un lucru de prisos, sau poate efemer, însă sunt sigură că se înșală. Poate fi chiar un îndemn la acțiuni mai frecvente de acest fel, poate fi un îndemn la unitate, evitând dispersia și invidia ce bântuie astăzi printre tagmele culturale. „Astăzi există o adevărată polemică atunci când vine vorba de artă; mai ales în rândul tinerilor, și cu atât mai mult când vine vorba de cantitate și de calitate în compozițiile acestora. Toată lumea culturală în care ai vrea să pășești cu sfială s-a structurat în tabere care se critică aspru una pe cealaltă și, în loc de a construi, nu fac decât să aducă o civilizație întreagă aproape de ruină.”. Bineînțeles, critica poate fi și constructivă când vine la pachet cu argumente, răbdare și exemplificare și nu doar cu negațiile aspre lăsate în suspensie deasupra unor tineri care vor a înțelege ce și cum și dacă au greșit.

Toți cei publicați în această antologie reprezintă o parte frumuseții artei de a simți și de a fi, sunt tineri cu o energie creativă rar întâlnită. Din punctul meu de vedere, nu există unul mai bun decât celălalt, sunt toți talentați și stăruitori în a-și picta în cuvinte simțămintele și experiențele, fie ele plăcute sau neplăcute, devenind creatori de frumos în timp evoluează către o și mai bună variantă a propriei lor ființe. „Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.” (Nichita Stănescu). Depășind pragul debutului și pășind spre cel al reginei literaturii acești tineri poeți sper să își continue a pava calea literară cu versuri în continuare pe drumul spre nemurire, căci „Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte/ eterne vorbe încolțite-n brazdă / în frunze, în flori și în întoarceri din cele sfinte […]” (Poeții nu mor niciodată, Al. Florin Țene).

Director revista „La AC”,
Dorina Rodu